Si la Petru Voda s-a intrerupt comuniunea-pomenirea

estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2018/06/13/ieromonah-teofan-andone-de-la-manastirea-petru-vodanu-mai-intarzii-a-va-marturisi-dumneavoastra-intregii-obsti-a-manastirii-precum-si-tuturor-celor-ce-vor-citi-aceste-randuri-ca-socotesc/

Către PreaCuviosul Părinte Arhimandrit Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru-Vodă( Hașca), județul Neamț

Preacuvioase Părinte Stareț,

Subsemnatul, ieromonah Teofan Andone, în vârstă de 64 de ani, viețuitor al Mănăstirii Petru Vodă, Județul Neamț în perioada 23 martie 2010- 28 aprilie 2017, vă aduc la cunoștință următoarele:

Nu cu multe zile în urmă mi-a fost predată o lecție de ortodoxie, de „ bărbăție duhovnicească” și de curaj, cum nu mi s-a mai întâmplat niciodată.

De către cine? De către sora Eugenia Andone, care s-a retras de la mănăstirea „ din vale” („ Paltin”) și s-a îngrădit de erezia ecumenismului. Amintind aici de sora Eugenia Andone, nu mă îndoiesc că știți bine de cine este vorba și de ce purtăm același nume de familie. Această lecție aspră și usturătoare mă îndeamnă să vă scriu astăzi și să vă readuc în atenție cele pe care le-am discutat împreună, în mai multe rânduri, fie în cancelaria stăreției, fie în chilia dumneavoastră. Ele s-au referit cu precădere la situația creată de hotărârile ”adunării cretane”( iunie 2016) și cele ale Sfântului Sinod al B.O.R.( octombrie 2016) care m-au îndemnat și pe mine, ca și pe mulți alții, la îngrădirea de erezia ecumenismului și la oprirea pomenirii ierarhului locului( vlădica Teofan) la sfintele slujbe.

De altfel, vă este foarte bine cunoscut faptul că, după o scurtă perioada de „ iconomie”, începând din ziua 7 decembrie 2016, nu am mai participat la programul liturgic al mănăstirii. Aceasta, până în ziua de 28 aprilie 2017, când după așteptarea zadarnică și ( probabil) naivă, în nădejdea că lucrurile se vor îndrepta, am decis să mă retrag din mănăstire.

Până la data la care vă scriu aceste rânduri nu am cunoștință că situația să se fi schimbat, adică obștea mănăstirii să procedeze la îngrădirea de erezie și la încetarea pomenirii arhiereului.

Întârzierea cu care fac public cunoscute toate acestea, evident că nu mă onorează. Se afirmă adesea că „…mai bine mai târziu decât niciodată…” deși este dovedit faptul că de nenumărate ori acest „ prea târziu” a devenit „ foarte târziu„ sau „mult prea târziu”. Sper că nu se întâmplă astfel și cu mine, acum.

De aceea, nu mai întârzii a vă mărturisi dumneavoastră, întregii obști a mănăstirii, precum și tuturor celor ce vor citi aceste rânduri că socotesc „ adunarea cretana”( iunie 2016) ca fiind un sinod tâlhăresc, mincinos, ecumenist și eretic. Pe cale de consecință, nu primesc și nu accept hotărârile și documentele elaborate acolo, mă scârbesc de ele și le lepăd ca fiind neortodoxe, viclene și pline de hule. Numai faptul că acordă recunoaștere instituțională și legalitate panereziei ecumenismului și așa zisului „ consiliu mondial al bisericilor”, că proclamă în chipul cel mai vădit și scandalos caracterul eclesial al înșelarilor și al ereziilor, sunt suficiente și mai mult decât suficiente pentru orice ortodox cu mintea sănătoasă ca să se îndepărteze și să se îngrădească de astfel de erezii, și mai mult, să se oprească de la a avea comuniune bisericească și de orice alt fel cu cei ce le propovăduiesc ori le acceptă.

Astăzi, documentele și hotărârile eretice ale acestei „ adunări cretane” precum și concluziile formulate în ședința de lucru a Sfântului Sinod al B.O.R.( octombrie 2016) sunt arhicunoscute și sunt supuse, aproape fără întrerupere, unor interpretări, analize și dezbateri ample, care par a nu mai avea sfârșit.

S-a impus însă, fără nici cea mai mică îndoială, faptul că ne aflăm în plină și intensă etapă de răspândire și consolidare a acestei panerezii a ecumenismului.

