Indobitocirea ca sa se accepte testarea

„Reacția PCR este o metodă de amplificare enzimatică in vitro a unei anumite secvențe de ADN. Din punct de vedere chimic, reacția PCR este constituită din cicluri succesive de replicare in vitro. Principalele componente ale reacției sunt: ADN matriță, o ADN polimerază termostabilă, primeri oligonucleotidici, deoxinucleotidtrifosfați (dNTP), tamponul de reacție și ioni de Mg2+ .

O reacție PCR este formată din n cicluri( între 25 și 40), în fiecare ciclu fiind parcurse 3 etape principale: denaturarea termică a matriței (desfacerea dublului helix ADN), atașarea primerilor și polimerizarea propriu-zisă. La terminarea unui ciclu de replicare in vitro (de amplificare), cantitatea de ADN rezultată este dublă față de matriță.

Numărul final de copii ADN este 2nxy, unde y = numărul inițial de copii, iar n= numărul de cicluri de replicare. În concluzie, reacția PCR este o metodă prin care se obțin cantități mari dintr-o anumită secvență ADN, molecule care pot fi ulterior manipulate sau analizate fără a fi necesară o prealabilă clonare moleculară a acestora.”

Deci acest test MULTIPLICĂ ceva existent și cunoscut, nu definește sau identifică!

Kerry Mullis, biochimistul care a inventat PCR, spunea clar: „acest test nu poate fi folosit în scop de diagnosticare al bolilor infecțioase.” Adică el poate arăta existența unor boli cunoscute deja, despre care se știu multe lucruri datorită studiilor efectuate, dar este neconcludent în a identifica ceva precum covid 19, care este un virus nou, despre care de abia acum încep să se facă studii și va dura ceva timp până când se va putea face din punct de vedere științific un tablou integral legat de caracteristicile, manifestarea și celelalte elemente concrete legate de acest virus. Acum se merge de-a oarba, nu altfel.

Deci acest test „rapid” este făcut degeaba, în sensul că el nu este sigur.