Category Archives: ierodiacon Visarion Iugulescu

Ierodiacon Visarion Iugulescu Credinta si Ascultare

Credința 

Credința nu se dobândește decât prin luptă și voință,

Prin paza legilor dreptății și printr-o aspră nevoință.

Prin reîntoarcerea în sine la viețuirea sufletească,

Prin lepădarea nesimțirii din viețuirea omenească.

Și prin cunoașterea profundă a legilor lui Dumnezeu, 

Prin adevăr și experiență trăirilor duhovnicești.

Cunoașterea teologiei fără dobânda pocăinței,

Rămâne o simplă teorie, nedovedită a credinței,

O cale aspră și îngustă care-a rămas nestrăbătută.

O cercetare a minții noastre de inimă necunoscută,

Teologia netrăită, rămâne-o simplă teorie,

Greoaie, seacă și obscură o ipoteză pe hârtie.

Iar cei ce nu trăiesc credința, chiar de sunt preoți și slujesc,

Sunt goi, săraci și fără viață robiți păcatului trupesc.

Căci ei sunt călăuze oarbe pe’un drum complet necunoscut,

De încercare și trăire, p’un drum ce nu l-au străbătut.

Cuvântul lor nu ne convinge, iar faptele îi dovedesc,

Cuvântători lipsiți de viață, ce nu fac ceea ce vorbesc.

Dar îndrăznesc lipsiți de frică, să urce până la altar,

Sfidând canoanele și legea, acești păstori lipsiți de har.

Și merg departe cu nefrica, acești vădiți nedrepți păstori,

Lupi îmbrăcați în piei de oaie, ai Legii Sfinte stricători.

Că surpă sufletele acelea, pe care alții le-au zidit,

Cu multă trudă și cu jertfa , Păstorului desăvâșit.

Și risipesc fără de frică, și ce-au zidit bunii păstori,

Care păzesc cu frică Legea, și care’s Drept-Cuvântători.

De aceea cei mai mulți din lume, nu mai vin azi la Dumnezeu,

Când văd că preotul trăiește, aceeași viață de ateu.

Dar cei care-au aflat izvorul, și darul vieții creștinești,

Trăiesc convinși și însetează, de căile duhovnicești.

Ei vor fugii de aceste curse, pentru’a gasi Izvorul Sfânt,

Din care au primit viață, duhovnicească pe pământ.

Și-i vor cinsti pe toți aceia, care sunt drepți și buni păstori,

Urmându-le pilda de viață, caci ei sunt Drept-Cuvântători. Amin.

