Category Archives: lepdare

Sfantul PARINTE JUSTIN PARVU despre preotii cu biometric

​Sfântul Părinte Justin Pârvu: Fiţi atenţi la drogurile astea duhovniceşti…Vezi cum îi apele, astea care se lasă înafara ies din matca lor şi inundă şesuri, case ce merge. Asta este pustiirea sufletească a noastră. Toată pustiirea asta tre să o vedem prin noi înşine. Duhul Sfânt ne-a părăsit şi acuma omu’ merge în virtutea răului.

Diacon român: Părinte, eu trăiesc în America şi soţia mea o primit paşapoartele ăstea noi…care or apărut acuma

Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Biometrice…
Diacon român: Da


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Foarte periculos, ar trebui s’o laşi să meargă cu buleti…cu paşaportu ‘cela, că altfel

Diacon român: Avem şi o fetiţă.


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Altfel..altfel toate au căzut mai serios. Noi n-avem voie să primim Liturghie de la oamenii aştia

Diacon român: Părinte am putea să sun un telefon şi să venim cu, să vin cu soţia mea înainte de a pleca în America, am vrea, am avea bilet pe 4 august să plecăm încolo înapoi şi aş vrea să trec pe la dumneavoastra cu ea înainte de a pleca.


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Ea e româncă?

Diacon român: Da, e născută în America din părinţi români, vorbeşte româneşte perfect.


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: O corşitură..aşa şi aşa..da, da să viniţi, da ‘ţânte de educaţia ei să n’o… alegeţi să nu se piardă. Că răspunzi de ea, la judecată : căderea dea dreapta daca are pacatele ei sau are virtuţile ei, aşa şi copiii aşa şi parinţi şi tata şi mama…Unul dintre scopurile principale în căsătorie {nu înţeleg ce zice} noastră să  mântuiască soţia..soția {nu înţeleg ce zice}.

Diacon român: Părinte da’s mulţi părinţi care zic că îs împotriva actelor cu cip, da zic că totuşi să nu’i îndepărteze preoţii pă’ credincioşii care le’o primit.


Sfântul Părinte Justin Pârvu: Măi credincioşii care rămân aici cu cipul nu au nici o valoare măi..nici o valoare nu mai au.Poţi să ai 700 de credincioşi , adică aia au căzut din har nu mai este…

Diacon român: Deci toţi care au cip, paşapoartele ălea [acelea]?

Sfântul Părinte Justin Pârvu: Toţi care au paşapoarte, care au buletine,

interlocutor 2: până nu le leapădă îs rupţi…


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: carnet de..chiar dacă îl arunci nu ai..nu ai voie …ăla’i sămnătura internetu’ cela, pentru ei e de ajuns asta.

Diacon român: Şi atunci ce’i de făcut?

Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Păi, îl aruncăm, de la început.
Diacon român : Părinte, cu preoţii care nu’s împotriva şi poate unii chiar au acceptat acte d’ăstea, de unde ştiu că uitaţi de exemplu…eu îs diacon slujesc în soboare cu mai mulţi preoţi, nici nu ştiu care … care au, care n’au ce e de făcut mai bine te faci preot atunci şi stai în satul tău şi slujeşti singur acolo.


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Tu slujeşti, da nu mai slujeşti Domnului, slujeşti antihristului.

Diacon român : Da, ca să nu mai slujeşti cu ceilalţi, tu nu le accepţi.


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Da.

Diacon român: Şi ca să nu slujeşti cu ceilalţi care le acceptă?


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Stau în parohia mea acolo, nu mă duc

Diacon român: Dăcă eşti preot, da dacă eşti diacon ce faci?

Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Dacă eşti diacon te caută cu atât mai mult, că te iau toţi din toate parţile şi nu te duci decât acolo unde crezi că

Diacon român: Şi dacă nu ştii care a primit care n’o primit, la câte un hram, la câte o liturghie arhierească.


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Se aude peste tot, lumea ştie mai mult decât popa.

Diacon român: Părinte mai stăm la oraş sau ne mutăm la ţară?


Sfântul Părintele Justin Pârvu
: La ţară e viitorul măi…nu la oraş. Nu mai sta la oraş, ca să nu te scoată ei. Acuma tre să îţi gaseşti o …

Diacon român : Şi dacă nu avem unde să ne mutăm…cum facem?


Sfântul Părintele Justin Pârvu
: La bunici, la străbunici ai acolo un petec de pământ, lucrează’l aşa scapi de VÂNĂTOARE.