Ori eu, unul, nu voiesc în niciun chip, să mă fac părtaș la toate acestea, ci, dimpotrivă, doresc să mă delimitez și să mă depărtez clar, deplin și definitiv de orice aduce întinare credinței noastre ortodoxe celei dulci, smerite, prigonite și veșnice, precum și Bisericii dreptmăritoare strămoșești.

Ceea ce, de altfel, și fac și întăresc acum, din nou, prin această mărturisire, care nu se vrea nici trufașă și nici înfățișându-se ca un act de bravură.

Așadar, ca să nu vă obosesc cu lungimea epistolei,( aproape că) închei aici, neascunzându-mi marea durere și multa amărăciune, constatând că nici până acum obștea mănăstirii nu s-a îngrădit( așa cum de altfel obligă Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861) și Canonul 31 al Sfinților Apostoli) de această panerezie spurcată a ecumenismului ce a fost impusă oficial ca doctrina eclesiologica și politică misionară în Biserica Ortodoxă.

Mai mult, obștea mănăstirii continuă să pomenească pe arhiereul locului, deși acesta a participat nemijlocit la „ adunarea cretană”, a semnat toate documentele și și-a însușit și asumat hotărârile eretice și hulitoare ale acesteia (și de care nu s-a delimitat public și fără echivoc nici până acum).

V-am spus și când m-am retras din mănăstire și vă scriu și acum că rămânerea mea în obște devenise imposibilă, pentru că în circumstanțele date, aș fi recunoscut și eu că sunt ecumenist și eretic.

Vicleana „ linie roșie” a „ potirului comun” nu cred că va mai reuși să amăgească, în continuare, pe mulți dintre cei care „cu multă înțelepciune” și „ cu profund discernământ” așteaptă izbăvirea, ci, am mari nădejdi că destui părinți și frați ai mănăstirii vor înțelege, până la urmă, ce au de făcut pentru a dobandi darul veșnic al mântuirii.

Așadar, până când un Sfânt Sinod Ortodox nu va avea loc în mod oficial și nu va condamna „ adunarea cretană” și toate ereziile introduse de aceasta în viața Bisericii Ortodoxe și nu va condamna pe toți cei care le propovăduiesc ori le acceptă, sunt dator să mă îngrădesc de toate ereziile acestea spurcate și să mă țin cât mai departe de orice comuniune bisericească cu cei învinovățiți de erezie.

Mai mult de atât ce pot să vă mai scriu, că nu mă pricep? Ca fost militian și ( pentru scurt timp) polițist la „circulație”, nu mă rușinez și – ce să fac?- admit că nu am la îndemână abilitățile lexicale adecvate, menite să înfrumusețeze epistola.

Așa încât mă opresc aici și semnez fără rezerve,

Ieromonah Teofan Andone

Astăzi 12 iunie 2018

PreaCuviosului Părinte Arhimandrit Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru-Vodă( Hașca), județul Neamț

Intreruperea comuniunii chiar cu Sfintii(in viata) daca nu-si marturisesc Credinta Ortodoxa

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE ,Volumul II ,Traducere: Florentina Cristea,Editura Bunavestire,Galați, 2003 pag.89 

Potrivit cu această scrisoare, vorbeşte şi Sfântul Chiril, ca şi cum ar vorbi din partea Sfântului Sinod, într-una din scrisorile sale, pe care a trimis-o la Ioan, patriarhul Antiohiei. În ea se apără pe sine împotriva clevetelii îndreptate asupra lui de către Teodoret, Episcopul oraşului Cir, care spunea că el ar păzi dogma potrivit căreia Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul Cel pururea fiitor. Dând răspuns la această defăimare, el spune astfel: „Noi nu îngăduim cu nici un chip schimbări în credința lăsată nouă de Părinți, adică în mărturisirea credinței noastre, şi nu ne îngăduim nici nouă, nici altora să schimbe chiar şi un cuvânt din ceea ce este cuprins în ea sau să înlăture vreo silabă, căci ne amintim de cel care spune: nu încălca hotarele veşnice, pe care le-au pus părinții tăi. Pentru că nu el a spus acestea, ci Duhul lui Dumnezeu-Tatăl, Care din El purcede şi Care, după ființă, nu este străin de Fiul”. 

