Indrumare…nu prin viu grai

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. Egumenița 2011

pag. 140:

Îndrumarea prin cuvântul lui Dumnezeu luat din cărți, iar nu prin viu grai este singura îndrumare ce ne este dată nouă și prin care monahul devine în mare măsură propiul său îndrumător. În pofida folosului esențial dobândit pot apărea și consecințe nedorite; mari și frecvente erori și abateri care mențin neștiința, ținându-ne mai departe în robia păcatului. Neștiința începătorului și stăpânirea patimilor în el nu îi dau putința de a înțelege Scriptura așa cum trebuie și de a o păzi cu tăria cuvenită

pag. 141:

Ne-am supus atât de mult puterii ispitelor, încât am renunțat chiar și la îndrumarea prin Cuvântul lui Dumnezeu, singura cale de mântuire. În timpul acestei îndrumări trebuie să viețuim cu cea mai mare trezvie, fără împrăștiere…

Viețuirea după Dumnezeu devine un lucru foarte anevoios. Devine astfel, pentru că celui ce trăiește în mijlocul și în fața smintelilor îi e cu neputință să nu se supuna influenței lor. Așa precum gheața, la atingerea căldurii, își pierde soliditatea și se transformă în apă lichidă, așa și inima cea plină de bunăvoință, fiind supusă atingerii smintelilor, mai ales a unei atingeri necontenite, slăbește și se schimbă.

————-

Catehismul Ortodox, Sfântul Filaret Mitropolitul Moscovei, edit. Sophia 2007

pag.208:

Despre a șasea poruncă… Felul uciderii duhovnicești…este sminteala

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, edit. BASILICA,
București-2015, pag.282
Subnota 166
Sf. Nicodim Aghioritul ia cele zece porunci…în Exomologhitarul său (I,
4)…Despre a șasea poruncă: «Să nu ucizi» (Ieșire 20, 13). Față de această poruncă
greșesc…Cei care ucid pe cineva sufletește, cum sunt ereticii, învățătorii mincinoși

————–

pag.142:

Viețuirea după Dumnezeu devine foarte grea din pricina apostaziei generale. Apostații, care se înmulțesc, numindu-se și dându-se în aparență drept creștini, îi vor asupri cu atât mai ușor pe adevărații creștini. Ei îi vor împresura cu nenumărate curse și vor pune nenumărate piedici în calea bunei lor intenții de a se mântui și a sluji lui Dumnezeu, precum mărturisesc Sfinții Tihon de Voronej și Tihon de Zadonsk. Ei vor lucra împotriva robilor lui Dumnezeu și prin violențe, și prin clevetiri, și prin curse viclene, și prin felurite amăgiri și prigoane cumplite…în vremurile din urmă, adevăratul călugăr abia va găsi un adăpost departe și necunoscut pentru a sluji lui Dumnezeu cu oarecare libertate și a nu fi atras de forța apostaziei și a apostaților puși în slujba satanei152. Scrisorile din chilie ale Sfântului Tihon. Vol. 15, scrisoarea 67.

Cartea: Catehismul Ortodox Sfântul Filaret Mitropolitul Moscovei, edit.
Sophia 2007
pag. 183:

6. Apostazia – Când cineva se leapădă de credința cea adevărată, de frica
oamenilor ori pentru foloase lumești.

——–

pag. 163:

„Dacă cineva, păcătuind în chip vădit și nepocăindu-se, n-a patimit nimic până la moarte, socotește că judecata lui va fi acolo fără de milă200. Cap. 112.

pag.164:

„Precum nu pot paște la un loc oile și lupii, așa nu poate avea milă cel ce uneltește cu viclenie împotriva aproapelui“208.Cap. 123.

„Nu lăsa păcatul neșters, chiar de ar fi cât de mic, ca să nu te tragă pe urmă la rele mai mari211. Cap. 127.

pag. 165:

„Gândul celui împătimit de plăcere se clatină ca o cumpăna. Aci plânge și se tânguiește pentru păcate, aci se luptă cu aproapele și îi stă împotrivă apărându-și plăcerile217.Cap. 144.

Faptele săvârșite cu trupul sunt roadele faptelor duhului, fiind urmările lor drepte și firești, după rânduiala lui Dumnezeu“225. Cap. 161.

pag. 166:

„Prinzându-te începutul vreunui păcat, nu zice: «Nu mă va birui pe mine». Căci întrucât ai fost prins, ai și fost biruit231. Cap. 170.

„Orice greșală mare începe de la ceva mic și, pe măsură ce e hrănită, ea crește“232. Cap. 171.

Cine e in schisma(de Vladimir Lossky) si cine s-a lepadat de Hristos dupa Sfantul Ignatie Briancianinov

danielvla.wordpress.com/2018/08/30/din-nefericire-ips-onufrie-mitropolitul-ucrainei-se-complace-in-ecumenism-rugandu-se-in-comun-cu-liderii-pagani-eretici-si-schismatici-la-aniversarea-independetei-acestui-stat-creat-artificial-ac/

gabrielanaghi pe septembrie 4, 2018 la 08:37

MSC e si Eretic si Schismatic ptr ca a zis ca ruga in comun la consistoriu cu ecumenistii acuzatori nu incalca canoanele ca deh nu is condamnati nominal ”
O fraza care incalca poruncile dumnezeesti,si de care n-ar trebui sa ma impiedic,intrucat contine ura netagaduita impotriva aproapelui,atacuri la persoana care incalca bunul simt elementar,

Orice preot care a trecut prin faza consistoriului ,toti dar absolut toti inalta impreuna cu martorii si judecatorii rugaciune catre Sfantul Duh si Rugaciunea domneasca,pentru savarsirea in pace a lucrarilor.