Diacon român : Trăieşti, trăieşti…


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: Să şti că nu se trece până ajungem aşa la sapa asta de lemn … şi nici nu ne mântuim. Episcopu i’o chemat la.. să vadă un preot bat[beat] pe şanţ. Ce să facă o mers şi episcopul acolo.  S’a adunat lumea. Băi e fiul vostru, voi l-aţi născut, voi l-aţi crescut, voi l-aţi educat uite aşa cum l-aţi educat. Hai la un parastas să îi dai un păhărel, hai la o masă îi dai un păhărel, hai la o agheazamă îi dai un păhărel, hai la un botez îi mai dai un păhărel şi omu e, ăsta fiul vostru. Da dacă mâine de dimineaţă ăsta se scoală şi face agheasmă, poţi să bei agheasma aceea ca şi pin’ mâinile unui sfânt, dovadă că nu se bagă nu se împlineşte adică nu se amestecă harul cu păcatele lor, e tot preot. DA DACĂ ESTE ATEU, DACĂ ESTE CU CIPURI şi este cu..asta e cel mai mare pericol. A să vie vremuri grele Biserică nouă, pictată, frumoasă, aranjată, te îmbie la rugăciune DA NU POŢI INTRA ACOLO PENTRU CĂ E UN PREOT CU CIPURI CU TOT MODERNISMUL şi atunci vie lumea… întreabă lumea de pe acuma: –Oare preotul ăsta? mă pot spovedii? oare o luat cipu’? –Nu ştiu măi că asta nu se poate dezvălui aşa uşor.. da îl mai prinde cu maşina.

Diacon român: Da un preot care ia cipul pierde harul preoţiei?


Sfântul Părinte Justin Pârvu
: PIERDE HARUL PREOŢIEI.. E CĂZUT TOTAL DIN HAR … ŞI N’AI VOIE, SĂ INTRI IN BISERICĂ LUI, N-AI VOIE SĂ TE SPOVEDEŞTI LA EL, SĂ FACI O SLUJBĂ RELIGIOASĂ. Au fost comuniştii, preoţi comunişti cu carnet de om de partid, ei nu o fost aşa de periculos cum o venit angajarea asta a doua cu cipurile, care ASTA E O LEPĂDARE DIRECTĂ…acolo mai mergea…mai mergea, când cu Crucea, Burdşua fostul ministru al…, părintele Burduşa când cu Crucea când cu steaua[steau roşie  a partidului comunist], mai mergea atunci, acuma NU MAI, ORI sATAN ORI..{nu înţeleg ce zice}

….Nu vezi acuma buletinu’ NU MAI E NEVOIE SĂ PUI NUMELE PĂRINŢILOR, buletinu pur şi simplu numele tău şi nimic mai mult, da orijinea[originea] ta, de unde vii tu să te caute cineva nu’l mai găseşti. 10-15 ani care e tatăl tău mă? care’i mama ta? nu mai ştiu. Vine în România prin Dobrojea sau mă duc în Banat : –Bine mă da tu nu ai avut mamă? –Nu ştiu. -Pe buletin ce scrie? -N’am numele lor. Adică să se înstrăineze orice legătură şi unitate de dragoste şi de credinţă în lumea noastra naţională, să nu existe. Vedeţi acuma nici să nu te audă cumva de {nu înţeleg ce zice } naţionalistă nu există, s’o îngropat totul. Eminescu nu se ştie dacă e ucainiean, ori e rus, da român în nici un caz nu e. Ştefan cel Mare nu e român măi ăsta’i venit din hoarde de barbari şi uite aşa te diviza, te distruge, nu’ţi dai seama. Dacă’i spui elevului aşa în şcoală 3, 4, 5 ani el aşa crede. Na, cum vă spuneam el n’avea habar de vecinu’ lui din România. Şi dacă îi spunea’i despre Germania era piste deal aici..elev asta’i reducerea la zero a omului, decât nu ai voie să asculţi…

Duhovnicii Rusiei despre card

Părintele Rafail Berestov, unul din cei mai iubiţi duhovnici ruşi, a vizitat Mănăstirea Petru Vodă în anii 2011 şi 2012, sfătuindu-se îndelung cu Părintele Justin Pârvu. Interviul de faţă este luat în anul 2008 de un duhovnic român. Prezentăm mai jos un extras:

Părinte Rafail, v-am ruga – câteva sfaturi referitor la cele ce spune Sfântul Ioan Evanghelistul despre documente…