Auzi tu, oare, că el interzice nu numai să schimbi sensul, ci şi un cuvânt sau o silabă nu îşi îngăduie nici lui, nici altora să înlăture, spunând aceasta din partea întregului Sinod ecumenic, şi sunt rostite blesteme cumplite, care sunt cuprinse în cartea faptelor Sinodului? Dacă aceia nu îşi îngăduie lor înşişi, atunci cum îți vor îngădui ție? 

Trebuie să luăm seama, preaînțelepte Teodor, că Ioan, Patriarhul Antiohiei, şi Episcopii răsăriteni care erau împreună cu el, primind o asemenea scrisoare, s-au încredințat de ortodoxia lui Chiril, s-au împăcat cu el şi au intrat în comuniune, fiindcă mai înainte de aceasta fuseseră despărțiți, după cum scrie Teodoret. El spune că Episcopii, după ce au citit scrisoarea şi au cercetat cu atenție sensul ei, au fost de acord cu tot ce scria în ea şi cu faptul că ceea ce se spunea în ea provenea din adevărul Evangheliei, şi că Domnul nostru Iisus Hristos este propovăduit în ea ca Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, iar Duhul Sfânt ca Cel ce are ființa nu de la Fiul sau prin Fiul, ci purcede din Tatăl şi este de o ființă cu Fiul. Ce poate fi mai clar şi mai sigur decât această mărturie împotriva înverşunării latine? Episcopii îl învinuiseră pe Fericitul Chiril că păzeşte dogma potrivit căreia Duhul purcede şi de la Fiul şi are prin Fiul ființa cea pururea fiitoare. Însă el, respingând această învinuire, se dezvinovățeşte prin faptul că nu gândeşte astfel, ci recunoaşte că El purcede din Tatăl, potrivit cu predaniile Sfintei Scripturi, iar faptul că are ființa şi de la Fiul îl numeşte străin de sensul ființei. El are aceeaşi ființă şi fire, însă nu după modul existenței, adică după purcedere.

Sfantul Ipatie si nepomenirea

Cuviosul Ipatie era egumen al Mănăstirii Rufinienilor din Calcedon. Mai înainte încă de înscăunarea lui Nestorie, acest Cuvios avusese o vedenie prin care i se descoperea abaterea patriarhului de la dreapta credință. Astfel, cînd comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, şi Ipatie “a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cuveneau să fie, a șters îndată numele lui din dipticele bisericii, că să nu mai fie pomenit la Proscomidie.
Înștiințîndu-se despre această evlaviosul episcop Evlavie, s-a temut de urmările unei asemenea fapte; şi cum lucrul se răspîndea şi se făcea cunoscut, Nestorie însuși i-a cerut să-l mustre pe Ipatie, căci Nestorie era încă episcop de Constantinopol.
Deci i-a zis Evlavie lui Ipatie: “De ce ai șters numele lui, mai-nainte de a vedea ce se va petrece?”. Iar Ipatie i-a răspuns: „De cînd am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el şi nici numele nu i-l mai pomenesc; fiindcă nu mai este episcop”. Atunci Evlavie i-a spus cu mînie: „Mergi şi îndreaptă ceea ce ai făcut, căci pot să te şi pedepsesc”. Şi i-a răspuns Ipatie: „Fă tot ce voiești, căci eu mi-am pus în gînd să le sufăr pe toate, şi cu un cuget ca acesta am făcut ceea ce am făcut”.
Mult timp după exilul lui Nestorie, diverși demnitari, clerici şi asceți i se adresau Cuviosului, întrebîndu-l dacă este cu putință ca Nestorie să revină în Constantinopol. Acestora le spunea: „Dacă este vremea lui antihrist, atunci trebuie să revină şi Nestorie în Constantinopol; iar dacă nu este vremea lui antihrist, nu este nici a lui Nestorie să revină în Constantinopol. Fiindcă învățătura lui este pregătire pentru antihrist. Cu adevărat, fraților, roșesc pentru necucernicia celor ce-i urmează învățătura şi cugetă asemenea lui în privința tainelor de necuprins cu mintea ale lui Dumnezeu.
„Îndrăzneți îngîmfaţi” (II Petru 2,10), „încercînd să pătrundă în cele ce n-au văzut” (Coloseni 2,18), Nestorie şi părtașii lui nu vor scapă de mînia lui Dumnezeu “şi pierzarea lor nu dormitează” (II Petru 2,3), de nu se vor întoarce şi nu se vor pocăi de înșelăciunea lor nelegiuită. Cît despre noi, fie să păşim pe calea adevărului şi a credinţei predanisite de Sfinţii Apostoli, avînd luminaţi ochii minţii noastre (cf. Efeseni 1,18)”.
Extras din „Străjerii Ortodoxiei. Luptele monahilor pentru apărarea Ortodoxiei”. Arhimandrit Vasilios Papadakis, editura Egumenita 2015, pag. 101-105.

