invatatura pentru preoti si pentru mirenii care mor in lipsa preotului

MARI STAREŢI RUŞI Vol. 1, VIEȚILE, MINUNILE, ÎNDRUMĂRILE DUHOVNICEŞTI – 2008, edit. Sophia pag. 290: anii 1750-1825

Îndrumări ale

Starețului Agapit din Zadonsk

Cuvânt de folos la moartea unui om – învățătură pentru preoți şi pentru mirenii care mor în lipsa preotului

Când se apropie momentul ieşirii sufletului din trup, toţi cei prezenţi tebuie să îngenuncheze şi să se roage cu osârdie.

Preotul sau cineva dintre cei de față să aşeze o lumânare aprinsă în mâinile celui aflat pe moarte şi, cât timp este încă viu, acesta să o ţină cu mâinile sale; dacă este însă neputincios şi n-o poate ține, atunci s-o ţină cineva din cei prezenţi.

După aceasta, cel aflat pe moarte să zică de trei ori: „Iisuse, Iisuse, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Dacă însă nu poate pronunța el însuşi, atunci altcineva dintre cei prezenţi să zică aceasta, precum şi: „În mâinile Tale, Doamne Iisuse, îmi încredinţez sufletul! Doamne Iisuse, primeşte duhul meu în pace! Stăpâna mea, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajutătoare întregului neam omenesc, izbăveşte-mă de vămile vazduhului, şi roagă-L pe Fiul Tău, Hristos Dumnezeul nostru, să primească duhul meu în pace”.

Apoi să-l stropească cu agheasmă pe cel aflat pe moarte, spunând: „Harul Sfântului Duh, care a sfinţit această apă, să izbăvească sufletul tău de orice rău”; de asemenea: „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăți, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.

Advertisements