Purtare slobodă= Îndrăzneală=nu se rușinează

Cartea Sfântul Ignatie Briancianinov OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA- 2011, pag. 26,28

Sfinții Părinți vorbesc cu glas înalt împotriva purtării slobode, pe care ei o numesc îndrăzneală

Prin fapte îndraznețe se împlineau oarecând cele mai nelegiuite planuri și angajamente ale inimii. Când Iuda Iscarioteanul s-a înțeles cu Sinedriul asupra vânzării Domnului, iar apoi s-a așezat fără rușine la Cina cea de Taină alături de ceilalți Apostoli, el nu s-a rușinat să întindă mâna în vas și să ia sare odată cu Învățătorul și Domnul său. Această faptă, aparent neînsemnată, a fost numită de Domnul semn al vânzării (Mt. 26, 23).

Purtarea slobodă se ivește adesea din dorința de a plăcea oamenilor, din fățărnicie, din slăbirea rânduielior morale și a voinței.

Advertisements

Iuda a facut si semne/minuni, darul lucreaza si prin cei nevrednici

Din tîlcuirile
Sfîntului Ioan Gură de Aur şi
ale altor Părinţi la
FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
adunate pe scurt de preafericitul
TEOFILACT,
Arhiepiscopul Bulgariei

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007

Pag. 217

1
Despre unii ca aceşti fii ai lui Scheva proorocea Mîntuitorul: „Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne Doamne, au nu în numele Tău […] am scos demoni şi nu în numele Tău am făcut minuni multe?» Şi atunci le voi mărturisi: «Niciodată nu v-am cunoscut. Depărtaţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi fărădelegea!»” (Matei 7:22). Pe marginea acestora, Sfinţitul Teofilact scrie aşa: „La începutul propovăduirii, mulţi au scos draci,
chiar nevrednici fiind, căci aceştia fugeau din pricina numelui lui Iisus.” Adică atunci, la începutul propovăduirii, era nevoie ca oamenii să se încredinţeze de puterea numelui lui Iisus, pe care Iudeii îl defăimau. Şi Teofilact urmează: „Pentru că darul lucrează şi prin
cei nevrednici, după cum şi prin preoţii cei nevrednici [în ce priveşte vieţuirea, nu credinţa în dogme, n. n.] ne sfinţim. Căci şi Iuda Iscarioteanul a făcut semne, şi fiii lui Scheva. Iar cînd zice că: «Niciodată nu v-am cunoscut!», Domnul arată că nu i-a iubit nici atunci cînd făceau minuni, întrucît dragostea este numită aici «cunoaştere»” (în tîlcuirea la Matei), (n. n.)

Cand locul se facuse strain de Iuda?, De cand a pierdut Iuda locul intre Apostoli?; loc, episcop, preot, dascal mincinos, apostol mincinos

Din tîlcuirile
Sfîntului Ioan Gură de Aur şi
ale altor Părinţi la
FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
adunate pe scurt de preafericitul
TEOFILACT,
Arhiepiscopul Bulgariei

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007

Pag. 25-26

(23) Şi au pus înainte doi: pe Iosif- numit „Varsava”, zis şi „Iustus” – şi pe Matia. (24) Şi, rugîndu-se, au zis: „Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales (25) ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui.” (26) Şi le-au dat lor sorţi, şi a căzut soarta pe Matia, şi s-a numărat împreună cu cei unsprezece Apostoli.