În timpurile noastre încep a se împlini. Cele care conţin numărul 666 sunt numele lui antihrist. În Apocalipsă se spune că va fi pecetluirea cu numele fiarei. Codul numeric personal deja este de la satana. Precum primim de la Sfântul Botez nume, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa vrea satana să-şi pună numele lui în loc. Dacă primim aceste numere, conştient sau inconştient se face o lepădare de Hristos, chiar dacă mulţi nu înţeleg lucrurile acestea. E foarte mare luptă şi în Rusia despre această numerotare, dar totuşi sunt mulţi episcopi care acceptă lucrurile acestea, şi fac probleme celor ce nu le acceptă şi se pun cu rîvnă împotriva acestei căderi. E chiar o prigoană împotriva Ortodoxiei. E şi boala ecumenismului care s-a înrădăcinat peste tot şi sunt mulţi preoţi care luptă împotriva ecumenismului şi sunt foarte prigoniţi…

Cum se pot împotrivi creştinii de a nu primi aceste documente? Ce să facă ei când va veni timpul acela?

… prin cuvânt, prin publicarea de broşuri, dar cei care vorbesc sunt prigoniţi. Scriitorii sunt nevoiţi să scrie cu pseudonim – şi aceasta e o prigonire.

Cine se ascunde în spatele acestui sistem?

Evreii şi sioniştii care vor să-şi facă o lege pentru întronarea noului împărat antihrist, pentru care drumurile deja se gătesc.

La Sf. Agatanghel, la Sf. Ipolit, la Sf. Mc. Cristea zice că întâi va fi războiul al treilea mondial, şi pe urmă zece împăraţi necuraţi şi prigonitori, şi apoi al unsprezecelea antihrist.

Aşa este. Acum sunt primele etape, cardurile. Apoi cardurile cu microcip. Apoi vine pecetea, care e microcipul.

Dacă cineva, din neluare aminte sau din puţina cercetare, va primi buletinul, are şansa să se pocăiască şi să se împace cu Dumnezeu?

Da.

Dar dacă, Doamne fereşte, va primi pecetea, mai este şansă de pocăinţă?

Nu. În Rusia, Smirnov a făcut cercetări pe calculator şi prin programele de cercetare psihologică, a văzut toate mişcările trupeşti ale omului şi a observat că prin microcip poate influenţa toate activităţile omeneşti şi însăşi mintea omului. Lumea va fi foarte controlată, prin calculator – care va avea cip va fi găsit oriunde. Şi se va şti ce gândesc, tot ce fac, şi dacă vreunul se va împotrivi mişcărilor lor va fi dus la azilul de nebuni.

Sinodul Bisericii Ruse are această precupare bună pentru păstoriţii ei, ca să-i îndemne la luptă?

În timpurile noastre e mai greu. În trecut, când a fost cu KGB-ul, mulţi au fost influenţaţi să lucreze pentru regimul respectiv, pentru KGB. Care s-au împotrivit au fost ori exilaţi, ori eliminaţi. Cei rămaşi au acceptat să lucreze pentru regim. Aşa şi acum, mulţi sunt forţaţi să lucreze pentru KGB. În timpul Perestroikăi s-au întors şi s-au pocăit… aşa va fi şi în timpurile noastre, vor lucra (pentru ei) dar apoi se vor pocăi. Azi se lucrează mai cu şarlatanie. Înainte, cel care lucra cu KGB-ul prigonea pe faţă pe cei împotrivă, dar azi prigoana e foarte ascunsă.

Au fost mai recent în Rusia oameni duhovniceşti dintre călugări sau preoţi care să fi avut descoperire dumnezeiască referitor la aceste buletine, care să nu fie luate dacă prezintă un pericol de lepădare?

Patriarhul Alexei, fiind în vizită în Astrahan, a avut o vedenie în care i s-a arătat Sfântul Teodosie de la Lavra Pecerska, mustrându-l, ca să se opună globalizării. Patriarhul pe moment l-a crezut, dar apoi s-a îndoit de vedenie. Pr. Kiril, un duhovnic foarte cunoscut, se împotriveşte acestor documente, la fel şi pr. Nikolai. Au fost şi minuni – nişte oameni credincioşi, care au murit şi au înviat, şi care, murind, au avut vedenii despre aceste documente, Maica Domnului le-a spus că aceste acte reprezintă o lepădare. Şi înviind ei au dat mărturie despre acestea.

