Category Archives: nu pomenea

Sfantul Ipatie si nepomenirea 

Cuviosul Ipatie era egumen al Mănăstirii Rufinienilor din Calcedon. Mai înainte încă de înscăunarea lui Nestorie, acest Cuvios avusese o vedenie prin care i se descoperea abaterea patriarhului de la dreapta credință. Astfel, cînd comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, şi Ipatie “a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cuveneau să fie, a șters îndată numele lui din dipticele bisericii, că să nu mai fie pomenit la Proscomidie.
Înștiințîndu-se despre această evlaviosul episcop Evlavie, s-a temut de urmările unei asemenea fapte; şi cum lucrul se răspîndea şi se făcea cunoscut, Nestorie însuși i-a cerut să-l mustre pe Ipatie, căci Nestorie era încă episcop de Constantinopol.
Deci i-a zis Evlavie lui Ipatie: “De ce ai șters numele lui, mai-nainte de a vedea ce se va petrece?”. Iar Ipatie i-a răspuns: „De cînd am auzit că vorbește necuviincios despre Domnul meu, am încetat comuniunea cu el şi nici numele nu i-l mai pomenesc; fiindcă nu mai este episcop”. Atunci Evlavie i-a spus cu mînie: „Mergi şi îndreaptă ceea ce ai făcut, căci pot să te şi pedepsesc”. Şi i-a răspuns Ipatie: „Fă tot ce voiești, căci eu mi-am pus în gînd să le sufăr pe toate, şi cu un cuget ca acesta am făcut ceea ce am făcut”.
Mult timp după exilul lui Nestorie, diverși demnitari, clerici şi asceți i se adresau Cuviosului, întrebîndu-l dacă este cu putință ca Nestorie să revină în Constantinopol. Acestora le spunea: „Dacă este vremea lui antihrist, atunci trebuie să revină şi Nestorie în Constantinopol; iar dacă nu este vremea lui antihrist, nu este nici a lui Nestorie să revină în Constantinopol. Fiindcă învățătura lui este pregătire pentru antihrist. Cu adevărat, fraților, roșesc pentru necucernicia celor ce-i urmează învățătura şi cugetă asemenea lui în privința tainelor de necuprins cu mintea ale lui Dumnezeu.
„Îndrăzneți îngîmfaţi” (II Petru 2,10), „încercînd să pătrundă în cele ce n-au văzut” (Coloseni 2,18), Nestorie şi părtașii lui nu vor scapă de mînia lui Dumnezeu “şi pierzarea lor nu dormitează” (II Petru 2,3), de nu se vor întoarce şi nu se vor pocăi de înșelăciunea lor nelegiuită. Cît despre noi, fie să păşim pe calea adevărului şi a credinţei predanisite de Sfinţii Apostoli, avînd luminaţi ochii minţii noastre (cf. Efeseni 1,18)”.
Extras din „Străjerii Ortodoxiei. Luptele monahilor pentru apărarea Ortodoxiei”. Arhimandrit Vasilios Papadakis, editura Egumenita 2015, pag. 101-105.