Scrisoare adresata unui pomenitor si celor ce nu inteleg cu haru

Mesaj cartre un pomenitor 

M.D. 8 februarie 2017

Si atunci de ce nu intelege cu harul ca pomenind pe unu ce promoveaza erezii il minte pe Hristos ca acela (cretanul episcoț cum le zice Sf Damaschin) invata drept adica ecumenismu e traditia Bisericii dupa Creta , apoi haru acela pe respectivu preot il innegreste si il osandeste si nu il lumineaza ptr ca respectivu preot ce pomeneste cretanu stie ca acela invata erezia ecumenista si a semnat ptr ea, ce e asa greu sa faca ce au facut Sf Ca Palamas, Marcu al Efesului, Teodor Studitul, Sf Damaschin, papa Felix III , papa Grigorie II, Sf Sofronie, Sf Epifanie al Salaminei, chiar asa de netaiati imprejur la inima si tari la cerbice am ajuns,Sf Justin Popovici a intrerupt pomenirea, Sf Ioan Iacob Hozevitul a intrerupt-o daca parintii nostrii cu viata Sfanta nu au intrerupt pomenirea au gresit pomenirea trebuia intreruptata cu cmb 1960 desi unii zic, ca mai devreme trebuia oprita de cand se acceptau cununiile mixte, ce zice Sf Vasile la canonu 1 ca Dionisie al Alexandriei a gresit ca primea un botez eretic si ce zice Sf Vasile si Sf Nicodim sa nu facem aceeasi gresala ca Dionisie

…de aceeasi osand a innegririi de catre har o are si mireanu care are comuniune cu acel preot ce pomeneste eretic ptr ca se face partasi la minciuna desi el (mireanul) zice ca nu e cu Creta cu buzele zice dar cu fapta e la rugaciunile unde ii pomenit ereticu

——-

Acesta e duhul Sfintilor Parinti necomuniunea cu ereticii

Astazi, in Duminica Ortodoxiei, Parintele Theodoros Zisis, Profesor Emerit al Universitatii Aristotelice, cunoscut in toata lumea stiintifica teologica, a intrerupt pomenirea Arhiepiscopului Antim al Tesalonicului, pentru ca acesta i-a interzis prin scrisoare oficiala Parintelui Theodoros Zisis sa se exprime impotriva pseudo Sinodului din Creta, ceea ce denota ca Arhiepiscopul Antim al Tesalonicului accepta pseudo Sinodul din Creta deci si erezia eclesiologica cuprinsa in texte din acel asa zis Sinod, trecand, iata,  la represarii.

Sfântul Ioan Damaschin nu comuniunii cu cei ce cred altceva si anathema

Cartea: Ioan Damaschinul, Tradiție și originalitate în teologia bizantină ,editura Deisis, Pag.529:
6. Primesc și Sfintele Sașe Sinoade Ecumenice: primul de la Niceea,al celor 318 Parinți împotriva lui Arie triteistul; al doilea de la Constantinopol,al celor 250 de Părinți împotriva lui Macedonie pnevmatomahul; al treilea de la Efes, al celor 200 de Părinți împotriva lui Nestorie, divizatorul subzistenței/ipostasei lui Hristos Dumnezeu, adoratorul umanității,   gânditorul pătrimii și dușmanul celei cu adevarat Născătoarei de Dumnezeu; al patrulea de la Chalcedon al celor 630 de Părinți împotriva lui Eutihie și Dioscor teopashiliții; al cincilea de la Constantinopol, al celor 164 de Parinți împotriva lui Origen, bătrânul flecar, și al șaselea preasfânt și preaortodox Sinod al celor 289 de Parinți din marele Constantinopol, adunat împotriva lui Serghei, Cyrus, Pavel, Petru si Pyrrhus, a lui Macarie  Stefan ucenicul lui; și îmbrățișez toate cele definite de ele  primind toate cele primite de la ele și resping și anatematizând toate cele respinse de ele și orice erezie de la Simon Magul pâna la cele puse în mișcare acum împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos Dumnezeul nostru.7.Și jur pe sfânta, de-o-ființă și închinată Treime, fără nici un vicleșug, că așa gândesc și nu primesc nimic altceva afară de acesta și nu voi intra în comuniune cu cineva care crede altceva și nu mărturisește așa, îndeosebi cu maroniții, nici nu voi primi preot bigam în preoție sau în orice altă sarcină potrivită unui părinte. Mă jur că voi fi supus preasfintei Biserici catholice și apostolice a de Hristos iubitoarei metropole a Damascului și că în toate voi fi supus și ascultător sfinției tale și celor ce vor fi după ea întâi-stătători ai acestei preasfinte Biserici , și nu voi primi pe vre unul din maniheii scoși afară de sfinția ta afară de avizul și porunca sfinției tale. Mă jur că mă voi alinia și voi rămâne în sfintele canoane ale Sfinților Apostoli, ale Sfintelor Sinoade și ale sfântului arătător al celor dumnezeiești Vasile [cel Mare]. Toate acestea le voi păzi având îndrăznire în nespusele îndurări ale lui Dumnezeu și în rugăciunile voastre și cu această credință mă voi înfățișa înaintea tribunalului lui Hristos ca să dobândesc mântuirea Lui prin harul Său. Lui fie slava și puterea, împreună cu Părintele Său Cel fără început și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfantul Justin Popovici a intrerupt pomenirea

