Cine e Mitropolitul Filaret a carui anathema impotriva ecumenismului si ecumenistilor caldiceii apostati o dispretuiesc ca nu se aplica(dupa ei)

glasulstramosesc.ro/blog/viata_sfantului_mitropolit_filaret_de_new_york_partea_i/2018-04-24-616

O influenţă importantă asupra japonezilor în cedarea lor definitivă a avut-o mărturisirea curajoasă a Părintelui Filaret. Japonezii l-au prins şi l-au supus la torturi. Obrazul i-a fost sfâşiat, ochii i-au fost aproape scoşi, dar el a îndurat acestea cu răbdare. Apoi i-au spus: „Avem aici un dispozitiv electric încăzit la roşu. Toţi cei cărora le-a fost aplicat au acceptat pretenţiile noastre. Şi tu vei consimţi.“ Torţionarul a scos la iveală dispozitivul. Atunci Părintele Filaret s-a rugat Sfântului Nicolae: „Sfinte Ierarhe Nicolae, ajută-mă, altfel poate avea loc o trădare.“ Torţionarul şi-a început lucrarea. L-a dezbrăcat pe mărturisitor până la brâu şi a început să-i ardă şira spinării cu fierul încins. Atunci a avut loc o minune. Părintele Filaret îşi putea mirosi carnea arzând, dar nu simţea nici o durere. În sufletul său se simţea bucuros. Torţionarul nu putea înţelege de ce el tăcea şi nu se zvârcolea din cauza durerii insuportabile. Atunci s-a întors şi i-a privit faţa. Uluit, a făcut un semn cu mâna, a bâiguit ceva în japoneză şi a fugit, învins de puterea supraomenească de a îndura a mărturisitorului. Părintele Filaret a fost adus, aproape mort, la rudele lui. Acolo a leşinat. Când şi-a revenit, a spus: „Am fost chiar în iad.“ Treptat, rănile i s-au vindecat. Numai ochii erau puţin deformaţi. Iar japonezii n-au mai încercat să-i oblige pe Ortodocşi să se plece la idolul lor.

Mitropolitul Filaret: invatatura se abate…ea este falsa, Biserica Soborniceasca nu poate sa gresasca, tradarea adevarului prin tacere

glasulstramosesc.ro/blog/sa_marturisim_adevarata_invatatura_a_bisericii_indiferent_cine_este_persoana_care_ne_asculta_si_in_pofida_necredintei_care_ne_inconjoara/2018-03-30-612

„…dacă vreo învăţătură se abate în orice privinţă de la adevăr, prin însuşi acest fapt ea este falsă. Prin chiar apartenenţa la o comunitate religioasă care mărturiseşte o astfel de învăţătură, oamenii sunt deja despărţiţi de Biserica cea Una Adevărată.

….

Chiar Mitropolitul Atenagoras informează că în Credinţa Anglicană o mare parte a episcopilor şi credincioşilor nu recunoaşte nici harul ierarhiei, nici sfinţenia Sinoadelor Ecumenice, nici prefacerea darurilor la Liturghie, nici alte Taine, nici venerarea sfintelor moaşte.

….

în renumita Epistolă a Patriarhilor din Est despre Credinţa Ortodoxă: „Mărturisim cu convingere ca adevăr de neclintit, faptul că Biserica Sobornicească nu poate să greşească sau să rătăcească şi să spună neadevăr în loc de adevăr: căci Duhul Sfânt pururea lucrător, prin Părinţii şi învăţătorii Bisericii care o slujesc cu credinţă, o păzeşte de toate abaterile“.

….

Va rămâne oare această învăţătură mincinoasă, proclamată în mod oficial în numele întregii Biserici a Constantinopolului, fără proteste din partea Ierarhilor lui Dumnezeu? Oare va avea loc, în continuare, trădarea adevărului prin tăcere, după cum se exprimă Sfântul Grigorie Teologul?…“

————-

„… if any teaching departs in any respect from the truth, by this very fact it is false. Belonging to a religious communion which confesses such a teaching, people by this are already separated from the one true Church.

Metropolitan Athenagoras himself gives the information that in the Anglican Confession a large part of the bishops and believers do not acknowledge either the grace of the hierarchy, nor the sanctity of the Ecumenical Councils, nor the transformation of the Gifts at the Liturgy, nor other Mysteries, nor the veneration of holy relics.

in the renowned Epistle of the Eastern Patriarchs on the Orthodox Faith: “We undoubtingly confess, as firm truth. that the Catholic Church cannot error go astray, and utter falsehood in place of truth: for the Holy Spirit, always active through the Fathers and teachers of the Church who faithfully serve her, preserves her from every error

Will this false teaching, officially proclaimed in the name of the whole Church of Constantinople, remain without protests by the Hierarchs of God? Will there be further, in the expression of St. Gregory the Theologian, the betrayal of truth by silence? …“