Advertisements

Dovedire din Pidalion cum ca „t“eodot MINTE si isi duce cititorii spre OSANDA

Pidalion 1844 pag. 502-504

Cartagina

​CANONUL 66, 61

Ca cei mici de donatişti botezaţi, care încă n-au putut a cunoaşte pierzarea rătăcirii lor, după ce ar veni la vârsta cea primitoare de socoteală, cunoscut fiindu-le adevărul, şi răutatea acelora urându-o, către soborniceasca Biserica lui Dumnezeu care este revărsată prin toată lumea, după vechea rânduială să se primească unii ca aceştia din numele rătăcirii prin punere peste ei a mâinii, nefiind datorie a se opri despre rânduiala clerosirii, când pe adevărata Biserică o au socotit osebită a lor viind ei la credinţă, şi întru dânsa crezând lui Hristos, au primit sfinţeniile Treimii, care toate că sunt adevărate şi sfinte şi dumnezeieşti este arătat, şi că întru acestea este toată nădejdea sufletului lor. Măcar deşi mai vârtos şi mai înainte luata îndrăzneala ereticilor, se obrăzniceşte a predanisi potrivnicele oarecare numelui adevărului. Acestea fiindcă sunt simple, precum învaţă Sfântul Apostol zicând: „Un Dumnezeu, o credinţă, un Botez” (Efeseni: 4,5) şi ceea ce este datorie odată a se da nu-i slobod a se repeta, după ce se va anatematisi numele rătăcirii, prin punerea mâinii peste ei se vor primi în Biserica cea una, cea precum s-a zis porumbiţa (Cântarea Cântărilor: 5,2), şi singură maica creştinilor, întru care toate Sfinţirile cu chip mântuitor veşnice şi viezătoare (vitale sau zoticale) se primesc. Care celor ce rămân în eres, mare muncă a osândirii le agonisesc. Ca ceea ce le-ar fi lor mai luminătoare de a urma întru adevăr către viaţa cea veşnică, aceasta să li se facă în rătăcire mai întunecată şi mai de osândă. De care unii au fugit, şi cele preadrepte ale soborniceştii maice Biserici cunoscându-le, toate Sfintele Tainele acelea, cu iubirea adevărului le-au crezut şi le-au primit. Unora ca acestora, când cercarea îi va arăta cu bună viaţă, şi clerul (soartă) fără îndoială li se va întări spre slujba celor sfinte, şi mai ales întru atât de mare nevoie fiind lucrurile, nimeni este care să nu le dea voie la aceasta. Iar dacă oarecare clerici de aceeaşi dogmă, cu gloata şi cinstele lor vor dori a se întoarce către noi, care pentru dragostea cinstei îi vor sfătui spre viaţă, şi îi vor ţine spre mântuire. Însă aceasta judecăm că se cade a se lăsa unei mai mari înţelegeri, alegând fraţii cei mai înainte zişi, ca cu sfatul lor cel mai înţelepţesc, să cerceteze cuvântul arătării (relaţiei) (anaforalei) noastre, şi pe noi ne vor învrednici a ne adeveri spre ceea ce este de datori să se închipuiască de noi pentru lucrul acesta. Iar numai pentru cei botezaţi în pruncie ne îndestulăm, ca de la va plăcea lor, se vor învoi cu mai înainte înţelegerea noastră pentru a se hirotonisi aceştia. 

[Apostolic, can. 46, 47, 108; Sinod 1, can. 8; Sinod 2, can. 7; Sinod 6, can. 95; Cartagina, can. 55, 75, 76, 77, 78, 99, 100, 101, 102, 103, 110, 128, 129]
TÂLCUIRE

Canonul acesta hotărăşte, că dacă cei de donatişti în pruncie se botează, după ce vin în vârstă şi în desluşirea lucrurilor, vor cunoaşte adevărul dreptslăvirii, şi vor urî reaua slăvire. Aceştia zice, fiindcă s-au botezat în botezul cel după predanie săvârşit al dreptslăvitorilor (care este unul, după Apostolul Pavel) nu se cade a se boteza de al doilea. Ci să anatematisească eresul lui Donat, şi aşa după punerea mâinii arhiereului, sau a iereului peste ei după vechea rânduială a Bisericii, să se primească la soborniceasca Biserică cea întinsă în toată lumea, la maica cea obştească a tuturor creştinilor, şi la porumbiţa cea una desăvârşită a lui Hristos, după Cântarea Cântărilor. Iar dacă cei aşa primiţi, vor arăta şi viaţă îmbunătăţită, vrednică de hirotonie şi de cler, fără îndoială trebuie a se hirotonisi. Întâi că nu se cade a se opri de cler, fiindcă au fost mai înainte eretici. Că eresul lepădându-l, au cunoscut a loruşi pe Biserica cea sobornicească şi adevărată, au crezut cu dreaptă slăvire în Hristos, şi ca pe adevărate şi sfinte au primit cu dorinţă şi dragoste nemincinoasă sfinţeniile Treimii 345, adică pre curatele Taine, de care atârnă toată nădejdea şi mântuirea sufletului. Şi celor ce rămân în eres, acestea li se fac întuneric şi osândă mai multă, iar dreptslăvitorilor, lumină şi viaţă veşnică. Cu toate că îndrăzneala ereticilor, şi complotul lor obrăzniceşte să predanisească şi ia oarecare taine, ori potrivnice numelui Adevărului, ori având nume de adevăr, şi cu lucrul fiind mincinoase, şi de dumnezeiescul dar pustii. Iar al doilea se cade aceştia a se hirotonisi şi pentru nevoia şi lipsa cea mare ce are Africa de ierosiţi şi de clerici 346. Iar dacă clericii donatiştilor, şi iereii, vor voi a veni la dreptslăvitoarea credinţă, cu noroadele cele supuse lor, şi clericaturile lor, care mai ales ca să le aibă, şi în dreaptaslăvire, sfătuiesc pe noroade ca să se întoarcă. De se va face aceasta, ce trebuie a face? Adaugă canonul, are a ni se arăta după aceasta de papa Anastasie, şi de Venerie al Mediolanului 347. Iar noi acum ne îndestulăm numai să ne arate acesteaşi, de le place a se hirotonisi cei ce din donatişti se întorc.

