Omul este MACROCOSMOS si nu microcosmos si despre lucrarea harului mai mult sau mai putin, citate din Sv. Nicodim Aghioritul

Constantin Cavarnos, Sfântul Nicodim Aghioritul, Editura DOXOLOGIA Iaşi, 2011

pag. 83:

Texte alese din scrierile

Sfântului Nicodim Aghioritul

Natura (firea) duală a omului Dumnezeu a creat mai întâi, lumea nevăzută1 şi apoi pe cea văzută. După ce a creat totul, la urmă l-a creat şi pe om, cu suflet nevăzut şi trup văzut. Astfel, El face din om un adevărat cosmos (univers) — nu un microcosmos aflat înlauntrul unuia mare, aşa cum afirma filosoful Democrit, precum şi alţi filosofi, numindu-l pe om un biet „microcosmos”, limitându-i astfel demnitatea şi desăvârşirea la această lume văzută; nu, Dumnezeu îl face pe om un mare cosmos aflat înlăuntrul unuia mic. Omul este un „univers mare”, prin mulţimea forţelor aflate într-însul şi, mai ales, raţiunea intuitivă şi discursivă şi voinţa, pe care universul fizic nu le posedă. Iată ce spune Sfântul Grigorie Teologul: „El îl aşază pe om pe pământ ca pe un al doilea univers, un univers mare aflat înlăuntrul unuia mic” („Predică la Naşterea Domnului şi la Învierea Sa”); un univers împodobind ambele universuri, cel văzut şi cel nevăzut, după afirmaţia dumnezeiescului Grigorie al Tesalonicului („Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”); un univers care leagă cele doua capete ale lumii, cea de sus şi cea de jos, şi lămureşte faptul că Creatorul lor este unul, după spusele lui Nemesie.

1 Lumea îngerilor.

pag. 98:

Harul Duhului Sfânt, care este dăruit în chip mistic oricărui creştin atunci când acesta este botezat, lucrează şi se manifestă în măsura ascultării noastre de poruncile Domnului. Cu alte cuvinte, dacă un creştin se supune mai mult poruncilor lui Dumnezeu, harul lucrează şi el mai mult înăuntrul său, iar atunci când li se supune mai puţin, harul lucrează într-însul mai puţin. Întocmai precum o scânteie, când este curăţită de cenuşa ce o acoperă, dă mai mult foc, şi cu cât pui mai multe lemne, cu atât focul se înteţeşte, la fel şi harul dăruit fiecărui creştin la Sfântul Botez este ascuns în inimă şi acoperit de patimi şi păcate, şi cu cât omul acţionează după poruncile lui Hristos, cu atât mai mult este curăţit de patimi şi cu atât mai mult focul dumnezeiescului har luminează în inima sa, îl luminează şi îl îndumnezeieşte46.

—7 Morala creştină, ed. a IV-a, Volos, 1957, p. 81. De aici înainte vom prescurta lucrarea cu iniţialele MC.

46 MC, p. 343.