Sfântul Iustin Popovici a întrerupt comuniunea cu cineva devreme ce dialogul ecumenist era demarat? Ştiţi că s-a rupt de Biserică? (consideră că eu m-am rupt de Biserică prin oprirea pomenirii)
Sfântul Iustin Popovici a întrerupt în anii 1970 pomenirea patriarhului sârb Gherman, pentru nişte declaraţii ecumeniste ale acelui patriarh. Cu toate acestea, aceeaşi patriarhie sârbă l-a declarat sfânt în anul 2010. Cum vă explicaţi acest lucru, dacă, prin nepomenire, “s-a rupt de Biserică”, cum vi se pare dumneavoastră?

——-

http://ortodoxinfo.ro/2017/02/17/dialogul-unui-preot-ortodox-cu-adeptii-ecumenismului/#.WKbn3NVMqkM

Sminteli, ochii, prietenia cu smintitorii duce la iad, doi Papi rup comuniunea cu ereticii

Sf. Atanasie cel Mare

“Dacă episcopul sau preotul, cu adevărat ochii Bisericii, se comportă rău şi scandalizează poporul, pe unii ca aceştia trebuie să-i îndepărtezi. Căci mai de folos este fără de aceştia să vă adunaţi în casa de rugăciune, decât să fiţi aruncaţi cu aceştia ca şi Ana şi Caiafa în gheena focului.”

=====Sfantul Athanasie zice ca episcopul si preotul is OCHII
​Sfantul Teofilact al Bulgariei pag.189, Matei

5,29-30: Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi arun-că-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. (30) Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. 

(5, 29) Deuteronom 13,5-10 / Pilde 1,15-16 / Matei 18, 8-9 / Marcu 9,43,47 / Romani 8,13 (5,30) Matei 18,8 

Auzind „ochi” şi „mână”, să nu socoti [crezi] că acestea sunt spuse despre mădulare, fiindcă atunci n-ar fi adăugat „cel drept” şi „cea dreaptă”, ci s-au spus acestea pentru cei ce par a fi prieteni, dar care ne vatămă. 

Aşa, fiind cineva tânăr şi având prieteni neînfrânaţi care-l vatămă, acesta să-i taie de la sine, căci zice: „Poate şi pe aceia îi vei mântui, venindu-şi ei întru simţire. Iar de nu, măcar pe tine [să te mântuieşti]. Însă dacă iubeşti prieteşugul cu aceia, dimpreună veţi pieri” 37

37 Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte asemenea: „Ceea ce spune parabola în chip întunecos, se poate înţelege şi despre prieteni, care ne sunt ca nişte ochi, şi despre rudenii, care ne sunt ca nişte mâini, şi de slugi, care ne slujesc ca nişte picioare. Scriptura porunceşte să-i scoatem pe aceştia toţi, dacă ne smintesc şi ne vatămă sufletul” (Filocalia românească, voi. 2, întrebarea 35, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 222)/2009 pag.203

Pag.305-306 : 

Dar dacă „nevoie este să vină smintelile”, cum vom putea scăpa de ele? „Nevoie este să vină”, dar nu este nevoie să pierim, căci este cu neputinţă să stăm împotriva [venirii] smintelilor. Iar prin „sminteli” să-i înţelegi pe cei care te împiedică de la faptele cele bune. Iar „lume ” îi numeşte pe oamenii cei de jos, care se târăsc pe pământ şi care cu lesnire se împiedică. 