Subnote: 

345 Sfinţeniile Treimii numeşte aici canonul pe toate cele 7 Taine.

346  Atât de mare lipsă de clerici era în Africa, încât, precum citim în practicalele sinodului acestuia, nici un diacon, măcar şi necărturar, la unele Biserici nu se afla, cu cât mai ales prezbiteri, sau episcopi, pentru care lipsă plângeau, şi se tânguiau în toate zilele creştinii, şi după urmare iarăşi pentru plângerea lor, iconomiceşte a făcut pogorământ sinodul, şi a primit hirotoniile donatiştilor.

347  Că aceştia au fost care au făcut sinod în Italia şi au oprit a se primi hirotoniile donatiştilor, precum şi în practicalele sinodului acestuia se arată, şi în canonul 77 la său.

———
========Ca urmare a celor aratate de canon ca :  cei ce raman in eres si indraznesc sa „fure“ Tainele, acestea (Tainele) li se fac OSÂNDĂ si ÎNTUNERIC , astept sa iti recunosti greselile, minciunile si ereziile tale ( desi esti prea mandru sa recunosti ca ai gresit exact ca si cretanii )si mai astept scuze publice adresate urmatorilor(sub forma de articol pe site-ul propriu [adica pe site-ul tau „t“eodot] ) :  Ips Longhin ,celor din Athos Sava, Hariton , celor ce au intrerupt pomenire ereticilor-episcopi si celor ce incearca sa lupte impotriva fiarei ecumeniste fiecare dupa cum poate si stie(sa duca lupta) , site-urilor saccsiv, apologeticum, glasulstramosesc , ortodoxinfo, presaortodoxa termenul de gandire si reflectie este de 3 zile  urmata de ANATHEMA si aratarea celorlate greseli, minciuni si erezii in cazul in care nu ITI VEI RECUNOATE GRESELILE SI NU ITI VEI CERE SCUZE PUBLIC…

Scrisoare adresata unui pomenitor si celor ce nu inteleg cu haru

Mesaj cartre un pomenitor 

M.D. 8 februarie 2017

Si atunci de ce nu intelege cu harul ca pomenind pe unu ce promoveaza erezii il minte pe Hristos ca acela (cretanul episcoț cum le zice Sf Damaschin) invata drept adica ecumenismu e traditia Bisericii dupa Creta , apoi haru acela pe respectivu preot il innegreste si il osandeste si nu il lumineaza ptr ca respectivu preot ce pomeneste cretanu stie ca acela invata erezia ecumenista si a semnat ptr ea, ce e asa greu sa faca ce au facut Sf Ca Palamas, Marcu al Efesului, Teodor Studitul, Sf Damaschin, papa Felix III , papa Grigorie II, Sf Sofronie, Sf Epifanie al Salaminei, chiar asa de netaiati imprejur la inima si tari la cerbice am ajuns,Sf Justin Popovici a intrerupt pomenirea, Sf Ioan Iacob Hozevitul a intrerupt-o daca parintii nostrii cu viata Sfanta nu au intrerupt pomenirea au gresit pomenirea trebuia intreruptata cu cmb 1960 desi unii zic, ca mai devreme trebuia oprita de cand se acceptau cununiile mixte, ce zice Sf Vasile la canonu 1 ca Dionisie al Alexandriei a gresit ca primea un botez eretic si ce zice Sf Vasile si Sf Nicodim sa nu facem aceeasi gresala ca Dionisie

…de aceeasi osand a innegririi de catre har o are si mireanu care are comuniune cu acel preot ce pomeneste eretic ptr ca se face partasi la minciuna desi el (mireanul) zice ca nu e cu Creta cu buzele zice dar cu fapta e la rugaciunile unde ii pomenit ereticu

——-