important este cum te impartasesti

Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Cum și când ne împărtășim

8. Diavolul și Sfânta Împărtășanie

Cel mai ușor mod prin care diavolul îl stăpânește pe creștin este participarea cu nevrednicie la Sfânta Împărtășanie. „Întotdeauna ieșiți dintre cei care se împărtășesc cu nevrednicie din dumnezeiasca Euharistie.“ „Și după îmbucătură a intrat satana în el“(Ioan 13, 27). Cât de ușor a intrat în Iuda!

Fiți atenți: trupul lui Hristos nu l-a izgonit pe satana de lângă el, ci acesta a putut să se apropie și să intre în el (în Iuda). Desigur, nu înseamnă că Iuda s-a îndracit, ci că sufletul său s-a predat pe de-a-ntregul „rânduielii“ satanei. „Învață deci că cel care se împărtășește fără vrednicie îl bagă în sine pe diavolul.Dobândește mintea și voința diavolului, cu rezultatulnimic nu-i mai atinge conștiința, nici moartea, nici judecata cerească, nici iadul. (Poate la urma urmei, suntem uneori împinși tocmai de diavol spre Sfânta Împărtășanie!) Continuarea: Iuda s-a împărtășit o singură dată cu nevrednicie și s-a demonizat. Gândiți-vă: dacă ne împărtășim și a doua oară și a treia oară la fel, cât se va mortifica (demoniza) sufletul nostru! Gândiți-vă acum cu cât mai mult se demonizează creștinul care se împărtășește des cu nevrednicie! Lucru pe deplin valabil și pentru noi, clericii, care vrând-nevrând ne împărtășim de multe ori. Dacă ne împărtășim cu nevrednicie, cu ură, cu iubire de arginți, cu invidie, cu slavă deșartă, cu trufie și celelalte, murim pe de-a-ntregulPre deasa împărtășanie poate, pe nesimțite, să-l facă trufaș și să-l conducă la desconsiderarea, Tainelor, ambele aceste lucruri fiind periculoase pentru mântuirea sa.

Desigur, nu înseamnă că acela care se împărtășește la 20 sau 30 de zile și-a asigurat vrednica participare la Sfintele Taine, ci pur și simplu îndeplinește condițiile de a se împărtăși cu vrednicie.

Sfântul Ioan este foarte clar în această privință: „Înfricoșător este faptul că legi vrednica participare a ta la Taine de cât de des te-ai împărtășit și nu de curăția inimii tale. Consideri evlavienu te împărtășești de multe ori, dar nu știi că și o singură dată pe an dacă te împărtășești cu nevrednicie, păcătuiești?! Iar dacă te împărtășești de mai multe ori pe an, cu conștiința curată , crezi că te mântuiești?!

Ce facem noi? În timp ce am săvârșit relele lumii, venim la cele sfinte o dată pe an, fără să ne îngrijim să ne eliberăm de acestea. Credem că, deoarece nu ne împărtășim regulat, ci doar o dată, suntem în regulă. Cât de greșit și de mizerabil gândim! Nu ne gândim că cei care L-au răstignit pe Domnul au făcut-o o singură dată! Deci? Dacă L-au răstignit o singură dată, păcatul lor este mai mic? Și Iuda dacă o singură dată L-a trădat pe Hristos, n-a păcătuit?
„Într-o altă omilie, Sfântul Ioan zice: „Mulți au ajuns în acest punct al rătăcirii și sfidării, încât, în timp ce sunt îngreunați de o mie și una de rele și fără nici o pregătire, se apropie de Sfintele Taine doar pentru că este sărbătoare, fără să știe că ceea ce ne face vrednici de Sfânta Împărtășanie nu este sărbătoarea, ci conștiința curată.“
Nu are deci importanță dacă te vei împărtăși în ziua de Paști sau de 50 de ori pe an sau doar o dată pe an, ci important este cum te împărtășești.

„Pe cine deci vom lăuda? Pe cei care se împărtășesc o dată? Pe cei care se împărtășesc de multe ori? Sau pe cei care se împărtășesc de puține ori? Pe nici unii dintre aceștia, ci doar pe cei care au viața curată. Aceștia să se împărtășească mereu. În caz contrar, să nu se împărășească niciodată.

Advertisements