18,8-9: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic. (9) Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine,că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului 8. (18,8) Matei 5,29-30 / Marcu 9,43-45 (18,9) Deuteronom 13,5-10 / Psalm 118,37 / Matei 5,29 / Marcu 9, 47 

Prin „mână ” şi „picior” şi „ochi” să-i înţelegi pe prieteni, pe care întru rânduiala mădularelor îi avem. Deci, dacă aceştia, prieteni de aproape fiind, ne vatămă pe noi, se cuvine să-i lepădăm ca pe nişte mădulare putrede şi să-i „tăiem”, ca nu cumva şi pe alţii să-i vatăme. încât dintru aceasta este arătat că „nevoie este să vină smintelile ” – adică cei care ne vatămă -, dar nu este de nevoie să ne vătămăm noi. Căci, dacă vom face precum a zis Domnul şi vom „tăia” de la noi pe cei ce ne vatămă, chiar şi prieteni de-ar fi, [atunci] nu ne vom vătăma.

Marcu pag.127

9 (45)Și de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheenă,în focul cel nestins. (46) unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.(47). Și de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este ție cu un singur ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 

După ce i-a îngrozit pe cei ce smintesc cum că mai de folos le-ar fi fost lor de s-ar fi aruncat în mare, acum îi sfătuiește și pe cei care se smintesc, ca să se păzească de cei ce sunt gata a-i sminti și a-i împiedica pe ei [de la mântuire]. Că măcar de-ar fi „picior“, „mână“ sau „ochi“ cel ce te smintește pe tine, adică cineva din cei de aproape, cei care se înrudesc cu tine după sânge și îți sunt de trebuință, „taie-l“ pe el, adică leapădă-te de prietenia și dragostea cea către dânsul.

——–
Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele două voințe ale lui Hristos, Editura Anastasia 2004, pag. 10:  

730  Atanasie devine patriarh al          Constantinopolului în locul lui Germanos care refuzase iconoclasmul împăratului Leon. Papa Grigorie II reacționează la scrisoarea împăratului și rupe comuniunea cu Constantinopolul.
pag. 77

…Împărații bizantini vor încerca prin formulele de compromis doctrinar să obțină revenirea sediilor monofizite în comuniune cu Patriarhia de la Constantinopol, dar vor trezi opoziția Romei, apărătoare a formulei calcedoniene. În urma edictului din 482, papa Felix III rupe comuniunea cu patriarhul Acacios, schismă care va dura treizeci și trei de ani.

Despre necomuniune cu “episcopul” ce nu condamnă ereziile

Sf Epifanie al Salaminei ANCORATUS,edit. POLIROM-2007, pag.24 : …a continuat prin a-l ataca iarași pe Origen și ai solicita episcopului Ioan condamnarea ereziilor acestuia. Neprimind nici un răspuns, Epifanie a răspândit copii ale scrisorii episcopilor și monahilor din Palestina, solicitându-le totodată printr-o epistolă ruperea comuniunii cu episcopul Ieruslimului (IERONIM, Împotriva lui Ioan 44).

Sf. Vasilie cel Mare necomuniunea cu cei ce semneaza documente eretice

“Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeieşti [Ouranophantor], în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei şi a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund şi-l cinstea pe Dianios şi în ciuda faptului că Dianios îl botezase şi-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? [1]

Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credinţă a sinodului semiarian din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).

Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasilie cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia şi să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziţia sa strictă, el scria: “În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceştia [cei din cercul lui Eustatie] şi să-i evităm pe toţi cei de o împreună-cugetători cu aceştia, cu siguranţă merităm să dobândim iertare, “punând adevărul şi propria noastră statornicie în dreapta credinţă înainte de toate” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 925BC Epistola 245: Episcopului Theofil]).”

Integral: https://acvilaortodoxa.wordpress.com/2011/11/05/sfintul-vasile-cel-mare-despre-partasia-cu-erezia/

________

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/09/02/judecatorul-care-i-va-pierde-pe-toti-cei-ce-graiesc-minciuni-l-am-anatematizat-eu-vreodata-pe-fericitul-episcop-dianios-modul-sau-simplu-pentru-ca-a-subscris-la-marturisirea-de-credi/