„[…] ca să meargă în locul lui.”/ „Loc al lui” îl numeşte pe acela ce avea să fie ţinut de către Matia pentru vrednicia lui. Căci – aşa cum locul
acela se făcuse străin de Iuda chiar mai-nainte ca el să cadă de acolo, după ce s-a îmbolnăvit de boala iubirii de argint şi a vînzării – tot astfel
era al lui Matia încă mai-nainte ca acesta să-l ia, după ce se făcuse vrednic de un dar atît de mare.
Dar zicerea „[…] ca să meargă în locul lui” se mai înţelege şi într-alt fel. Căci fiecare îşi face loc – ori bun, ori rău – dintru cele săvîrşite de el, încît aici zice că Iuda a mers în locul cel rău pe care şi l-a pregătit singur prin vînzarea lui Iisus. Căci locurile nu sînt bune sau rele pentru noi din
firea lor, ci noi ne facem loc dintru cele pe care le săvîrşim. Aşa şi-au fă­cut locul moaşele Evreilor, fiindcă s-au temut de Dumnezeu.¹
Tot astfel, cei necredincioşi aud: „Mergeţi întru lumina focului vostru şi întru văpaia
pe care aţi aprins-o!” (Isaia 50:11). Numele acesta al „locului” multe însemnează. Printre altele, arată o rînduială oarecare, că aşa zicem: „locde episcop sau de preot. Şi aceleaşi se pot vedea şi întru cele rele, căci fiecare îşi face locul său prin cele pe care le lucrează. Astfel, unul va ţine „locde dascăl mincinos, de apostol mincinos, de tiran sau de altceva dintre cei răi. Deci după cuviinţă s-a zis că Iuda merge „în locul lui”, de vreme ce el a ales rînduială vînzătorului, răpindu-se din propria voie de dorul iubirii de argint. Deci, pierzîndu-şi locul pe care în avea între Apostoli prin cele lucrate de el, şi-a tocmit şi şi-a aşezat luişi locul său.

————————-
¹Căci zice: „De aceea, Dumnezeu a făcut bine moaşelor, iar poporul lui Israil se înmulţea şi se întărea mereu. Şi, fiindcă moaşele se temeau de Dumnezeu, El le-a întărit neamul” (Ieşirea 1:20, 21). (n.n.)

Cum a murit Iuda! nu prin spanzurare

Din tîlcuirile
Sfîntului Ioan Gură de Aur şi
ale altor Părinţi la
FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
adunate pe scurt de preafericitul
TEOFILACT,
Arhiepiscopul Bulgariei

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007

Pag.22-23

(18) Deci acesta a cîştigat loc din plata nedreptăţii şi, căzut fiind, a crăpat pe mijloc şi i s-au vărsat măruntaiele. (19) Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim,

Vorbeşte despre osînda pe care Iuda a primit-o în această viaţă, iar nu despre ceea ce va să fie. Căci sufletele celor mai neputincioşi nu privesc
atît către cele ce or să fie, cît către acestea de faţă. Şi vezi că nu a vorbit împăcat, ci a ridicat şi a crescut cuvîntul întru pedeapsă. Căci Iuda nu a murit în spînzurătoare numaidecît ce s-a sugrumat. Şi aceasta o istoriseşte
mai descoperit Papia, ucenicul Sfîntului Ioan Bogoslovul, întru a patra
carte a tîlcuirilor, zicînd aşa: „Şi mare pildă a păgînătăţii a fost lumii acesteia Iuda! Căci atît s-a umflat cu trupul, încît nu mai putea să treacă
nici pe unde trecea cu lesnire carul, încă nici măcar grosimea capului lui.
Căci se povesteşte că pleoapele ochilor lui se umflaseră într-atît, încît el
nu vedea lumina nicidecum, iar ochii lui nu puteau fi văzuţi nici cu oglinda
doctorului, atît de înfundaţi erau în cap; iar mădularul lui arăta mai greţos
şi mai mare decît toată grozăvia. Şi se zice că puroaiele ce i se scurgeau de
prin tot trupul şi viermii ieşeau dintr-însul numai prin părţile cele de
nevoie, spre ocară. Şi spun că, după multe munci şi pedepse, s-a săvîrşit în
ţarina sa, pe care cei ce locuiau pe lîngă calea aceea au lăsat-o pustie şi
nelocuită pînă acum. Şi nici pînă astăzi nu poate să treacă cineva pe locul acela dacă nu-şi va astupa nările cu mîna, atîta scurgere a slobozit prin
trupul lui pe pămînt.” Iar acest lucru le aducea Apostolilor mîngîiere. Şi, aşa cum s-au vărsat măruntaiele Iudei, tot astfel şi ale ereticului Arie.