Se spune că Sfântul Serafim de Sarov în preajma acestor evenimente va învia. Ce puteţi să ne spuneţi despre acest lucru?

Mulţi cred această prorocie, e cunoscută, şi lumea ţine la ea, aşteaptă cu nerăbdare să-l vadă.

Cum să se apere fiecare creştin, şi să fie legat mai strâns de Hristos în aceste timpuri, ca să poată preîntâmpina lepădarea?

Să nu ia aceste documente.

Bine, dar pe lângă această hotărâre, ce să facă creştinul ca să-l întărească Hristos?

Cel mai important este să se întărească lumea prin rugăciunea lui Iisus, fiindcă sunt foarte multe vrăjitorii. Azi cei mai prigoniţi sunt creştinii, lupta e toată împotriva lor. Fiecare să se roage cu rugăciunea lui Iisus, care dă acoperirea (harului), fiindcă sistemul psihotronic va da foarte multe ispite. Să fim credincioşi Domnului! Îndeosebi monahilor ne trebuie rugăciunea aceasta, cu multă umilinţă, multă pocăinţă, să nu cumva să ne mândrim că am şti ceva, ca să nu prindă coarnele mândriei, că am făcut ceva, sau că ştim ceva, şi să nu ne mâniem. Toţi care au primit paşaport încă se pot pocăi. Care a primit implantul nu mai are putere de pocăinţă, fiindcă sunt controlaţi, manevraţi ca roboţii.

Părinte Rafail, am citit că chiar prin Rusia sau în SUA li se implantează nou-născuţilor acest microcip. Ei n-au primit cu voinţa lor, deci cum le socoteşte Dumnezeu aceasta? Ce va fi cu ei?

E răspunderea părinţilor lor. Rămâne la Mila lui Dumnezeu. În America se întâmplă foarte multe lucruri din acestea. Vedeţi că militarilor şi deţinuţilor li se implantează microcipul, şi sunt controlaţi.

Sfinţia voastră aţi fost prigonit pentru ceea ce spuneţi?

Când am vorbit despre aceste lucruri, unii au filmat şi, din râvna unora, am fost arestat la domiciliu. Am stat o vreme, apoi am plecat şi au venit după mine din nou, cu domiciliu forţat. Chiar şi aici am multe probleme de întâmpinat din partea patriarhului, dar cu blagoslovenia unor stareţi am primit loc de şedere temporară. Au vrut să mă caterisească, dar nu m-au găsit. Unul (din ei) mi-a aruncat un paraman în faţă, spre umilire.

Când trăia Cuviosul Paisie Aghioritul, s-a dus cineva din Rusia la el să-l întrebe?

Când ieşise prima carte a lui şi poporul a cumpărat-o, la al doilea tiraj Sinodul a rupt foaia în care Cuviosul Paisie zicea să nu primim documentele, zicând că ei nu sunt de acord.

…Care este scopul întregii lupte?

Cei ce conduc (…) vor să reducă lumea până la un miliard, adică atât cât pot să controleze. Urmează omorârea în masă a omenirii, iar din miliardul care va rămâne, vor fi trei puteri mari: comunismul, democraţia şi ortodoxia. Şi va birui Ortodoxia.

Părintele Justin: Cipul este lepădare. Dacă voi spune altceva decît am spus pînă acum, nu mai sunt eu acela

A doua înregistrare din 18 Martie 2009:

Apologet: – Prea-cuvioase părinte, blagosloviţi!

Părintele Justin: – Domnul să binecuvinteze!

Apologet: – Părinte, prigoana creştinilor se pare că a început. Sînt deja foarte multe cazuri în care preoţi, monahi şi mireni au fost ameninţaţi de către reprezentanţi oficiali ai patriarhiei pentru că au luat atitudine împotriva actelor cu cip. Ce mesaj aveţi pentru aceşti mărturisitori ai zilelor noastre?

Părintele Justin: – Mă bucur că am ajuns şi aceste momente, în care creştinul nostru se poate purifica în vremurile acestea noi care vin peste noi. Îmi pare bine şi mulţumesc lui Dumnezeu că a mai ridicat din sînul Bisericii noastre creştine ortodoxe, oameni care mai au energie şi curaj să poată sta împotriva întunericului care se abate asupra noastră. Acestea sunt, în sfîrşit, daruri de la Dumnezeu, prin care mai trăieşte Ortodoxia. Am fi, oarecum, mai necăjiţi şi supăraţi cînd am vedea că toată lumea aceasta, fără excepţii, s-ar îndrepta spre cădere, spre prăbuşire. Dar vedem acum cu multă durere, că tocmai cei care ar trebui să fie mărturisitori şi apărători – că nu numai la plăcinte înainte şi la război înapoi -, după cum se vede, la ora aceasta, tocmai la cei de la care ne aşteptam să fie cu adevărat apărători şi ostaşi ai Adevărului, au lăsat să meargă oile înainte.

