Echilibratii apostati promovand Minciunile pe post de Adevar

cei ce promoveaza:

marturisireaortodoxa.ro/acrivie-si-iconomie-in-aplicarea-canonului-15-i-ii-constantinopol/

1. “Canonul 15, dându-i caracter legal, dar nimic mai mult. Ea nu poate fi impusă, ci se impune, de aceea are și laudă. Și nu este obligatorie…dar oprirea pomenirii nu are caracter obligatoriu

======Minciuna ca nu e obligatorie ingradirea/nepomenirea numelui

  • Odata ce erezia incalca cele 10 Porunci, cum canonul 15 nu e obligatoriu??? daca implica erezia propovaduita cu capul descoperit, erezie ce incalca poruncile!!! poruncile sunt toate OBLIGATORII si e intarit can. 15 de Anathema ROCOR 1983 cazand sub anathema toti cei ce constient au impartasire/partasie cu ecumenistii

—————-

2. “Îngrădirea de erezie înainte de Sinod este una și nu trebuie confundată cu cea de după Sinod care este alta. Prima are laudă, a doua nu are laudă deoarece este sub Canon. Prima este sub Har, iar a doua este sub Lege, iar legea se aplică pentru păcat…Aceasta reiese din Canonul 15, pentru că dacă era obligatoriu trebuia să prevadă și epitimia celui care nu oprește pomenirea (caterisirea sau afurisirea), dar canonul spune dimpotrivă că nu ești caterisit, nici afurisit dacă oprești pomenirea și atât.”

====== Cel care a scris porcaria ca inainte de condamnarea sinodala nominala canonul 15 nu are avea epitimie/certare/canonisire nici macar nu a citit defintia CANONULUI din Pidalion:

  • Pidalion 1844, edit.: „Credința strămoșească“, 2007 pag. 23, 24; CE ESTE CANONUL? subnota 24 Se cuvine a şti cineva că Canoanele câte nu cuprind arătat certare acelora ce le calcă, după tăcere, dau voie Arhiereului celui de loc, fără patimă să rânduiască cuvenita şi potrivita certare, adică canonisirea lor care o ar socoti, precum zice Valsamon în tâlcuirea canonului 45 al Sinodului 6. Vezi certările, ori canonisirile Pustnicului Ioan, împreună cu Canoanele lui cele nepomenite în celelalte Canoane.
  • si insusi canonul 2 Sf. Athanasie prevede pocainta in talcuire se zice: căindu-se, adica CANON ptr. PĂCAT, asemnea spune si definitia canonului ca la can.15 I-II se da epitimie

——————-

3. “În cazul acesta, nu este vorba de un eretic condamnat sau de o erezie condamnată, ci de un eretic necondamnat, iar în acest caz Biserica lucrează cu iconomie.”
=====Se promoveaza aceeasi minciuna ca, condamnarea sinodala a ereziei ecumeniste nu exista, dar anathema R.O.C.O.R. ce este?

  • Interesul echilibratilor apostati e sa nu o promoveze(anathema 1983) ptr. ca vor cadea capte ca ale unui LONGHIN, SERAFIM DE PIREU

Echilibratii apostati se contrazic singuri cu teoria vaselor comunicante

marturisireaortodoxa.ro/gheronda-gavriil-sa-avem-ca-punct-de-referinta-canonul-sfantului-atanasie-cel-mare/

Notă preot Matei Vulcănescu: Teoria vaselor comunicante în teologie şi mai exact în eclesiologie se referă la faptul că atunci când un episcop este eretic anatematizat de Biserică, oricine ar rămâne în comuniune cu acel episcop este şi el anatematizat. Acestă teorie este adevărată numai în cazul ereticilor condamnaţi nominal de Biserică prin anatema, prin afurisire (excomunicare). Cel ce se roagă cu cel excomunicat este şi el excomunicat la rândul său. Unii însă aplică această teorie în mod greşit, considerând pe unii episcopi excomunicabili ca fiind deja excomunicaţi deşi nu au fost condamnaţi sinodal. Biserica aplică pedeapsa excomunicarii numai celor care intră in comuniune cu cei deja excomunicaţi de un Sinod.

======Onufrie care s-a rugat cu monofiziti ( Monofizitii,
Pre-Calcedonieni si Anti-Calcedonieni au fost condamnati in cel de-al Patrulea (451) si cel de-la Cincilea (553) Sinod Ecumenic“ — cuvantul-ortodox.ro/recomandari/mitropolitul-hierotheos-analiza-sinodului-creta-profund-ingrijorat-de-documentele-rezultate-demontand-sofismele-ecumeniste-si-vadind-confuziile-teologice-teoria-ramurilor/) si papistaș

(vechii Rome, care au fost separati de Biserica din cauza ereziei privitoare la purcederea Duhului Sfant din
Fiul, la inceput de catre Franci si si mai tarziu in Vechea Roma (1009). Ei au
fost, de asemenea, condamnati de Sinodul din 1351 pentru invataturile
cu privire la „actus purus” si pentru afirmarea faptului ca exista energii create in Dumnezeu prin care El comunica cu lumea.“ — cuvantul-ortodox.ro/recomandari/mitropolitul-hierotheos-analiza-sinodului-creta-profund-ingrijorat-de-documentele-rezultate-demontand-sofismele-ecumeniste-si-vadind-confuziile-teologice-teoria-ramurilor/) acesta ce e(Onufrie ce e?)? Sau la el nu se aplica ce a zis Matei Vulcanescu

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/09/02/rugaciosul-onufrie/

https://ayeaye20.wordpress.com/2018/08/30/cine-mai-are-indoieli-cu-privire-la-onufrie/

Demontarea ereziei : starea PARTASUL LA EREZIE-ortodox, trei feluri de oameni, dupa starea lor… trei feluri de suflete, stare mijlocie, starea mijlocie

FAPTELE
SFINŢILOR APOSTOLI
adunate pe scurt de preafericitul
TEOFILACT,
Arhiepiscopul Bulgariei

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2007, pag.205-207

(39) Dar Dumnezeu, trecînd cu vederea anii neştiinţei acesteia, porunceşte acum tuturor oamenilor pretutindeni să se pocăiască, (31) pentru că a pus o zi în care să judece lumea întru dreptate prin Bărbatul pe care L-a rînduit, dăruind tuturor încredinţare, prin învierea Lui din morţi.” (32) Şi, auzind despre învierea morţilor,
unii îşi băteau joc, iar alţii i-au zis: „Te vom asculta despre aceasta şi altădată.” (33) Şi aşa, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
(34) Iar unii, lipindu-se de el, au crezut, între care şi DionisieAreopagitul1
şi o muiere cu numele Damaris, şi alţii împreună cu
dînşii.