Despre Iuda,Luati mancati, beti dintru acesta toti, nu a zis: „Luati mancati toti“

I
TALCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA MATEI
SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea
Ortodoxă,2007

Pag. 392

26, 26: Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a
frânt și, dând ucenicilor29, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu.
(26,26)Marcu 6,41;14,22-23 / Luca 22,19-23 / Ioan 6,53 / 1 Corinteni 10, 16; 11, 23-25; 15, 3
Pentru aceasta adaugă ,,pe când mâncau ei”, ca să arate neomenia lui Iuda, căci la masă și la împărtășirea dintru aceleași bucate, chiar și fiară
de ar fi fost, mai blând s-ar fi făcut. Atunci [cu adevărat], chiar și vădit fiind, n-a înțeles și chiar din Trupul Lui gustând, nu se pocăiește.
Iar unii spun că după ce a ieșit Iuda afară, atunci a dat Domnul Tainele celorlalți ucenici. Deci și noi așa suntem datori a face, și pe cei răi a-i opri de la Taine.

26,27-28: Şi luând paharul şi mulţămind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, (28) că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru
mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.
(26.27) Marcu 6,41; 14,22-23 / Luca 22,19-23 / Ioan 6,53 II Corinteni 10,16; 11, 23-25; 15,3
(26,28) Ieşire 24,8 / Levitic 14,25 / Zaharia 9,11 / Matei 20,28 / Marcu 14,24 / Evrei 19,22
Precum Legea cea Veche avea junghiere şi sânge, aşa şi cea Nouă are
sânge şi junghiere. Şi zice că „pentru mulţi se varsă” în loc de a zice „pentru
toţi“, căci când zice „mulţi” se înţelege „toţi“. Dar pentru care pricină mai sus
nu a zis: „Luaţi, mâncaţi toţi“, iar aici zice: „Beţi dintru acesta toţi“? Unii
spun că pentru Iuda a spus aşa, căci Iuda pâinea a luat dar n-a mâncat-o, ci a
ascuns-o, ca să arate iudeilor că Iisus numeşte pâinea Trupul Său. Iar băutura,
chiar fără voie a băut-o, cu adevărat neputând să o ascundă pe ea. Aşadar
pentru acesta a zis: „Beţi toţi“.
Iar alţii, după mai înaltă înţelegere, spun că aceea – adică a primi hrana cea
tarenu este a tuturor, ci a celor mai de săvârşit [desăvârşiţi], iar a se adăpa [a bea] este al tuturor. Deci pentru aceasta aici a zis: „Beţi toţi”, căci a primi pe cele mai de jos [cele mai mici, mai lesne de înţeles] dogme30
este al tuturor.

=====================

Denia din Sfânta şi Marea Joi că acest păcat al avariţiei, al iubirii de argint, este distrugător pentru sufletul omului: “Vezi, dar iubitorule de avuţii, că acela pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit, căci odată ce ucenicii la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău-credincios – în contrast cu ucenicii care s-au luminat odată cu împărtăşirea, căci Sfânta Împărtăşanie luminează – cu iubirea de argint s-a întunecat“.

ziarullumina.ro/instituirea-sfintei-euharistii-31454.html

=====================

P.S. Iuda a mancat si paine/Trupul Stapanului Iisus(poate nu pe toata dar noi stim ca in parti/bucati e intreg Hristos) deci nu prea conteaza daca a mancat doar o bucatica ptr ca acea bucatica il are pe Hristos intreg, dupa cum spune Insusi Stapanul Hristos prin Sf. Simeon Noul Teolog:

Simeon Noul Teolog Scrieri III Deisis 2001,Pag.293: „Căci cum odinioară Iuda M-a vândut pe Mine, luând de la Mine Pâinea, cu nevrednicie a mâncat-o ca pe o bucată de pâine obișnuită și de aceea Satana a intrat îndată în el[In 13, 27] și l-a făcut vânzător nerușinat al Meu, Învățătorul lui, luându-l unealta, rob și împlinitor al voilor lui, tot așa pățesc fără să o știe și aceștia câți se ating cu îndrăzneală, înfumurare și nevrednicie de dumnezeieștile Mele Taine“

deci se prea poate sa nu fi mancat-o pe toata bucata aceea de paine primita de la insusi Stapanul Iisus, dar de mancat a mancat-o