În principiul de război, cînd se făceau luptele acestea de cîmp, de pădure, armata era condusă din urmă, ostaşii erau comandaţi din urmă, în frunte era numai un plutonier, era un sergent, un sergent major, dar acum s-a inversat treaba şi într-adevăr e mult mai frumoasă : comandantul trebuie să fie în fruntea armatei, să meargă ostaşii după el. Dacă era lovit comandantul, imediat îi lua locul al doilea şi aşa se merge mai departe pînă la ultimul ostaş.

Şi găsesc tare de cuviinţă că şi în toate împrejurările acestea, mai ales cît priveşte lupta aceasta a Creştinătăţii noastre, trebuie într-adevăr să avem întîi, omul de comandă după care trebuie să ne luăm şi să murim pentru el şi Hristos, adică să murim cu el pentru Hristos.

Apologet: – Şi, părinte, ar trebui să-l căutăm noi sau să ne caute el pe noi?

Părintele Justin: – Asta este lucrarea Duhului Sfînt, trebuie să ne rugăm, să ne putem simţi, şi prin această simţire să ne unim în planul pe care-l avem de dus. Nu-i primejdios nimic, dragii mei, şi să nu ne întristeze pe noi vremurile acestea pe care le trăim, ele trebuie să se împlinească oricum, noi trebuie să ne bucurăm. Şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne putem menţine, să nu fie şi o cădere, a noastră – ferească Dumnezeu! – ca ce spun astăzi, să spun mîine invers. Aşa de altfel se pot întîmpla foarte multe lucruri în tehnica şi în iscusinţa asta diabolică. Astăzi poţi să ştii cum te numeşti, mîine, cu iscusinţa lor, nu mai ştii cum te numeşti şi începi să vorbeşti altceva decît ai vorbit ieri. Şi se introduce un haos în rîndul credincioşilor, să nu mai ştie ce să creadă… Pericolul al doilea să nu fie mai rău decît cel de la început!

Apologet: – Totuşi e importantă mărturisirea noastră de azi, căci prin ea primim har de la Dumnezeu ca să rezistăm mîine.

Părintele Justin: – Bineînţeles, dar vreau să spun că există şi ispita asta diavolească în războiul acesta nevăzut (şi a mîndriei şi a nesocotinţei noastre) care să întoarcă pe dos tot ce am spus sau ce am scris în tot trecutul. Rămîne valabil ce spunea un episcop greco-catolic în Bucureşti în 1948, care, spunea el în rîndul credincioşilor – a propovăduit vreo trei ani de zile împotriva materialismului şi a comunismului, de a îngrozit pe toată lumea; aşa activitate bogată ce au dus ăştia prin Bucureşti, Cluj, în sfîrşit, în oraşele mari -, şi el a încheiat-o aşa: „Dacă voi spune altceva decît am spus pînă acum, nu mai sunt eu acela”.

Maica Fotini: – Cum sfătuiţi preoţii din parohii să se adreseze credincioşilor faţă de această problemă?

Părintele Justin: – Preoţilor din parohie şi din toată latura aceasta a Ortodoxiei noastre, le recomand să fie alături de popor, să fie alături de credincioşi, pentru că cu ei vor merge la Judecată, împreună vor merge acolo, cît au fost în sfîrşit, aici pe pămînt, uniţi, crescuţi în Duhul acesta al adevărului ortodox. Acolo nu vor mai avea răspuns de cele ce au făcut aici decît bun sau rău. Acolo îl va întreba pe păstor, cum a păstorit, cum şi-a făcut datoria faţă de toate împrejurările grele sau bune pe care le-a avut creştinul, şi cît a participat la durerile şi la bucuriile lui. Acolo vom fi dezarmaţi de orice fals, acolo nu va mai fi nici politică, nu va mai fi nici o intervenţie alta decît cea curată, a Judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune trec prin focul Judecăţii, dar faptele rele? Şi atunci, noi trebuie de aici să ne pregătim pentru răspunsul pe care-l vom da înaintea Judecăţii înfricoşate.