Cartea: CEASLOVUL CEL MARE, Edit. Biserica Ortodoxă Alexandria – 2003
Pag.270
Se cuvine a ști fiecare, că noi creștinii avem patru posturi. Cel dintâi este sfântul și marele post, cel de patruzeci de zile pe care L-a postit Domnul nostru și îl postim și noi pentru curătirea și îmblânzirea noastra și pentru ca să fie ca o pârgă și zeciuială în fiecare an al vieții noastre…Iar postul, nu pentru că avea El trebuință, l-a făcut, căci cum ar fi trebuit post Celui ce este singur fără de păcat; ci, pentu noi a postit și aceasta a făcut-o dându-ne nouă pildă, spre postire, stricând neascultarea lui Adam și pe cel ce a căzut, din neînfrânare și din lăcomia pântecelui, cu postul ridicându-l; că pentru aceasta, și la sfârșitul acestui post, nu moarte, ci Înviere prăznuim, a Celui ce a viețuit fără de păcat și a postit pentru noi și a murit și a Înviat și pe noi împreună cu Dânsul ne-a ridicat.
Pag.771-772
Încă avem hotărâre de la Sfinții Apostoli, ca și pe cele două zile ale săptămânii, adică, Miercuri și Vineri, de peste tot anul, să le postim întocmai ca și Sfântul și Marele Post, zicând ei în canonul 69, așă: „Dacă vreun Episcop sau Preot, Diacon, Ipodiacon, Citeț sau cântăreț, nu postesc Sfântul și Marele Post, sau Miercurea, sau Vinerea, să se caterisească, fără numai de s-ar dezlega pentru boala trupească, iar de va fi mirean să se afurisescă“. Deci, nimănui să nu-i fie greu să se înfrâneze în Sfântul și Marele Post, căci, după cum zice dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, în cuvântul pentru cei ce postesc: „Nu pentru Paști, nu petru Cruce postim, ci pentru păcatele noastre“. Și după urmarea Domnului, Care a postit în munte patruzeci de zile, precum am zis. Iar cele două zile ale săptămânii de peste an, adică, Miercurea , pentru că în această zi s-a făcut sfatul pentru vânzarea Mântuitorului nostru; iar Vinerea, pentru că în această zi a luat sfârșit sfatul și a pătimit Domnul nostru cu trupul, moartea cea pentru mântuirea noastră, precum zice sfințitul mucenic Petru al Alexandriei în al 15-lea canon al său. Iar preasfințitul Simeon al Tesalonicului, în cartea sa, la răspunsul al 53-lea, mai adaugă și acestea zicând: „Pentru că Vineri l-a răstignit, când și Adam de pom atingându-se a murit. Că Vineri la al 6-lea ceas l-au răstignit pe El, când și Adam s-a atins de pom; și a murit Mântuitorul la al 9-lea ceas, când și la amiazăzi, în desară, arătându-se El în Rai, a dat lui Adam hotărârea morții, adică «pământ ești și în pământ te vei întoarce», si muritor s-a făcut Adam“. Dar ce trebuie a înșira mărturiile de față, către cei drepcredincioși, când, Însuși Mântuitorul Hristos a legiuit aceste două zile de post? Și cum că acestea sunt adevărate, ascultă-i pe înșiși Sfinții Apostoli, ce zic în așezămintele lor (cartea 5, cap. 14): „Ne-a poruncit nouă înșine să postim Miercurea si Vinerea“.
Deci Balsamon, în tâlcuirea canonului 69 apostolic, zice așa: „De vreme ce s-a dovedit, că asemenea este Postul cel Mare cu Postul de Miercuri și de Vineri, apoi, prin urmare, asemenea este și dezlegarea acestor doua zile, la cei bolnavi. Drept aceea, precum Sfântul Timotei al Alexandriei, în canonul al 8-lea și al 10-lea al lui, iartă pe femeia cea lehuză, ca în Postul cel Mare, să bea vin și să mănânce îndestulă hrană, încât să se poată ține. Iar pe cel tare uscat de vreo boală covârșitoare, îl iartă a mânca untdelemn în Postul cel Mare, întru asemenea chip se cade a se ierta să mănânce numai untdelemn și să bea vin Miercurea și Vinerea, cel ce s-a uscat de o mare boală“ și altele. Însă și acestea să se facă spre a-și întări slăbiciunea sa, precum i s-ar rândui de către vreun doctor temător de Dumnezeu, după cum zice același la tâlcuirea canonului al 10-lea al lui Timotei. Pentru că și Marele Atanasie, la Nomocanonul 218 zice: „Cel ce dezleagă Miercurea și Vinerea, unul ca acest răstignește pe Domnul, ca și evreii, pentru că Miercuri s-a vândut, iar Vineri s-a răstignit”, și altele. Asemenea pentru acestea zice și dummezeiescul Ieronim și sfințitul Augustin și alții.