— dar a dus (poate si o parte din ea) falsilor arhieriei(dupa cum scrie in talcuirea Sf. Teofilact dupa unii) sa le arate ca e o simpla paine(dupa mintea lui Iuda era o simpla paine) adica si-a marturisit in fata ne-arhiereilor Arianismul ca nu credea in Dumnezeirea lui Iisus Hristos( exact ca si musulmanii)

Concluzia e una si mai simpla s-a impartasit cu nevrednicie avand o erezie in mintea lui – arianismul ca sa zicem asa(desi arianismul a aparut mai tarziu)

— Si poate că nu degeaba a zis Sfantul Teofilact despre Iuda: „și chiar din Trupul Lui gustând, nu se pocăiește.“…

—-

POÁTE adv. 1. posibil, probabil. (~ să vin.) 2. pesemne, probabil, (pop.) pasămite, (reg.) samite. (~ nu știe ce să facă.) 3. cumva, eventual, (înv.) cândai. (Aveți ~ o țigară?) 4. doar. (Așteaptă ~ o face vreo greșeală.) 5. (interogativ) oare?, (astăzi rar) au?, (înv. și pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ți-am dat ce-ai vrut?)

sursa: Sinonime (2002) adăugată de siveco acțiuni

poate adv. exprimă o posibilitate: voiu merge poate. [Scurtat din poate fi].

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de LauraGellner acțiuni

—-

gusta [At: COD. VOR. 50/9 / Pzi: gust, (înv) gustez / E: ml gusto, -are] 1 vt(a) A lua puțin dintr-o mâncare sau băutură spre a-i încerca gustul. 2 vt A mânca ceva în cantități mici spre a-și înșela foamea. 3 vt A bea ceva în cantități mici spre a-și înșela setea. 4-5 vti A mânca. 6 vi (Reg) A prânzi. 7-8 vti A se bucura de ceva. 9 vt A aprecia.

sursa: MDA2 (2010) adăugată de LauraGellner acțiuni

GUSTÁ, gust, vb. I. I. Tranz. și intranz. 1. A lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A prețui, a-i plăcea cuiva ceva. – Lat. gustare.

sursa: DEX ’09 (2009) adăugată de LauraGellner acțiuni

Iuda nu era Apostol adevarat si ucenic pentru ca fura din punga cu bani

III
TÂLCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA LUCA
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Bucureşti:
Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007

Pag.298-299

22,1-6: Şi se apropia sărbătoarea2 Azimelor, care se chema Paşti. (2)
Şi arhiereii şi cărturarii căutau3 cum să-L omoare; căci se temeau de popor. (3) Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. (4) Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi
cu căpeteniile oastei 4
, cum să-L dea în mâinile lor. (5) Şi ei s-au bucurat
şi s-au învoit5 să-i dea bani. (6) Şi el a primit6
şi căuta prilej să-L dea lor,
fără ştirea mulţimii.
(22,1) Ieşire 12,15 / Matei 26,2 / Marcu 11,1; 14,1 / Ioan 13,1 (22,2) 3 Regi 18,17 /
Psalm 2,1 / Matei 26, 3 / Marcu 14,1 / loan 11,47 / Faptele Apostolilor 4, 27
(22, 3-4) Matei 26,14-15 / Marcu 14,2-10 / Ioan 13,2,27 (22, 5) Zaharia 11,12 /
Matei 26,15 / Marcu 14,11 (22, 6) Matei 26,16 / Marcu 14,11
Căutau” cărturarii ca să-L omoare pe Hristos. Însă, fiindcă sosise
vremea Paştilor şi vedeau că dintru aceasta stă asupră-le primejdie – din
pricina norodului ce se adunase mai vârtos pentru praznic -, pentru aceasta
căutau în ce fel L-ar putea omorî pe El, fără să se primejduiască.
Iar satana a intrat în Iuda, „care era din numărul celor doisprezece“.
[Şi s-a făcut acest lucru] chiar dacă era Iuda dintru cei ai Săi şi adevăraţi ucenici, ca nimeni să nu se nădăjduiască în el însuşi, ci totdeauna să ia
aminte la viaţa sa, ca unul care are împotrivă-luptător cumplit.
Iar unii pe acest cuvânt, ce zice: „care era din numărul celor doisprezece” aşa l-au înţeles: adică acesta numai împlinea numărul apostolesc, însă nu era Apostol adevărat şi ucenic (Ioan 6, 70). Căci cum putea a fi adevărat ucenic cel care fura cele ce se puneau în pungă? (Ioan 12, 6)

