Gheron Iosif Isihastul, vedenia minunata, trei copii

Revista, Atitudini 25 octombrie 2012 anul IV

SFINȚI AI VEACULUI XX: Gheron Iosif Isihastul

pag. 10

VEDENIE MINUNATĂ

Nevoitorul Francisc nu participa niciodată la hramurile celorlate mănăstiri, pentru a nu fi nevoit să iasă din chilia sa și să își lase liniștea. Astfel, într-o zi, în care ceilalți părinți erau plecați la un hram din apropiere, Francisc a rămas singur în peștera unde obișnuia să se nevoiască. Dumnezeu, ca să îl încredințeze de adevărul lucrării rugăciunii lui Iisus, i-a dăruit o astfel de vedenie. „Mă rugam, fiind adâncit în mine însumi, și luam aminte la dulceața rugăciunii. Deodată m-am umplut de lumină, care, încet-încet, s-a mărit, astfel încât s-a revărsat peste tot locul acela. Dar această lumină nu era firească, precum este lumina zilei pe care o vedem. Atunci au apărut înaintea mea trei copii, cam între șase și opt ani, cu toate trăsăturile și însușirile chipurilor lor identice, încât era cu neputință să distingi ceva deosebit la ei. Erau atât de plini de Har și atât de frumoși, încât privirea lor mi-a robit toate simțurile. N-am mai simțit nimic altceva, ci numai mă minunam…Și cântau foarte melodios: «Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat. Aliluia». După ce s-au apropiat destul de mult de mine, încât cred că i-aș fi putut atinge dacă întindeam mâna, s-au retras iarăși în același ritm, fără să se întoarcă cu spatele, continuând aceeași cântare. Iar când spuneau «Aliluia» mă binecuvântau cu mânuțele lor, așa cum face preotul.“ După această vedenie, Harul rugăciunii s-a înmulțit, a crescut și mai mult setea de liniște, iar mintea sa nu se mai îndeletnicea cu niciun lucru pământesc. Însă s-au înmulțit și ispitele, iar condițiile locului nu mai puteau fi suportate. Una din două trebuia făcută: fie să părăsească programul și modul lor de viață și să se conformeze cerințelor locului, fie să plece în altă parte, unde condițiile locului permiteau să slujească scopului lor. Au preferat ultima variantă.

Advertisements