in ispite…au fost nevoiti sa-si descopere viata

Sfântul Isidor Pelusiotul Epistole, vol. 2, 1-300, edit. Egumenița 2015

pag. 194-195

179. CĂTRE STRATEGHIE SCOALSTICUL

Râvna drepților pentru însușirea vieții virtuoase nu s-a născut din mândrie, prea bunule, ci din necesitateDeci niciunul dintre ei, găsindu-se în stare de bine, nu a ridicat vreo pretenție, ci unul s-a numit pe sine țărână, altul praf iar altul vierme. Când însă au fost părăsiți în ispite de netrecut, au fost nevoiți să-și descopere viața, ca să nu se creadă că le suferă din cauza unor fapte viclene. Înfricoșați adică, nu cumva din cauza unora fără minte, să dobândească o faimă rea din cauza celor pățite, sau și mai bine zis, să fie acuzați că suferă din cauza vreunui păcat, au fost nevoiți, așa cum am spus, să ajungă la aceste cuvinte. Pentru că cei ce nu au minte și înțelepciune, din necazurile ce li se întâmplă în această viață, obișnuiesc să denigreze însăși viața, așa cum s-a întâmplat și în cazul prietenilor curajosului Iov care i-au spus: „puține răni ai față de cât ai păcătuit“127 Iov 15, 11. Dar și despre Sfântul Pavel barbarii credeau, văzând vipera înfășurată pe mâna lui, că era vreun criminal sau răufăcător. De aceea au zis: „Nu încape îndoială că omul acesta este ucigaș; deși a scăpat din mare dumnezeiasca dreptate nu i-a îngăduit să trăiască…“128Fapte 28, 4. Tot așa Șimei, cel rău de gură, îl numea pe Psalmist ucigaș de bărbat urmărit de fiul său, scoțând din acel necaz al lui o sentință nedreaptă129II Regi 16, 7…