Aşadar, intrând satana în el, l-a primit, şi a grăit cu cei ce-L căutau pe Iisus ca să-L vândă – că aceasta însemnează „s-a făgăduit” [,,a primit“], adică de săvârşit [desăvârşită] adeverire şi tocmeală a făcut. Şi „căuta prilej” când Îl va afla pe El fără norod, adică deosebi [singur, aparte] şi
să-L vândă lor.
Iar „voievozi” [„căpetenii ale oastei”] îi numeşte aici pe dregătorii zidirilor templului – sau şi pe cei ce aveau grijă de buna rânduiala. Căci
romanii îi puseseră pe unii ispravnici peste norod, ca să nu se turbure poporul, căci erau răzvrătitori. Deci, pe aceştia îi numeşte „voievozi”
[„căpetenii ale oastei”]. Încă poate şi dregători ostăşeşti aveau cei ce erau din partea [tagma] preoţească, şi pentru aceasta au fost numiţi
„voievozi” [„căpetenii ale oastei”]. Căci boleau ei cu iubirea de începătorie7
şi de acest fel de dregătorii se apucau. Pentru aceasta Evanghelistul
i-a şi numit pe dânşii „voievozi” ai bisericii [templului], mai arătat poate
ocărându-i pe ei.

—–

I
TALCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA MATEI
SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

București: Editura Sophia; Alexandria: Cartea
Ortodoxă,2007

Pag.389

26,14-16: Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul,
ducându-se la arhierei, (15) a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu îl voi da în mâinile voastre18 ? Iar ei i-au dat 19
treizeci de arginţi. (26) Şi de atunci căuta un prilej potrivit 20 ca să-L dea în mâinile lor.
(26,14) Matei 10,4 / Marcu 14,10 / Luca 22,3-4 / Ioan 12,4; 13,2,27 (26,15) Zaharia 11,12 /
Matei 27,3 / Luca 22,5 (26,16) Psalm 40,9-10 / Pilde 1,18 / Marcu 14,11 / Luca 22,6
Când acea femeie străină, curva, atâta cinste a arătat [Domnului],
atunci ucenicul se duce să-L vândă. Căci nu în zadar se spune aceasta:
atunci, ducându-se“, ci ca să arate neruşinarea lui Iuda. Şi adaugă „Iscarioteanul”, ca mai cunoscut să-l facă pe el, căci mai era şi un alt Iuda,
care se numea şi Levi (Matei 10,3; Luca 6,16), iar vânzătorul era dintr-un
sat ce se numea Iscara
Iar ei „i-au pus treizeci de arginţi“, adică s-au tocmit, au rânduit să-i dea, [şi] nu precum mulţi înţeleg că au drămuit. Deci „căutau vreme cu prilej”, şi pentru ca singur pe El „să-L dea [în mâinile lor]”; căci ei se temeau de norod şi pentru aceasta l-au tocmit pe Iuda, pentru ca să le
vestească lor când va fi [Domnul] singur.

Pag. 390

.
26, 20-22: Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici. (21) Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde24. (22) Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne? (26,20) Marcu 14,17 / Luca 22,14 (26, 22) Psalm 40, 9 / Marcu 14,18 / Ioan 13, 2, 21 (26, 22) Marcu 14,19 / Ioan 13, 22
Dintru aceasta [de aici] unii socotesc că în anul acela Domnul n-a
mâncat Pastile. Căci ei zic că mielul se mânca stând în picioare, iar Hristos
„a şezut”, aşadar n-a mâncat Pastile. Deci, răspundem acestora că Domnul
a mâncat întâi Paștile stând în picioare, apoi aşezându-Se, a dat Taina Sa,
căci după ce a săvârşit [a plinit] pe cele care erau închipuitoare, apoi le-a
săvârşit pe urmă şi pe cele adevărate.
Şi mai înainte vesteşte cele pentru Iuda, ca să-l îndrepteze pe dânsul,
ruşinându-se acesta dacă nu de altceva, măcar de masa cea de obşte şi cunoscând că pe Dumnezeu – Care cunoaşte inimile – „va să vânze” [are
să-L vândă]. Iar ucenicii se înfricoşează căci deşi aveau conştiinţa curată,
mai curând îl cred pe Hristos – Cel Care bine ştie [cu adevărat cunoştea]
inimile lor -, decât [se încred în cugetele] lor.

