Loth si fetele lui; imbatat de vin, nu stia ce face; de au gresit ceva din pricina vinului, li se iartă cele savirsite, insa sunt osinditi ca faptuitori ai usuratatii

SF. AMBROZIE CEL MARE

Tîlcuiri la Facere, vol. 3, Edit. EGUMENIŢA, 2009

pag.27

24. A doua este aceea că a nesocotit aşternutul nunții pentru legătura cu o roabă nu aprins de oarecare văpaie a poftei deşarte, nici robit de frumusețea chipului neruşinat, ci din râvna de a-şi agonisi moştenitori şi de a-şi întinde neamul. Încă şi după potop împuţinat era neamul omenesc şi evlavia purta de grijă ca nu cumva să pară că vreun om nu a înapoiat datoria firii. Înca şi fiicele lui Loth celui sfînt pentru aceasta căutau urmaşi, spre a nu se împuţina neamul omenesc.[Facere 19:31ss] Şi de aceea pentru datoria obştească a acoperit greşeala unuia. Şi nu fără temei este înfaţişată femeia ca urzitoare a faptei, ci pentru ca bărbatul să fie fără de vină şi să nu se creadă că a căzut rob unei greşeale deşarte…

pag.49, 50

56. Iertate sunt însă fiicele lui Lot sfîntul, de vreme ce au socotit că pieirea aceea a fost nu doar asupra ținutului din preajmă, ci asupra a tot pămîntul, că din tot norodul, ele singure au mai rămas dimpreună cu părintele lor. Şi pentru aceea, ca să nu piară neamul oamenilor, au căutat împreunarea cu părintele lor, ca să ridice iarăşi sămînța neamului omenesc din parintele lor.[Facere 19:33ss] Nu a fost, dar, patima poftei, ci leacul naşterii care, gîndesc, nu este socotită fărădelege. Pentru că şi Eva a fost luată din bărbat, din coasta lui a fost zidită femeia, os din oasele lui şi carne din carnea lui, însă pentru înmulțirea neamului omenesc s-a amestecat cu bărbatul. Dar cugetul omului celui drept este făcut să amuțească atunci cînd îngăduie aceasta; îmbătat de vin, nu ştia ce face. Drept aceea nu este de mirare dacă pe fecioare le-a amăgit o închipuire, ca să creadă cum că norodul de pe tot pămîntul a pierit. Nu aceeaşi iertăciune avusese Lot sfîntul, care auzise de la îngeri că numai locul acela avea să piară, iar nu toată lumea.

57. Învățăm de bună seamă că se cuvine a ne feri de beție, prin care nu ne putem păzi de fărădelegi. Căci cele de care ne păzim cînd suntem treji le săvîrşim, neştiind, prin beție. Nu este îndeajuns că aprinde plăcerea, că aţîţă poftele trupului, ci surpă încă şi mintea, robeşte sufletul, munceşte cugetul. Aceia ce-şi îngăduie prea mult vin nici ei nu ştiu ce grăiesc, zac precum morții. Drept aceea, de au greşit ceva din pricina vinului, li se iartă cele săvîrşite, însă sunt osîndiți ca făptuitori ai uşurătăţii. Cît de mare e sluţenia ei, că slăbeşte puterile, iar mersul îl clatină!

====

P.S. Stim din traditie ca Loth a ingropat trei carbuni cate unul ptr. el fiicele lui, si semnul de la Dumnezău era ca de au fost iertati vor inflori carbunii, si au inflorit carbunii…

Advertisements