Navalirea, Lupta, Consimtamantul

Dr. Nicodim Milaş
CANOANELE BISERICII ORTODOXE
VOL. II PARTEA II, Arad 1936
Canoanele Sfântului Ioan Ajunătorul

pag. 211-212

Canonul 4.
Năvălirea poftei prin gânduri în inimă, este cu totul de nepedepsit, fiind un păcat încă nesăvârşit.
— Potrivit acestui canon nu se supune nici unei epitimii omul, care nu nutreşte în sine gânduri necurate, deşi acestee se ivesc în el, dar dânsul luptă împotriva lor, şi în sfârşit le biruişte.

Canonul 5.
Învoirea [sufletului de a primi pofta] se spală cu douăsprezece metanii.

— Dacă asupra inimii omului stăpânesc gânduri necurate
şi acelea se desvoltă în sufletul lui, şi înclină spre păcat, atunci acel om trebue să fie supus epitimiei pentruca să-şi curăţească sufletul.

Canonul 6.
Lupta este vrednică ori de cununi, ori de pedeapsă.
— Răsplată merită acel om, care nu se lasă biruit în lupta cu patimile, ci el le birueşte, dar se supune pedepsei dacă nu are putere a li se opune, ci ingădue ca să fie biruit. Pedeapsa
se va hotărî potrivit gravităţii păcatului.

Canonul 7.
Consimţământul este cauza şi începutul epitimiilor.
— Canonul prezent lămureşte cele trei canoane anterioare(4, 5 6), şi spune că omul însuşi este vinovat dacă va fi supus pedepsei, pentrucă nu a fost în stare să opună patimilor virtutea,
deoarece însuşi s’a făcut vrednic de pedeapsă.