26, 23-25: Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde25. (24) Fiul Omului merge precum este scris despre El 26. Vai, însă acelui om prin care Fiul Omului se va vinde27 ! Bine era de
omul acela dacă nu se năştea. (25) Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând, a zis: Nu cumva sunt eu, învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.
(26,23) Psalm 40,9; 54,14-15 / Marcu 14,20 / Luca 22, 21 / Ioan 13,18, 26 (26,24) Psalm 21 / Isaia 53 / Daniil 9,26 / Marcu 9,12; 14,21-22 / Luca 22,22; 24,25-27 / Ioan 17,12 /
Faptele Apostolilor 17,2; 26,22 / 1 Corinteni 15, 3 (26,25) 1 Corinteni 11,23
[în chip] descoperit îl arată pe vânzătorul, de vreme ce, tăinuit descoperindu-l [arătându-l, vădindu-l], nu s-a îndreptat; deci, pentru aceasta îl şi arată [vădeşte] pe el, zicând „cel ce a întins cu Mine [mâna în blid]”,
ca măcar aşa să se îndrepteze. Dar Iuda, neruşinat fiind, întingea întru
acelaşi blid [cu El].
După aceea zice: „Fiul Omului merge precum este scris pentru El”.
Acestea arată că deşi mai înainte [de veci] s-a hotărât să pătimească Hristos
pentru mântuirea lumii, Iuda [- cel prin care se mijloceşte împlinirea sfatului Preasfintei Treimi -] cu adevărat nu este vrednic de cinste pentru
aceasta, ci „vai” lui! Căci nu slujind voii lui Dumnezeu a făcut aceasta, ci a
sa răutate împlinind.

Pr.Ioan Miron partea a 2-a

Zici: “Tainele nu se sfinţesc cu lumina primită la botez ci cu Harul Preoţiei, pentru aceasta se si hirotoneşte ca preot omul botezat care este vrednic de a purta Harul preoţiei ”
=== Atunci de ce Botezul savarsit de mireni in conditii de exceptie e valabil??? Cum harul de la Botez nu e nimic??? tu iti dai seama ca HULESTI????minunile pe ce baza le face Dumnezeu prin ortodocsi???

—-

Zici: “Iubiţi fraţi întru Hristos, dacă dreapta credinţă a acelei băbuţe aduce Harul ca să sfinţească Tainele, noi nevrednicii întrebăm: ce rost mai avem noi preoţii în faţa Sfintei Mese? Că dacă e aşa, preoţia sacramentală nu îşi are rostul, ajunge ca credincioşii să pună pe Sfânta Masă pâine şi vin şi gata, Dumnezeu trimite Harul şi uite aşa e gata Liturghia. ”

======Asta o sa iti demonteze ideile tale care iar nu is in Ortodoxie

scribd.com/document/269123630/Limonariu

Pag. 29 
CAPITOLUL 25 DESPRE FRATELE DIN MÂNĂSTIREA HOZEVA
Avva Grigore, care a fost soldat înainte de-a se călugări, ne povestea: În chilia Hozeva era un frate care învăța slujba sfintei Proscomidii. Într-o zi a fost trimis să aducă prescuri. În drum spre mânăstire a rostit slujba sfintei Proscomidii după toată rânduiala. Diaconii au luat prescurile și le-au pus pe disc în sfântul altar spre a le proscomedi avva Ioan, supranumit Hozevitul, pe atunci preot, care mai târziu a ajuns episcop al Cezareii Palestinei. Pe când slujea însă, n-a văzut ca de obicei pogorârea Duhului Sfânt, s-a dus în diaconion aruncându-se cu plânsete cu fața la pământ. Și i s-a arătat îngerul Domnului spunându-i că fratele, pe când aducea prescurile, a rostit pe drum sfânta Slujbă și au fost sfințite, așa că ele sunt desăvârșite. Și de atunci a dat poruncă bătrânul ca nimeni, dacă nu-i hirotonit să nu mai învețe pe de rost slujba sfintei Proscomidii și nici să n-o rostească la întâmplare, în orice vreme, în afara de altar.