Respectam persoanele care ne judeca ,nu le aruncam cuvinte jignitoare si le intoarcem spatele, cand am fost solicitati ca martori intr-un proces in care acuzat era Parintele nostru Duhovnic,iar noi trebuia sa marturisim pe Adevarul Hristos,

Cei care au sfidat adunarea,au insultat pe Mantuitorul Hristos,si se afla acum in schisma cu adevarat si s-au ratacit in abisul inselarilor,din care cu greu vor mai putea iesi.

=====Ruga in comun nu incalca canoanele=schismă?

VLADIMIR LOSSKY
TEOLOGIA MISTICĂ
A BISERICII DE RĂSĂRIT
HUMANITAS
pag. 201
cazurile în care episcopul lucrează împotriva
canoanelor, adică în dezacord cu voința obștească a Bisericii; el devine
atunci vinovat de schismă și se așază în afara unității bisericești.

===Se vede clar cine e in schisma?

danielvla pe septembrie 4, 2018 la 19:23

Tocmai, ca teoria vaselor comunicante nu functioneaza asa, la infinit cum ziceti voi. De la papa, ajungeti la Longhin si il faceti eretic, ba si pe parintii nepomenitori care sunt incoomuniune cu el, ba si pe noi care suntem alaturi de acesti parinti.
O spune Sfantul Teodor Studitul, dand exemplu comuniunea sau lipsa comuniunii cu mancatul impreuna.
Nu intelegeti ca daca teoria vaselor comunicante ar fi functionat, nu mai era nimeni ortodox de vreo 70-80 de ani?

—–

Sfântul Ignatie BRIANCIANINOV, OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA-2011

CAPITOLUL 29

pag. 128

Oricine crede în Mântuitorul trebuie să-și recunoască și să-și mărturisească negreșit propia cădere și stare în care se află din pricina izgonirii pe pământ…Răscumpărătorul și Mântuitorul a venit numai pentru cei căzuți și pierduți. El nu a venit pentru cei ce nu voiesc să-și recunoască și să-și mărturisească propia lor cădere, propia lor pieire și nu le poate fi nicidecum de folos

pag. 130

Cine nu își recunoaște căderea și pieirea sa, acela nu Îl recunoaște pe Mântuitorul și se leapădă!

A te recunoaște vrednic de pedepsa vremelnică și veșnică înseamnă a-L recunoaște pe Mântuitorul, ceea ce duce la cunoașterea Mântuitorului, precum vedem în pilda tâlharului ce a moștenit raiul (Lc. 23, 40-43). Poate că, vor spune unii, tâlharul fusese un adevărat ucigaș și de aceea conștiința lui a fost ușurată; cum putea veni la o asememea conștiință nesăvârșind atâtea ucideri? La aceasta vom răspunde: și celălalt tâlhar, răstignit lângă Domnul, fusese un adevărat ucigaș, dar nu a venit la conștiința păcătoșeniei sale, deoarece conștiința este urmarea milei și a smereniei inimii, iar lipsa conștiinței este urmarea învârtoșării și mândriei inimii.

—-

===P.S. asta e duhul papei se considera fara de gresala/pacat/infailibil , d-aia se si accepta(unii) rugile in comun ca fiind o nimica toata ba chiar marturisire a ortodoxiei.

credinta in minciuna si inselare diavoleasca pierde

Cartea: Sfântul Ignatie Briancianinov OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA 2011

pag.75

CAPITOLUL 12

Viețuirea în ascultare de un bătrân

…Unii se opun, zicând: „credința ucenicului poate înlocui lipsurile starețului“ Nu este adevărat: credința în adevăr mântuiește, dar credința în minciună și înșelare diavolească pierde, după învățătura Apostolului. Fiii pierzării… n-au primit iubirea adevărului, spune el despre cei ce pier de bunăvoie, ca ei să se mântuiască. Și de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea (2 Tes. 2, 10-12). După credința voastră, fie vouă (Mt. 9, 29), le-a spus Domnul, Însuși Adevărul, celor doi orbi și i-a vindecat de orbire. Minciuna și fățărnicia nu au dreptul să repete cuvintele Adevărului spre îndreptățirea purtării lor nelegiuite prin care îl vatămă pe aproapele lor.

Purtare slobodă= Îndrăzneală=nu se rușinează

Cartea Sfântul Ignatie Briancianinov OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, edit. EGUMENIȚA- 2011, pag. 26,28

Sfinții Părinți vorbesc cu glas înalt împotriva purtării slobode, pe care ei o numesc îndrăzneală

Prin fapte îndraznețe se împlineau oarecând cele mai nelegiuite planuri și angajamente ale inimii. Când Iuda Iscarioteanul s-a înțeles cu Sinedriul asupra vânzării Domnului, iar apoi s-a așezat fără rușine la Cina cea de Taină alături de ceilalți Apostoli, el nu s-a rușinat să întindă mâna în vas și să ia sare odată cu Învățătorul și Domnul său. Această faptă, aparent neînsemnată, a fost numită de Domnul semn al vânzării (Mt. 26, 23).

Purtarea slobodă se ivește adesea din dorința de a plăcea oamenilor, din fățărnicie, din slăbirea rânduielior morale și a voinței.