——

Despre Ascultare

Mare lucru este însă să ai de cine asculta. Tatăl a cerut ca toate, toți arhanghelii cu cetele lor de îngeri să vină să facă închinăciune Fiului ca și Tatălui. Toți arhanghelii s-au supus, toți arhanghelii au primit cu smerenie și cu îngerii lor și s-au închinat. Lucifer n-a voit, și de el a ascultat toată ceata lui. Au făcut bine că l-au ascultat? De ce nu s-au răzvrătit și ei atunci? cum toți, toate cetele îngerilor s-au închinat și numai el lucifer n’a voit, de ce nu s-au răzvrătit? Adică, nu te mai ascultăm pe tine ci, noi ascultăm pe Tatăl care ne’a creat. Că doar El, de la El vine lumina, fericirea toată. Iată o neascultare și s-a dus cu el în fundul iadului și s-au transformat din îngeri luminați în diavoli întunecați, spurcați, urâți. Imediat au pierdut fericirea, lumina și darurile care le dădu’se Tatăl. Iată că nu e bine iarăși să ascultăm de cine nu trebuie. E, ascultare cer mulți în lumea aceasta, mai ales acum. Ascultare cer și unii preoți. Dar nu învață toți drept așa cum spun Sfintele Cărți : Cuvântul adevărului, drept învățând. Nu învață toți drept. Și ascultare cer și pă’ la service și pă’ la…peste tot. Ascultare, ascultare toți vrea ascultare, să se supună lor. Și biata lume, dacă nu știe să facă o desosebire și să cunoască pe cine trebuie să asculte și pe cine nu, greșește chiar făcând ascultare te duci în fundul iadului, ca îngerii lui lucifer cu el. Deci, iată ce trebuie să fim noi, cum trebuie. Dumnezeu v-a dat și v-a adus aici la loc de odihnă, la un popas duhovnicesc. Așa cum cineva e obosit de cale și însetat, și înfierbântat de arșița soarelui și nemâncat. Când găsește un izvor curat să se răcorească, pe o bancă să se odihnească puțin, mare lucru e. Mare lucru a găsit. Și o umbră să se adăpostască de soare. Așa este locul acesta pentru sufletele acelea care v-a adus Dumnezeu aici ca să puteți să vă mântuiți, vă răcoriți sufletul cel însetat, cel obosit, cel întristat. Și dacă nu băgați de seamă și aici se strecoară ispita și p’aici poate veni necuratul. Așa că ascultare cer mulți, dar să fiți atenți! Ascultare înseamnă să puneți bine la inimă toate învățăturile pe care le-ați auzit și să și cercetați să nu ieșiți din Biserică. Și în Biserică să fiți atenți și cu preot să fi atent, și cu călugăr, și cu oricine ar fi, o față Bisericească. Fiți atenți ! și iar atenți ! nu toți urmăresc mântuirea sufletului, sincer! Au fost unii care de ani de zile au venit, dintre noi și tot s-au pierdut, tot aleargă anapoda. Să duc dă…tot n-au găsit. N-au înțeles nici acum. De ani de zile au căutat, au venit, au fost printre noi și tot n-au înțeles, tot n-au văzut, tot n-au simțit, greu e pentru aceste suflete. Da, nu numai atât, ca Iuda ajung unii trădători. Ajung vânzători! Asta este mai grav. Nu avem material bun pentru a zidii. Vrei să faci ceva frumos, o casă frumoasă sau orice ai face ceva frumos, dacă n-ai material bun nu iese nimic. Eu de aceasta mă plâng de la început. Care mă cunoașteți cei vechi. Cred ca vă aduceți aminte de la început, eu mă plâng de lipsă de material bun, durabil, rezistent. Și după cum ști-ți și ați auzit și v-am mai spus că Dumnezeu își retrage haru’ încet, încet. Oamenii duhovnicești, oamenii care merită să fie ascultați, care învață cuvântul-drept vor fi luați. Și așa este cu Sfânta Ascultare. Dumnezeu v-a îndreptat să aveți ce să ascultați și unde să veniți să vă răcoriți. Când sufletele…să știți, când cineva, când colo, când colo, când a pierdut poteca, drumul bun ține-ți seamă că din cauza mândriei a pierdut drumul, poteca. Ăsta e singurul lucru, care-L leapădă Dumnezeu pe om. Mândria. Da, eu am constatat, așa cum un cioban își cam dă seama dă ce s-a înbolnăvit oaia cutare, oaia cutare, așa îmi c-am  dau eu seama de unele suflete, și am văzut așa exact că boala aceasta e în sufletul acela care s-a rătăcit, să pierde, se duce la…pă altă cale. Mândria. Boala mândriei. Să ne ajute Bunul Dumnezeu și să ne găsească pe calea ce-a dreaptă și bună și sfântă. Să ne întărească mereu în toate zilele vieții noastre și noi să ținem sfânta legătură a frăției, a credinții, a dragostei între noi toți din toate părțile de pe unde sunte-ți adunați ca să ne putem mântui, să mai știm unii de alții.

—-

O profetie a Sf. Ierarh Calinic pastrata de calugarii vechi inca de la primul staret al Frasineiului, cuviosul schimonah Policarp Nisipeanu:

”La al 5-lea staret (Neonil) viata duhovniceasca va slabi, al 6-lea (cel actual) va fi doar 2 ani si va dezbina obstea cu totul, iar la al 7-lea (dupa marele razboi) viata duhovniceasca va fi infloritoare si se vor aduna la Frasinei sute de calugari”.

Advertisements