==== Ti-am pune-o si pe aceea cu Sfantul Simeon( dar o gasesti in Simeon Noul Teolog Scrieri III la pag. 317)care se spovedea la un monah ce nu era hirotonit dar ptr ca vedea harul avea puterea de a lega si dezlega, iar te intrebam matale vezi harul ca sa faci cele ale Ortodoxiei???

—-
Zici: “Cum vestesc altă evanghelie? Prin faptul că au fost de acord în Creta că pot să se facă casătorii mixte şi că cei din afara Bisericii sunt biserici.

. Ca atare, faptul că în Creta s-a hotărât că ortodoxul se poate căsători cu ereticul catolic spre exemplu, nu se opreşte doar aici la taina cununiei ci merge mai departe, adică dacă îi poţi căsători înseamnă că recunoşti ereticului botezul, ba mai mult dacă îl recunoşti botezat implicit le recunoşti şi preoţia celor care au făcut acest botez neadevărat. Cu alte cuvinte recunoşti taine la cei mai eretici dintre eretici şi ce este mai grav îi recunoşti ca Biserică prin acest fapt ceea ce te face pe tine cel ce îi recunoşti una cu ei şi cu erezia lor, care nu este alta decât filioque.”

 ==== Esti complet depasit de situatie curviile mixte is din 1881 deci inseamna ca tu nici preot nu esti?? Ca erezia e de atunci, ce faceai matale in 1881??a nici nu erai nascut!!!a si sa nu zici ca nu erau puse in aplicare Regele Mihai nu era cu o papistasa???Deci cei ce au acceptat filioque te-au hirotonit????cei cu filioque au dat hirotonia bosvr-ului stilistii cu calendarul???care nu e dogma(calendarul)

 =====, a reglementat încheierea căsătoriilor mixte prin “ Regulamentul pentru relațiunile bisericești ale clerului ortodox român cu creștinii eterodocși” din anul 1881, prevăzând, în art. 4, posibilitatea binecuvântării de către preoți a unor asemenea căsătorii, însă cu respectarea uzului, potrivit căruia toți copiii care vor rezulta dintr-o asemenea căsătorie să devină membrii ai Bisericii Ortodoxe.

Posibilitatea binecuvântării căsătoriilor mixte este prevăzută de Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, sub rezerva aprobării prealabile a episcopului respectiv.

https://ayeaye20.wordpress.com/2016/11/26/minte-sataniceasca-ecumenista-in-talcuirea-canoanelor-pentru-a-se-face-curvii-mixte/

————————
Zici : “Evanghelia zice că satana a intrat in el, cu alte cuvinte Iuda în acel moment nu mai avea puterea, nu mai avea harul, har care după cum citim i-a fost dat şi lui ca să aibă putere asupra demonilor.Care e tâlcul? De ce nu mai avea Iuda puterea ? Ştiţi de ce fraţilor? Pentru  că a pirdut Harul atunci când  L-a vândut pe Domnul. A pierdut Harul când a rostit cuvintele “Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mîinile voastre? ( Mat. 26, 15).Aceasta l-a lăsat fără putere pe Iuda, faptul că l-a trădat pe Domnul. Pericopa citată mai sus mărturiseşte acest lucru şi anume faptul că Iuda la Cina cea de taină era golit de puterea pusă asupra lui cândva.