Iar postul pe care-l postim Luni, măcar că este rânduit în Tipic să se țină de călugări, dar și mulți mireni îl postesc. Cuviincioasă și vrednică de cinstire este și socoteala pe care o pun înainte unii înțelepți pentru postul de Luni și este în acest fel: Domnul ne poruncește, că de nu va prisosi dreptatea noastră mai mult decât a cărtuarilor și a fariseilor, nu putem intra întru Împărăția cerurilor. Și, fiindcă fariseii posteau doua zile în săptămână, precum zicea fariseul: „postesc de două ori în săptămână”, deci noi creștinii suntem datori să postim trei zile în săptămână, ca să prisosească dreptatea noastră mai mult decât dreptatea fariseilor. Iar cum că posteau fariseii două zile pe săptămână,o zice clar Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, îm cuvântul său la Evanghelia Vameșului și a Fariseului, tâlcuind cuvântul acela al fariseului: „Postesc de două ori în săptămână“. Iată că am arătat până aici, pe scurt și cu pogorâmânt, cum trebuie fiecare creștin să țină Sfântul și Marele Post, asemenea și Miercurile și Vinerile de peste an, precum, nu mai puțin, și Luni…
Apoi, începându-se Postul Sfinților Apostoli, (pe care îl postim în cinstea lor, căci de multe bunătăți ne-am învrednicit printr-înșii, pentru că s-su arătat nouă, lucrători și învățători postului și înfrânării până la moarte)…
Pag.773
Deci, la întâi August, începându-se Postul Adormirii Preasfintei Maicii noastre de Dumnezeu Născătoare, postim în toate zilele întocmai, și cu aceeași rânduială ca și în Sfântul și Marele Post…Și postim acest post, fiindcă și Preasfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, știindu-și mai înainte mutarea sa, pururea se nevoia pentru noi și postea, neavând trebuință de post, cea curată și preanevinovată. Și iarăși, fiindcă printr-însa ne-am izbăvit din mâinile diavolului și câștigat moștenirea cea dintâi, Raiul, și iarăși nădăjduim, ca printr-însa să luăm Împărăția cea cerească, a Unuia-Născut Fiului său…
Iar la 15 Noiembrie, începându-se postul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, care post închipuie postul proorocului Moise, cel care 40 de zile și 40 de nopți postind, a primit cuvintele lui Dumnezeu cu slove scrise pe lespezi de piatră, postim și noi 40 de zile. Și pe Cuvântul lui Dumnezeu celui viu din Fecioară, nu scris în pietre, ci întrupat și născut îl vedem și îl luăm și ne împărtășim cu Prea Dumnezeescul Lui Trup precum zice preasfințitul Simeon al Tesalonicului în cartea sa la răspunsul 54.
Pag.774
Însă, să se scrie și aceasta, că nu stă în ptința oricui, a lega și a dezlega posturile cele legiuite, caci Sinodul de la Gangra întru al 19-lea Canon al său zice așa: „ Dacă vreunul dintre cei ce se nevoiesc, fără trupească nevoie s-ar mândri și posturile cele predate poporului, care se păzesc de Biserică, le-ar dezlega, întărind întru sine cugetare de deplinătate, anatema fie”.
Iar la Nomocanon 228, zice așa: „Dacă cineva nu va păzi postul Sfinților Apostoli, al Nașterii lui Hristos și al Născătoarei de Dumnezeu, pe unul ca acela să nu-l primești în Biserică, nici pe fiii lui, dacă și ei nu postesc întru acestea, adică nu se feresc de mâncări”. Și zice Sfântul Efrem Sirul: „Cum că mare primejdie este unde legile pravilelor nu se respectă”.