„Dar Dumnezeu, trecînd cu vederea anii neştiinţei acesteia […]”/ Aici,
nu zice că nu se va munci nici unul dintru aceştia, ci nimeni din cei ce vor să se pocăiască. Fiindcă nu zice aceasta pentru cei morţi, ci pentru aceia cărora le porunceşte să se pocăiască, zicînd: Nu veţi da seama pentru anii dinainte ai neştiinţei voastre. Şi nu zice: „lăsînd“, ci: „trecînd cu
vederea”, spunînd aşa: Aţi săvîrşit rele fără a voi, pentru că nu aţi ştiut.
Deci [Dumnezeu] le porunceşte să se pocăiască, şi nu-i munceşte ca pe
unii ce sînt vrednici de muncă.
„[…] pentru că a pus o zi în care să judece lumea […]”/ Zice: De nevoie va face judecată pentru toate faptele şi gîndurile „prin Bărbatul pe
Care L-a rînduit” judecător al viilor şi al morţilor 2
, şi Acesta este Domnul
Care S-a făcut om. Şi, după ce au auzit lucruri mari şi înalte, [Atenienii]
nu au mai grăit împotrivă, ci batjocoreau învierea, căci – zice – „omul sufletesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sînt nebunie” (1 Corinteni 2:14). 3

3„«Omul sufletesc» – arată Sfinţitul Teofilact – este acela care pune întreaga cunoş­tinţă pe seama silogismelor sufletului său, socotindnu are trebuinţă de ajutorul lui
Dumnezeu. El nu voieşte a primi nici o înţelegere duhovnicească fără iscodire, doar cu credinţa cea simplă, ci socoteşte că toate înţelegerile duhovniceşti care nu au dovadă
sînt nebunii şi necunoştinţe. Astfel, Pavel îl numeşte «om sufletesc», adică firesc, pe
acela ce socoteşte că toate se fac cu fireasca socoteală şi nu cugetă că este vreun lucru
mai presus de fire. Aşadar, omul acesta se numeşte «firesc» şi «sufletesc» fiindcă sufletul lui se îndeletniceşte doar întru iconomia şi ocîrmuirea firii; căci – precum ochii trupului, oricît de frumoşi şi buni ar fi, nu pot să vadă fără a avea lumină – tot aşa şi sufletul, care e alcătuit spre a fi primitor de Duh Sfînt, dacă nu are lumina Sfîntului Duh, nu
poate vedea şi înţelege dumnezeieştile noime.

La aceasta, Cuviosul Nicodim Aghioritul adaugă: „Oarecari dascăli spun că, prin
cuvintele acestea, Apostolul desluşeşte trei feluri de oameni: «trupeşti», «sufleteşti» şi «duhovniceşti».

Astfel, «trupesc» este acela care se află afară de fire, săvîrşind răul şi păcatul; «sufletesc» este acela care se află în starea cea după fire, nefăcînd nici răul [cu voia, n. n.], nici fapta bună [a credinţei, n. n.]; iar «duhovnicesc» este acela care se află în starea mai presus de fire, fiind învrednicit de darurile Duhului şi povăţuit de Sfîntul Duh. Adică, de pildă: un om care nedreptăţeşte şi răpeşte lucrurile altuia se zice că este «trupesc»; unul care nu nedreptăţeşte pe nimeni, dar nici nu voieşte a-l nedreptăţi alţii pe el, se numeşte «sufletesc»; iar altul – care nu numai că nu nedreptăţeşte pe nimeni, dar şi rabdă cu mulţumire şi se bucură cînd e nedreptăţit de alţii – acesta se zice că e om «duhovnicesc». Iar Coresi zice că «om sufletesc» este acela ce urmează sufletului celui firesc şi simţitor” (în tîlcuirea epistolelor lui Pavel). (n. n.)

——–

TÎLCUIREA
EPISTOLEI ÎNTÎI CĂTRE CORINTENI
ŞI A
EPISTOLEI A DOUA CĂTRE CORINTENI
A SLĂVITULUI ŞI PREALĂUDATULUI APOSTOL PAVEL
de
Sfîntul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei
tălmăcită din elina veche în cea nouă şi
împodobită cu felurite înseninări de către
Nicodim Aghioritul

Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă. 2005

pag. 40

Cum puteau însă Corintenii, trupeşti fiind, să facă minuni ? Răspundem că
erau între dînşii şi desăvîrşiţi, şi nedesăvîrşiţi – precum am zis la început –
primii făcînd minuni, iar ceilalţi nu. Şi, de altfel, cineva poate face minuni
chiar dacă este trupesc, precum erau cei ce scoteau dracii cu numele lui Hris-
tos. Căci minunile se fac pentru folosul altora şi de aceea, de multe ori, se lucrează şi prin cei nevrednici.

——-

Cartea: [Sfântul] Simeon Noul Teolog, Viața și epoca, Scrieri IV, DEISIS Sibiu 2006

pag. 461- 462
8. Chibzuind eu la acestea, am ajuns să osebesc, după starea lor, trei feluri de suflete. Întâia categorie este aceea în care sufletul viețuiește numai în singurătate lui, nemaștiind de trup, și concentrat fără întrerupere; în celelalte [două stări], [nevoit sunt să] iau aminte la viața sufletului — și anume după felul legăturii sale cu un trup anumit. Un suflet îndelung și încercat — care, atâta cât ține o viață mijlociu de lungă, își alege [pe pământ] un loc asemănător centrului unui cerc — un asemenea suflet dă chip omului de stat și nu este nici tocmai îndumnezeit, nici tocmai duhovnicesc, dar nici tocmai legat de trup și împătimit. Însă pe cât se depărtează de această stare mijlocie spre a se cufunda într-ale unei vieți puse sub semnul patimilor, sufletul dă ghes pornirii spre pofte și spre plăceri.
——–

Cartea : Sfântul Andrei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei Tîlcuire la Apocalipsă, Edit. Sophia 2016
Pag.66-67:

Iar cel călduț în credință este lepădat, căci el și crede, și nu crede. Și Sfântul Grigorie de Nazianz zice:…cel rece, care n-a gustat credința cea fierbinte, de multe ori va fi întru nădejde s-o dobândească. Iar cel fierbinte, care s-a încălzit prin Sfântul Botez cu Duhul, iar apoi a rătacit din lene, și-a tăiat nădejdea de mântuire, nesocotind credința primită mai înainte.[…] În credință starea mijlocie – nici cald, nici rece, ci căldicel – nu este de nici un folos, ci este de lepădat.

——

Cartea : Despre credința ortodoxă și despre erezii, edit. Basilica, București-2010, pag.161:

„ Sufletul omenesc are trei stări: de ignoranță, de îngâmfare și de știință. Neamurile se găsesc în starea de ignoranță;Biserica cea adevarată în stare de știință; ereziile, în stare de îngâmfare. Nu poți vedea ceva mai lămurit decât aceea că ereticii, acești oameni îngâmfați, afirmă fără să aducă dovezi ceea ce își închipuie că știu și o afirmă cu mai multă tărie decât oamenii Bisericii, care într-adevăr știu. Mai mult, ereticii se disprețuiesc unii pe alții și-și bat joc unii de alții, pentru că se întâmplă chiar ca aceeași idee să fie foarte prețuită de unii, iar de alții să fie socotită nebunie.“ (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII-a, cap. XVI, 100.7,101.1.-101.2., în col. PSB, vol. 5, p. 540)

======

  1. duhovnicesc-ortodoxul care e fierbinte
  2. trupesc-Corintenii nedesavarsiti, ereticul care nu e nici fierbinte, nici rece e caldicel; nedreptateste, rapeste; face raul si pacatul; nu e nici duhovnicesc, dar nici legat de trup, nevrednic
  3. sufletesc, firesc-paganul atenienii, nu are lumina Duhului Sfant; nu face nici bine(nici fata buna) nici raul cu voia; nu nedreptateste; are patimi, pofte, placeri.

=======

sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/12patrulegi.htm

Constiinta nu poate fi reflexia materiei in veacul veacului. Ea este glasul lui Dumnezeu in om si ea pururea il mustra, cand greseste : ” Omule, de ce ai facut asta ?”

Aceasta lege a firii o au si chinezii, o au si crestinii, o au si budistii si brahmanii si mahomedanii. Este legea cea dintai pe care a pus-o Dumnezeu in inima omului de la creatie, dupa care s-a condus lumea pana la Legea cea scrisa.

Cea dintai a fost legea firii, care ramane generala pentru toate popoarele pana la sfarsitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintai. Dupa cea dintai si a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si de evrei. Dupa Legea scrisa, adica dupa Vechiul Testament se vor judeca evreii. Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi. Iar daca o calcam, mai mare pacat avem si mai mare munca vom avea decat ei, care n-au cunoscut Evanghelia.
Asadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Sa nu ne inselam, fratilor, si sa zicem ca Dumnezeu nu stie ce face fiecare. Nici nu vei putea sa spui ca nu ai pacat, pentru ca n-ai stiut, ca ai fost chinez sau turc sau ateu.
Pagan daca ai fost, dar constiinta ai avut si dupa acea lege te va judeca. Zidirea ai vazut-o. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea cine a facut cerul, soarele, pamantul si toate, ca dupa aceea sa te gandesti si sa te temi de Dumnezeu, care a facut toate ?

Partea 2 Matei Vulcanescu si inovatia practicata de el spovedania pe e-mail

Am fost abordat de o persoana care mi-a dat aceasta poza , si mi-a spus cum Matei incerca sa aplice aceasta spovedanie prin posta electronica si ei. Motivand(Matei Vucanescu) ca si sfintii faceau spovedanii in imprejurari speciale mai diferit decat de obicei.

Cercetand problema mai in amanunt am aflat ca duhovnic (ca sa poata spovedi) a devenit abia ceva zile mai tarziu dupa ce a abordat persoana respectiva, deci nici macar nu putea sa spovedeasca ptr ca nu era facut duhovnic, nu mai vorbim de aberatia eretica spovedit prin posta electronica, apoi ceilati care erau spovediti cica, cum ii dezlega el nefiind duhovnic?, deci epitrahilul nu mai are nici un rost?facere de duhovnic de catre episcop nici atat. Deci epitrahilu matale e ecranul internetului????

Intrebarea mea ptr Matei Sfanta Impartasanie o trimiti prin sms?

De acum inainte ce le spune: V-am emailisit!(in loc de V-am spovedit!)???

Cat despre cip 666

Sf Paisie: Din păcate, unii “cunoscători” înfaşă pe fiii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca să nu-i mâhnească. “Aceasta nu vatămă. Nu-i nimic. E suficient să credeţi lăuntric”.

https://ayeaye20.wordpress.com/2014/04/17/cuviosul-paisie-aghioritul-cuvinte-duhovnicesti-ii-trezire-duhovniceasca/

Cine mai are incredere in Matei Vulcanescu?

Pe 4 noiembrie 2017 publicat

Ne spune la minutul 4:39 aici

>>>https://youtu.be/7dIUjDpZdn0

MATEI VULCANESCU: Buna tuturor, de aici din Arizona(USA) 
====Noi stim ca in USA nu se intra fara pasaport biometric

——

Ce zice pr Rafail Berestov

Verigile acestui lanț diavolesc de aplicare a semnului fiarei – peceții lui antihrist pe fruntea sau mâna omului sunt:

1.  Voința liberă a omului și acordul său personal pentru primirea semnului, astfel încât să poată vinde și cumpăra în continuare. Aceasta poate fi semnătura personală în cardul electronic sau în pașaportul biometric, acordul de a oferi date biometrice personale, acordul la colectarea și prelucrare datelor cu caracter personal.


4.

La preluarea biometriei cea mai importantă informație dintre toate datele biometrice despre om este algoritmul individual al funcțiilor creierului uman.

Dar foarte puțini cunosc că în timpul fotografierii și preluării datelor biometrice ale omului există metode pentru aplicarea semnului-peceții laser pe frunte. Majoritatea Creștinilor Ortodocși nu știu că scanarea biometrică laser și primirea acestui semn-pecete este pierzătoare de suflet. 

Oamenilor care au primit semnul sau cipul și la care a fost identificat algoritmul individual al funcțiilor creierului, li se poate introduce un program informatic, le pot fi influențate emoțiile, simțurile, gândurile și voința. Astfel majoritatea oamenilor nu discern când diavolul îi ispitește prin gânduri, căci oamenii acceptă gândurile vrăjmașului ca și cum ar fi ale lor proprii. Asemenea și în cazul influenței prin calculator. Pentru majoritatea oamenilor această manipulare tehnică a omenirii rămâne ascunsă – taina fărădelegii. Principalul scop al influenței tehnice asupra conștiinței și voinței omului este de a face din el un biorobot lipsit de voință pentru vicleanul antihrist ce va să vină.

Prin cardurile electronice, pașapoarte biometrice, pașapoarte cu trei de șase – numele antihristului, poți cumpăra și vinde, poți să iei bani din bancă, să călătorești în diferite țări, să vorbești la telefon la un tarif convenabil etc.

Foarte important!!! Principala informație biometrică despre om nu este amprenta irisului, nici biometria feței sau a degetelor, principala informație biometrică despre om este algoritmul individual al funcțiilor creierului. În timpul așa-numitei preluări a datelor biometrice are loc aplicarea unui semn laser și identificarea acestui algoritm al funcțiilor creierului care este unic pentru fiecare om.

După asta se săvârșește o deplină supunere duhovnicescă a libretății omului, omul nimerește în cursele magiei tehnotronice, se stabilește legătura creierului uman cu calculatorul mondial pe nume „fiara”, un astfel de om va deveni un bioobiect lipsit de voință – rob al lui antihrist.
https://danielvla.wordpress.com/2017/08/20/parintii-athoniti-rusi-rafail-berestov-si-onufrie-stebelev-globalizarea-si-ecumenismul-doua-coarne-ale-antihristului-doua-parghii-de-putere-ale-satanei/

====Deci ce om cu mintea intreaga mai poate avea invredere in Matei Vulcanescu??cand el e influentat direct de duhurile antihristului?
Marcu 8,36. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?

37. Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?

38. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. 

=== Asa si tu Matei ce iti foloseste chiar de ai intoarce tot pamantul de la ecumenism si SUFLETUL TAU L-AI PIERDUT???

Apoi la Beius  s-a zis ca: „acte biometrice…nereprezentând o condiționare a primirii Sfintelor Taine“

http://ortodoxinfo.ro/2017/11/06/preotii-care-au-intrerupt-pomenirea-ierarhilor-deciziile-intalnirii-de-lucru-de-la-beius/

===Acelas duh antihrist a stapanit si deciziile de acolo (de la Beius)si decizia ta de a te impartasi desi ai luat 666 nesilit 
=== Suparat nevoie mare ca nu e numit preot

http://ortodoxinfo.ro/2018/01/18/scrisoare-unei-credincioase-din-radeni-proiectul-de-rezolutie-ne-reprezinta-pe-noi-pe-marturisitorii-de-rand/


cosmin

18 ianuarie 2018 la 17:43

Pecetea preotiei or avea, dar dupa apostazia acreditata sinodal, orice slujitor adept al ereziei acreditata sinodal (vezi Creta) nu mai este slujitorul lui Hristos. Atunci al cui o fi? Dle Vulcanescu, Ortodoxia e una, nu doua, nici noua.

Răspunde
    preot Matei Vulcanescu

    18 ianuarie 2018 la 17:52

    IATA SCHISMA! „Domnule Vulcanescu”!

    Deci pentru comentatorul cosmin nu mai avem Taina Preotiei! Asta e BLASFEMIE IMPOTRIVA DUHULUI SFANT, care ne-a hirotonit preoti, etc.

    Iata pericolul iminent al schismei, iata roadele lui Staicu- Sava!!! Acesti oameni, sarmanii, diavolul ii duce in iadul schismei! De aceea Sava-Staicu isi vor lua plata lor de nu se vor pocai!
======Deci tu esti ortodox cu 666?? Iata ca esti si propovaduitorul starii intermediare:  666 ortodox , oare de ce MSC isi lanseaza cartea tocmai la tine , ptr ca amandoi propovaduiti starea intermediara ortodox(care e o erezie), si acu gata daca cineva nu te numeste preot te-a caterist ? Chiar asta e ideea lu MSC ce faci ii preiei ideile(sau mai bine zis : cei asemnea se aduna, eretic cu eretic)

====Si tu cand faci pocainta ca ai luat 666? Ereticule, pseudo-preot,minciuno-preot, fals-preot, eretic-preot, LEPADAT ce esti!!!

====Esti mincinos ca prietenul tau mincinos MSC care falsifica, comentariile din: 

Adrian

18 ianuarie 2018 la 14:11
Doamne ai milă de mine păcătosul !, că nu mai pricep nimic !!!
Doamna Maria, dacă acest comunicat https://stranaortodoxa.wordpress.com/2018/01/17/comunicatul-preotilor-ortodocsi-slujitori-la-schitul-radeni-impreuna-cu-preotii-sustinatori-cu-privire-la-proiectul-de-rezolutie-referitor-la-provocarile-actuale-la-adresa-luptei-antiecumeniste-viit/este adevărat, eu ce să mai înţeleg ?!
Îmi pare rău că s-a ajuns la astfel de neînţelegeri, de care se bucură doar cei care au trădat, adică ecumeniştii (de orice rang sunt aceştia !)
Iertare de îndrăzneală !

Doamne ajută !
(Doamna Mirela, cred că mi-ar prinde bine un sfat de-al dvs, în această chestiune !)

in: 

Adrian

18 ianuarie 2018 la 14:11

Doamne ai milă de mine păcătosul !, că nu mai pricep nimic !!!

Doamna Maria, dacă acest comunicatul de Radeni este adevărat, eu ce să mai înţeleg ?!

Îmi pare rău că s-a ajuns la astfel de neînţelegeri, de care se bucură doar cei care au trădat, adică ecumeniştii (de orice rang sunt aceştia !)

Iertare de îndrăzneală !

Doamne ajută !

(Doamna Mirela, cred că mi-ar prinde bine un sfat de-al dvs, în această chestiune !)

===== De cand toata minciuna nu mai e de la diavol?(scotand linku sa nu vada lumea adevarul)

Mincinosii la mincinosi trag

====Vom revenii si cu partea a 2-a in care vom prezanta INOVATIA lu Matei: SPOVEDANIA PRIN E-MAIL

Sfantul Marcu nu ii primea intru partasie pe eretici

Cartea: Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți,Vol.2, edit. Sophia 2009 Bucuresti

Pag.319-320

I se mai ceruse și înainte să se învoiască la unire, chiar de ar fi făcut-o în chip vădit numai de hatârul celorlalți. El răspunsese: „ Nu se cade a face pogorăminte ori a șovăi în privința credinței.” Iar când i s-a arătat că deosebirea între cele două mărturisiri era neînsemnată, Marcu a răspuns: „Vorbiți întocmai ca dregătorul care stăruia pe lîngă Theodor să-i primească întru părtășie pe eretici doar o singură dată, iar apoi să facă cum voiește. Ceea ce-mi ceri este ca și cum ai zice: Lasă-mă să-ți tai capul, iar apoi te poți duce unde voiești.”După pilda aceasta, Marcu rămase neclintit pînă la sfîrșit.

—-

Explicatie ptr “taierea capului” Sfantul Justin Parvu: 

 Si in Biserica se vorbeste acum de un duh nou, de o redefinire a dogmelor.Avem dreptul sa redefinim dogmele?

Aceasta este o indrazneala prea inalta, la care nici nu indraznesc sa ma gandesc – ca noi sa revizuim dogmele. inseamna sa ne taiem capul. Sa ramana numai picioarele, capul sa se duca in alta parte; capul sa mearga intr-o parte, iar picioarele intr-alta. Cam asa inteleg eu. Ce sa redefinim? Putem noi sa ne intoarcem impotriva Sf. Vasile? Pot sa ma iau eu de Sf. Ioan Gura de Aur? Putem noi sa ne ridicam impotriva celor sapte sinoade ecumenice? Putem oare sa ne ridicam impotriva jertfelor care au pecetluit cu sangele aceste canoane si randuieli?

ziua.ro/display.php?data=2008-07-22&id=240496

——-
Matei Vulcanescu:

De aceea, IPS Serafim e în îngrădire faţă de Arhiepiscopul său, Ieronim. Pe Patriarhul Bartolomeu nu are cum să-l pomenească (şi, prin urmare, să-i întrerupă pomenirea), pentru că acesta nu are jurisdicţie în sudul Greciei, nu e pomenit decât de Arhiepiscopul Ieronim în această parte a Greciei.

Este adevărat faptul că IPS Serafim a conslujit cu Arhiepiscopul Ieronim ca membru al Sinodului permanent în ziua de Boboteaza în 2017, lucru pe care îl consider greşit şi pentru care l-am tras la răspundere şi i-am cerut explicaţii. IPS Serafim mi-a răspuns că nu se rupe deocamdată de Sinodul Bisericii Greciei pentru că dacă s-ar rupe ar însemna să se autoexcludă din Sinod, să nu mai aibă nicio putere de a stăvili ecumenismul în Grecia şi să se autoizoleze, ceea ce este cu totul contraproductiv în acest moment.

—–

==== Concluzie simpla unii zic ca are si pasaport cu cip(Serafim de Pireu)acu a slujit si cu ereticii ecumenisti( si rugat bineinteles), degeaba esti anti-ecumenism si pro-cipuri(cnp), acestea is doua coarne. Daca nu le retezi pe ambele , unul(cornul ramas) va face sa  creasca si pe celalalt (cornul taiat), deci fie ca esti anti-ecumenism dar pastrezi cnp-ul ul(cip-ul)te va face sa cazi in ecumenism, si varianta a doua tai cornu cnp-ul(cip-ul) si lasi ecumenismul ca nu te afecteaza, in timp din cauza ecumenismului iti vei reface cnp-ul, iei cip-ul, ele merg in tandem(in doua coarne ca sa zic asa). Alt exemplu Buza Claudiu e pro-cip (are si cnp) ptr ca zice la oameni sa le ia (documentele cu cip) era anti-ecumenist s-a ferit de erezie acu emana erezii: acrivia-iconomica, partas la erezie ortodox , plus ca s-a rugat cu ereticii ecumenisti la consitoriu a cazut in ecumenism erezie, tiparul(modelul) e acelasi doar persoanele difera si exemplele pot continua


Dimitrie Tselenghidis despre cei ce isi zic crestini 

Sunt eterodocşii, adică toţi cei ce îşi zic creştini, dar nu sunt ortodocşi, membri ai Bisericii?(1)

de Dimitrie Tselenghidis(2)

, Profesor al Facultăţii de Teologie,
Universitatea Aristotelică din Tesalonic

Sub influenţa ecumenismului, încă din secolul trecut, se întreprinde sistematic o tentativă de înstrăinare a conştiinţei eclesiologice a Bisericii Ortodoxe, ca întreg (ca pliromă). Mai exact, se încearcă din ce în ce mai mult acceptarea unei teorii denaturate despre ceea ce înseamnă Biserica.

În baza acestei percepţii, cum că Biserica ar fi divizată, toţi creştinii – adică toți cei ce au fost botezaţi indiferent de modul săvârşirii Sfintei Taine a Botezului, în numele Dumnezeului Celui în Treime – sunt consideraţi ca fiind membri egali ai Trupului lui Hristos (adică ai Bisericii). Iar acest lucru se doreşte să fie luat în consideraţie în ciuda diferenţelor dogmatice dintre aceşti creştini.


În consecinţă, indirect, prin această teorie despre Biserică se anulează propriu-zis caracterul mântuitor al dogmelor (adevărurile de credinţă descoperite de Dumnezeu),
dogme formulate de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii.


Concomitent, îşi pierd definitiv însemnătatea atât anatemele şi afurisirile, precum şi Canoanele Sinoadelor mai sus pomenite.
De altfel, așa se explică și faptul că s-a ajuns ca în Duminica Ortodoxiei fie să nu se mai citească în întregime anatemele, fie să nu se mai citească deloc Synodikonul Ortodoxiei. Încet, dar sigur, înaintăm spre o nivelare programată a Ortodoxiei cu erezia. De altfel, la evenimentele bisericești oficiale, ereticii sunt numiți fraţi întru Hristos cu ortodocșii sau, după caz, ortodocșii li se adresează cu ușurință, rostind titlul lor ecleziastic mincinos. Este limpede, ne găsim în mijlocul unui proces de omogenizare a diferitelor credinţe creştine.

Oare este legitim, din punct de vedere teologic şi ştiinţific, să-i considerăm pe eretici, adică pe romano-catolici, protestanţi, anticalcedoneni etc., drept membri ai Bisericii? Şi, în consecinţă, suntem cu toţii una în Hristos?

Ca să răspundem la această întrebare, într-un mod argumentat teologic, va trebui să lămurim de la început că noi, ca ortodocşi, credem în una, sfântă, sobornicească şi
apostolească Biserică, conform adevărului de credinţă mărturisit în Simbolul de Credinţă Niceo-Constantinopolitan (381).

Din expunerea de mai sus a Simbolului de Credinţă rezultă desigur că unitatea, ca însușire fundamentală a monadei şi, în cazul de față, ca însușire a Bisericii celei una, este un dat cert al credinţei noastre.

În conştiinţa trupului Bisericii, unitatea ei este un dat ființial (ontologic) care este asigurat în mod permanent și absolut de capul Bisericii, de Hristos, prin prezenţa
continuă a Duhului Sfânt Mângâietorul întru ea, încă de la Cincizecime.


Unitatea Bisericii, ca adevăr de credință (dogmatic)
, exprimă atât conştiinţa Bisericii de sine, cât şi experienţa în Duhul Sfânt pe care ea o are. Aşadar, pe baza faptului că în Biserica Ortodoxă se constată o conştiinţă dogmatică neîntreruptă în întregul ei, această
Biserică una este cea Ortodoxă
.

Mărturisirea cuprinsă în Simbolul de Credinţă, şi anume că Biserica este una, înseamnă că aceasta constituie însușirea de bază a identităţii ei.

În practică, aceasta înseamnă că Biserica nu se poate diviza, nu se poate fragmenta, pentru că ea este Trupul tainic al lui Hristos. Iar Hristos, ca și cap al Trupului Bisericii, nu poate să aibă nici mai multe trupuri, ca Unul şi Unicul Dumnezeu și Om, după cum nici un trup împărţit nu poate să aibă. Astfel, oricine se unește cu Trupul lui Hristos şi
rămâne viu în acest Trup are puterea, prin Sfintele Taine şi prin păzirea în dragoste a poruncilor, să se mute din moartea biologică la viaţa veşnică a Dumnezeului Celui în Treime. Şi precum mlădiţele de vie nu pot trăi şi aduce rod, dacă sunt tăiate din vie (Ioan 15: 5-6), la fel şi credinciosul tăiat din Biserică sau comunităţile întregi de credincioşi, indiferent de cât de mulți ar fi, nu pot nici să existe în Hristos, nici să înfiinţeze o altă Biserică.

Credinţa Bisericii este dată de sus, este inspirată de Dumnezeu, de aceea, ea nu este negociabilă. În conformitate cu învățătura Sinodului al II-lea Ecumenic, nu pot exista Biserici divizate sau mai multe Biserici, pentru că astfel ar rezulta o contradicţie între
definițiile Biserica cea una – Bisericile cele multe și Biserica cea una – Biserica divizată.


Orice schismă şi orice eventuală erezie nu ating în esență Biserica în privinţa caracterului ei unitar.
Biserica a fost, este şi va rămâne una şi nedivizată până la sfârşitul
veacului. Exact acest lucru îl mărturisim în Simbolul de Credinţă, folosind verbul cred la timpul prezent.


Hristos este capul acestui Trup integru ce continuă să rămână integru fie că se îmbogăţeşte cu nenumăraţi membri, fie că este mărginit la un număr infim de membri de-a lungul istoriei.


Hristos nu poate să fie capul unui Trup divizat sau fărâmițat.
Acest fel de eclesiologie nu a fost legitimat niciodată în cadrul istoriei noastre bisericeşti şi nici nu este cu putinţă să fie legitimat în cadrul experienţei în Duhul Sfânt a Bisericii.


Biserica nu poate să fie una şi totodată fragmentată.

Dacă Biserica este divizată, atunci ea nu poate fi una, pentru că Unul este Trupul Domnului. Ba, mai mult, dacă este divizată, nu este nici sfântă, nici sobornicească şi nici apostolică.


Însă, dacă Biserica, conform Simbolului de Credinţă, este una, nu pot exista Biserici eterodoxe (în afara Bisericii Ortodoxe), nici Biserici mame, nici Biserici surori, nici Biserici fiice sau Biserici nepoate.


Una şi singura Biserică nedespărţită (întotdeauna) naşte tainic din apă şi din Duh (Ioan 3: 5) doar pe membrii ei, nicidecum nu naște alte Biserici.

În consecinţă, considerarea Bisericii ca fiind divizată, considerare manifestată, din
nefericire, în ultima vreme, de către importante fețe bisericeşti, este în opoziţie cu exprimarea clară a Simbolului de Credinţă.


Considerarea că Biserica ar fi divizată sau că ar exista har și mântuire în afara ei,
aduce cu sine, conform hotărârilor Sinoadelor Ecumenice, căderea din Biserică, mai exact, caterisirea şi afurisenia, în funcţie de împrejurare, a aceluia care persistă într-o consideraţie dogmatică greşită.


Considerarea că Biserica este divizată anulează, în practică, credinţa în însăşi existenţa Bisericii care, doar pentru că este una şi nedespărţită, poate fi înţeleasă în baza conştiinţei de sine ortodoxe.


Prin urmare, atunci când cineva acceptă conştient consideraţia că Biserica este divizată, neagă credinţa Bisericii, neagă identitatea, dar şi conştiinţa de sine a ei.

Din acest motiv, ortodocşii nu au nici o problemă psihologică legată de identitatea lor ca ortodocși și ca Biserică, așa cum au cei ce au fost tăiați din Trupul Bisericii, adică eterodocșii (romano-catolici, anticalcedonieni-copţi, armeni, protestanţi cu diviziunile lor neoprotestante: baptişti, adventişti, evanghelişti etc.).

Desigur, Biserica Ortodoxă se roagă cu durere, îi pare rău şi manifestă interes pentru pocăinţa şi întoarcerea acestora în Trupul unic al lui Hristos, de la care au fost tăiaţi din cauza devierilor lor dogmatice.


1. Credinţa Apostolică


Integrarea şi rămânerea în Trupul Tainic al lui Hristos, adică în Biserică, nu are loc fără anumite condiţii prealabile. Ea presupune neapărat acceptarea şi mărturisirea
credinţei apostolice, aşa cum a fost explicată şi formulată de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii.

Astfel, atunci când un credincios, indiferent de poziţia instituţională pe care o are în Trupul Bisericii, sau mai mulţi credincioşi, indiferent de numărul lor, încalcă credinţa stabilită a Bisericii, aceştia se desprind de Trupul ei. Dacă este vorba de un preot sau de un ierarh, acesta se cateriseşte, iar dacă este un mirean, acesta se afuriseşte. Acest lucru înseamnă că nu pot să participe şi să se împărtăşească de Tainele Bisericii.


Romano-catolicii au căzut din Biserică, în mod oficial, în secolul al XI-lea
. În 1014 au introdus în Simbolul de Credinţă învăţătura lor dogmatică greşită cu privire la Duhul Sfânt, şi anume cunoscutul Filioque. Conform acestei învăţături, Duhul Sfânt, ca
Persoană dumnezeiască, îşi are existenţa în urma purcederii şi din Tatăl, şi din Fiul.


Învăţătura dogmatică a romano-catolicilor, însă, anulează învăţătura apostolică a Bisericii despre Dumnezeu cel în Treime, căci, după Sfântul Evanghelist Ioan, Duhul Adevărului de la Tatăl purcede (Ioan 15: 26). De altfel, Sinodul al III-lea Ecumenic, prin Sfântul Chiril al Alexandriei, referindu-se la Simbolul de Credinţă, a hotărât categoric că nimănui nu-i este permis să adauge sau să scoată nici măcar o silabă din cele stabilite în
Simbolul de Credinţă
. Toate Sinoadele Ecumenice următoare au consfinţit hotărârile Sinodului al III-lea Ecumenic.


Aşadar, este limpede faptul că Romano-catolicii, în consecinţă, şi Protestanţii, au căzut în afara credinţei apostolice a Bisericii, de vreme ce ei au adoptat Filioque.
Este de prisos să facem referire la toate modernizările aduse credinţei de către creştinii occidentali (infailibilitatea papei, dogmele mariologice, primatul papal, harul creat etc.).


2. Succesiunea apostolică


De credinţa apostolică se leagă nedespărțit succesiunea apostolică.
Succesiunea apostolică este valabilă doar în Trupul Bisericii, presupunând, neapărat, credinţa apostolică.

Prin succesiunea apostolică înţelegem continuarea neîntreruptă a conducerii Bisericii de către Sfinţii Apostoli. Această continuare are un caracter harismatic şi este asigurată prin transmiterea autorităţii duhovniceşti a Sfinţilor Apostoli către episcopii Bisericii şi, prin intermediul celor din urmă, preoţilor.


Modul de transmitere episcopilor autoritatea duhovnicească apostolică se face prin punerea mâinilor (hirotonie)
. Dacă, prin urmare, vreun episcop dobândeşte hirotonia în mod canonic, din punct de vedere bisericesc, şi se află, însă, în afara Bisericii datorită credinţei lui greşite, el încetează, de fapt, să aibă succesiune apostolică, din moment ce aceasta are sens doar în cadrul tainic al Trupului lui Hristos, care este Biserica.


În consecinţă, dacă vreun episcop sau vreo Biserică locală, indiferent de numărul de membri, cad din credinţa Bisericii, aşa cum această credinţă a fost exprimată infailibil de Sinoadele Ecumenice, ei încetează să mai aibă succesiune apostolică, pentru că se găsesc deja în afara Bisericii.
Şi, din moment ce succesiunea apostolică este întreruptă în mod existenţial, nici nu poate fi vorba de dobândirea sau continuarea succesiunii apostolice pentru cei deja căzuţi în afara Bisericii.


Pe baza celor de mai sus, însuşi papa, dar şi toți episcopii romano-catolici sunt lipsiţi de succesiune apostolică, pentru că, fiind lipsiţi de credinţa apostolică, se găsesc în afara Bisericii. În consecinţă, a vorbi despre succesiune apostolică în afara Bisericii este un lucru fără temelie ştiinţifică, adică neteologic.


3. Preoţia şi celelalte Taine


Preoţia în cadrul Bisericii este preoţia lui Hristos, din moment ce Însuşi Hristos slujeşte Tainele Bisericii Lui, prin intermediul episcopilor şi a preoţilor.

Preoţia presupune continuitatea apostolică neîntreruptă, succesiunea apostolică. Mai întâi şi mai întâi, preoţia presupune ca Dumnezeu-Omul Hristos să fie slujitor în Trupul Său, Biserica. Într-o expresie finală, preoţia lui Hristos trece prin Biserică şi este oferită de Însuşi Hristos prin Biserica Lui şi însăşi Bisericii Lui. Preoţie autonomă şi Taine autonome faţă de Biserică nu pot exista.

Preoţia, precum toate celelalte Sfinte Taine, constituie o vădire a lucrării Bisericii (o dezvăluire liturgică, căci Biserica se înfăţişează pe sine prin Taine, zice Sfântul Nicolae Cabasila). Acest lucru înseamnă că, pentru a exista Taine, trebuie să existe în prealabil Biserica. Tainele sunt ca ramurile unui copac. Ramurile vii, care înfloresc şi aduc rod, pot
exista doar dacă se găsesc în prelungirea firească a copacului, atunci când sunt legate ontologic de corpul copacului.


Din punct de vedere teologic, este de neconceput susţinerea afirmaţiei că eterodocşii, romano-catolici sau protestanţi, ar avea vreo Taină, măcar una, de exemplu, Botezul.
Întrebarea esenţială care trebuie pusă aici este următoarea: Cine a slujit Taina
Botezului? Unde a dobândit preotul slujirea? Cine i-a dat slujirea, din moment ce aceasta se găseşte doar în Biserică? Şi unde se găseşte Biserica la eterodocşi, dacă aceştia, datorită credinţei lor greşite au căzut în afara Bisericii?


4. Teoria celor doi plămâni ai lui Hristos


Această teorie îşi are originea în Romano-catolicism. Conform acestei teorii, Hristos are drept plămâni Romano-catolicismul şi Biserica Ortodoxă
.

Astăzi, din nefericire, teoria aceasta a fost adoptată şi de mulţi ierarhi ortodocşi şi teologi laici ortodocşi, fără să fie probabil siliţi. Această teorie, însă, din punct de vedere
ortodox, poate fi considerată nu doar non-teologică, ci chiar o blasfemie.


Biserica Ortodoxă se diferenţiază ontologic de Romano-catolicism, din motive dogmatice clare. Astfel, Biserica Ortodoxă consideră că doar ea păstrează caracterul Bisericii de Trup divino-uman al lui Hristos.
Romano-catolicismul este căzut de o mie de
ani în afara Bisericii lui Hristos.

De altfel, pentru că Biserica, după cum consideră Simbolul de Credinţă, este una şi omogenă, din punct de vedere teologic este de neconceput să se subînţeleagă, în
conformitate cu teoria de mai sus, că Ortodoxia şi Romano-catolicismul sunt doi plămâni
ai lui Hristos, ca şi cum ar fi două organe echivalente din Trupul Lui.


În acest caz, ar trebui să considerăm că celelalte organe ale trupului lui Hristos fie nu sunt încă descoperite din punct de vedere eclesiologic, fie sunt acoperite de alte Biserici în afara celor două.
Aşa ceva ne-ar conduce nemijlocit la adoptarea teoriei eclesiologice protestante a ramurilor (Branch theory).

Prin teoria ramurilor înţelegem teoria protestantă privind identitatea Bisericii.


Biserica
, după protestanţi, este comunitatea nevăzută a Sfinţilor. Toate diversele Biserici         istorico-empirice, cu dogme diferite, sunt legitime şi echivalente, fiind ramuri ale copacului Bisericii nevăzute.
Biserica nevăzută este Biserica despre care mărturisim în Simbolul de Credinţă. În consecinţă, nici o Biserică locală, indiferent de dogmă, nu întrupează una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Nici o Biserică locală nu poate susţine faptul că deţine plinătatea adevărului revelat. Biserica cea una a lui Hristos este cumulul total al secţiilor separate, adică al Bisericilor locale de orice dogmă, oricât de mult ar diferi din punct de vedere dogmatic între ele. Acest fapt este cu neputinţă de acceptat din punct de vedere ortodox.

Pe de altă parte, teoria romano-catolică despre cei doi plămâni ai lui Hristos, este o blasfemie atunci când este adoptată de ortodocşi. Şi constituie o blasfemie în sensul cel
mai strict al cuvântului, pentru că introduce în Trupul impecabil al lui Hristos Romano-catolicismul, ca pe un organ funcţional al Lui (un plămân), deşi Romano-catolicismul suferă ontologic din punct de vedere instituţional, fiind, în realitate în afara Trupului divino-uman al Bisericii.


5. Biserici surori


De la început, termenul Biserici surori a fost nepotrivit şi inadmisibil.
Este nepotrivit din punct de vedere teologic, atunci când este folosit pentru a exprima relaţia dintre Bisericile Ortodoxe locale. Şi este absolut inadmisibil, din punct de vedere teologic, atunci când este folosit pentru a determina caracterul ontologic al Bisericii
Ortodoxe şi al Romano -catolicismului.


Termenul Biserici surori nu este un termen bazat scripturistic, nici nu este legitim.

Atunci când Sfântul Apostol Pavel se referă la diversele Biserici locale, el nu le denumeşte surori, nici nu subînţelege existenţa vreunei Biserici mame ale vreunor Biserici locale. El are conştiinţa că Biserica este una şi că ea are un caracter universal, în sensul unei deplinătăţi a adevărului şi a vieţii ei, şi al cărei cap, ne informează Sfântul
Apostol Pavel, este Însuşi Hristos. Astfel, atunci când se adresează vreunei Biserici locale, foloseşte expresia stereotipă: Bisericii care este în Corint, de exemplu. Acest
lucru arată că prezenţa întregii Biserici poate fi în orice loc, acolo unde există comunitatea euharistică a credincioşilor sub episcopul ei. Este, desigur, de la sine înţeles faptul că unitatea acestor Biserici locale este asigurată de comuniunea lor întru credinţă, viaţă şi rânduială eclesiastică. Unitatea Bisericilor locale este garantată în practică de
Sinodul episcopilor acestor Biserici.

Din cele expuse mai sus reiese clar faptul că, din moment ce nici Bisericile locale aflate în acelaşi cuget în cadrul Ortodoxiei nu se justifică, din punct de vedere teologic, să fie numite surori, cu atât mai mult nu există vreun substrat teologico-eclesiologic pentru a numi Biserica Ortodoxă şi Romano-catolicismul Biserici surori. De altfel, Romano-catolicismul nu poate fi numit, în sensul strict al cuvântului, Biserică, după anul 1054,
pentru că de atunci acţionează asupra lui anatemele Sinoadelor Ecumenice, consecinţa
fiind tăierea de la Trupul divino-uman.

Aici trebuie făcută observaţia că suspendarea anatemelor nu poate fi efectuată de nici o persoană oficială a Bisericii, indiferent de înălţimea poziţiei în ierarhia eclesiastică, ci doar de un Sinod Ecumenic. Şi acest lucru se poate face doar în cazul în care, în prealabil, sunt îndepărtate motivele dogmatice pentru care a avut loc efectiv tăierea Romano-catolicismului de Biserică.


Este, aşadar, limpede faptul că, oficial, Romano-catolicismul nu mai este Biserică din 1054.
Practic, acest lucru înseamnă că nu are credinţa apostolică corectă, nici

succesiune apostolică. Nu are harul necreat şi, prin urmare, nu are Tainele dumnezeieşti care aduc trupul divino-uman al Bisericii într-o comuniune îndumnezeitoare cu omul
. Şi,
pentru că Biserica nu poate decât să fie şi să rămână până la sfârşitul veacului una şi nedespărţită, orice comunitate creştină aflată în afara Bisericii Ortodoxe este, pur şi
simplu, eretică.

Traducere din limba greaca de Preot Matei Vulcănescu
———

1 Referat susţinut în Republica Moldova, la Chişinău şi la Bălţi, în zilele de 3 şi 4 aprilie 2012.

2 Domnul Profesor Dimitrie Tselenghidis este considerat unul din cei mai mari dogmatişti ai Greciei din
perioada contemporană. În ultimii 20 de ani este implicat în problema dialogului dintre Ortodoxie si
eterodoxie. Din anii tinereții a avut binecuvântarea să cunoască pe Părintele Paisie Athonitul, vestit pentru sfințenia lui, în preajma căruia s-a aflat timp de mulţi ani şi a primit sfaturile lui patristice şi
duhovniceşti. Are o vastă operă, din care cităm câteva: Teologia Ortodoxă şi viaţa, Soteriologia lui Luther, Har şi libertate după tradiţia patristică a secolului al XIV-lea”, Contribuţie la soteriologia Bisericii Ortodoxe etc. (n. trad.).