===== E na chiar asa? ne autosugerezi ca d-aia a intrat satana in el ca nu mai avea harul sa izgoneasca demoni, harul acesta i-a fost luat dupa matale la tocmeala cu arhiereii adica aici: “Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mîinile voastre? “ Pai si cum ramane cu capitolul 22,3-4 Luca  in care se zice ca a intrat satana in Iuda si ducandu-se a vorbit cu arhiereii si nu zice a vorbit cu arhiereii  si apoi a intrat satana in Iuda si de ce a intrat(satana)? ca fura din punga bre pr., toti stim ca atunci cand faci pacat intra duhurile necurate in om, totul a plecat de la furt si lacomia de bani ce a dus la vanzare, tradare si crima, si inca ceva el nu era considerat ucenic adevarat pentru ca ciordea/fura deci harul il pierdu’ cand l-a vandut???că satana a intrat inainte de vanzare/tocmeală!!! Oare cand fura din punga era ortodox ? ca zice  Simeon Noul Teolog Scrieri III pag. 314 : ” sa fie ortodocsi . Dar eu cred ca nu erau nici macar aceasta; caci ortodox e nu numai cel ce nu introduce dogme noi in Biserica lui Dumnezeu, ci si cei ce si-au agonisit o viata in acord cu cuvantul drept [al invataturii]”, de cand furtul e in acord cu viata si invatatura lui Dumnezeu?? 

Sfantul Teofilact  III Talcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca , Sophia 2007 pag 298

22,1-6: Şi se apropia sărbătoarea2 Azimelor, care se chema Paşti. (2) Şi arhiereii şi cărturarii căutau3 cum să-L omoare; căci se temeau de popor. (3) Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. (4) Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei 4, cum să-L dea în mâinile lor. (5) Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit5 să-i dea bani. (6) Şi el a primit(el s-a făgăduit)6 şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii. 

(22,1) Ieşire 12,15 / Matei 26,2 / Marcu 11,1; 14,1 / Ioan 13,1 (22,2) 3 Regi 18,17 / Psalm 2,1 / Matei 26, 3 / Marcu 14,1 / loan 11,47 / Faptele Apostolilor 4, 27 (22, 3-4) Matei 26,14-15 / Marcu 14,2-10 / Ioan 13,2,27 (22, 5) Zaharia 11,12 / Matei 26,15 / Marcu 14,11 (22, 6) Matei 26,16 / Marcu 14,11 

„Căutau” cărturarii ca să-L omoare pe Hristos. Insă, fiindcă sosise vremea Paştilor şi vedeau că dintru aceasta stă asupră-le primejdie – din pricina norodului ce se adunase mai vârtos pentru praznic -, pentru aceasta căutau în ce fel L-ar putea omorî pe El, fără să se primejduiască. Iar satana a intrat în Iuda, „care era din numărul celor doisprezece”. [Şi s-a făcut acest lucru] chiar dacă era Iuda dintru cei ai Săi şi adevăraţi ucenici, ca nimeni să nu se nădăjduiască în el însuşi, ci totdeauna să ia aminte la viaţa sa, ca unul care are împotrivă-luptător cumplit

Iar unii pe acest cuvânt, ce zice: „care era din numărul celor doisprezece” aşa l-au înţeles: adică acesta numai împlinea numărul apostolesc, însă nu era Apostol adevărat şi ucenic (Ioan 6, 70). Căci cum putea a fi adevărat ucenic cel care fura cele ce se puneau în pungă? (Ioan 12, 6)Aşadar, intrând satana în el, l-a primit, şi a grăit cu cei ce-L căutau pe Iisus ca să-L vândă – că aceasta însemnează „s-a făgăduit [,,a primit”], adică de săvârşit [desăvârşită] adeverire şi tocmeală a făcut. Şi „căuta prilej” când Îl va afla pe El fără norod, adică deosebi [singur, aparte] şi să-L vândă lor.

—-

Sa vedem ce spune Dumnezeu insusi (prin Sfantul Simeon) cand l-a vandut Iuda:

Simeon Noul Teolog Scrieri III Deisis 2001,Pag.293: ” Caci cum odinioara Iuda M-a vandut pe Mine, luand de la Mine Painea, cu nevrednicie a mancat-o ca pe o bucata de paine obisnuita si de aceea Satana a intrat indata in el[In 13, 27] si l-a facut vanzator nerusinat al Meu, Invatatorul lui, luandu-l unealta, rob si implinitor al voilor lui, tot asa patesc fara sa o stie si acestia cati se ating cu indrazneala, imfumurare si nevrednicie de dumnezeiestile Mele Taine”

==== Aici intra satana in el  ca se impartasi cu nevrednicie si apoi l-a vandut adica afland prilejul (momentul prielnic/potrivit) 
Semnat: Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei