Category Archives: Origen

Sfîntul Efthymie cel Mare, ortodoxul, anti-ecumenistul

Avva Ioan, episcopul şi isihastul, şi Avva Talaleu preotul, care se nevoiesc acum în lavra fericitului Sava, mi-au povestit următoarele:

Atât fericitul Sava, cât si mulţi alţi Bătrâni se minunau de râvna fierbinte a Marelui Eftimie pentru dogmele bisericeşti, chiar dacă el trăia cu multă blândeţe si măsură bună a cugetului. De asemenea, mărturiseau că se ferea de orice erezie potrivnică dreptei învăţături de credinţă, dar ura mai ales aceste şase erezii cu o ură desăvârşită:

Ura neruşinarea maniheistă şi lupta cu dârzenie împotriva celor care cugetau cele ale lui Origen [orighenismul], şi care erau mulţi pe atunci, mai ales în locurile din jurul Cezareei, şi veneau la el luându-şi înfăţişare de evlavioşi. Răsturna şi basmul lor despre preexistenţa minţilor, precum şi monstruoasa apocatastază ce decurge din el, defăimând pe faţă învăţăturile fără de Dumnezeu şi fără cucernicie care urmau din acestea. Respingea în mod egal despărţirea pe care o făcea Arie [arianismul], precum şi unirea lui Sabelie [sabelianismul], urând atât răutatea fiecăruia, aflată în opoziţie de neîmpăcat cu a celuilalt, cât şi necucernicia lor de aceeaşi măsură, pentru că era învăţat de Sfântul Duh să propovăduiască unimea în Treime şi Treimea în unime, unimea fiind a fiinţei şi a firii, nu a ipostasurilor (cum învăţa Sabelie), iar Treimea, nu a firilor ori a fiinţelor (cum învăţa Arie), ci a ipostasurilor, adică a însuşirilor ipostatice sau a persoanelor. Era, adică, învăţat de Duhul să unească după natură şi să despartă după ipostasuri.

Slăvea o singură Dumnezeire nedespărţită, ce are o natură nedespărţită, dar neamestecată după ipostasuri, cunoscută în Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Nu doar atât, ci încă se mai lepăda şi de despărţirea pe care o făcea Nestorie [nestorianismul] şi de amestecul lui Eutihie [monofizismul], mărturisind cucernic că Cuvântul cel Unul din Sfânta şi cea deo-fiinţă Treime aşa s-a întrupat în zilele din urmă din Duhul Sfânt şi din Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi că S-a făcut om şi S-a născut în chip de netâlcuit din ea. Acesta este Domnul nostru Iisus Hristos, Cel împreună slăvit cu Tatăl şi cu Sfântul Duh.

Cunoştea că ipostasul lui Hristos este compus din două firi, a dumnezeirii şi a umanităţii, şi nu primea în mărturisirea credinţei în Hristos nici să spună că are după unire o fire simplă, ca nebunul de Eutihie, nici că are două ipostasuri, ca Nestorie iudeo-cugetătorul, cunoscând temeinic diferenţa dintre firi şi ipostas, anume că firea şi fiinţa semnifică generalul şi ceea ce este comun, iar ipostasul şi persoana arată ceea ce este propriu. Aşadar, acest Sfânt credea că unirea s-a săvârşit în chip negrăit după ipostas în pântecele feciorelnic. Pentru că trupul însufleţit luat din Fecioara şi-a avut existenţa în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu, nu într-un suflet pre-existent, nici într-un trup făcut dinainte. Deoarece nu e altul Hristos şi altul Dumnezeu Cuvântul, cum zic făcătorii de basme rătăciţi de la adevăr, ci unul şi acelaşi este Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-Născut, Iisus Hristos Domnul nostru, deşi deosebirea firilor care s-au unit nu e trecută cu vederea.

(extras din Viaţa Sfântului Efthymie, în volumul Chiril de Schitopolis – Vieţile pustnicilor Palestinei, ed. Sf. Nectarie, Arad, 2013, p. 75-79).

Advertisements

Prorocii mincinosi, Sfantul Maxim Grecul

CUVIOSUL MAXIM GRECUL SCRIERI DOGMATICO-POLEMICE Volumul II, Traducere: Florentina Cristea Editura Bunavestire, Galați, 2003

​pag. 49:
Domnul nostru Iisus Hristos, precum se spune în Sfânta Evanghelie, când i-a învățat pe ucenicii Lui şi i-a întărit în credința şi iubirea Lui, iar prin ei pe toți credincioşii şi a fost întrebat de ei: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?, El, după ce le-a proorocit nenorocirile şi neorânduielile care vor lovi omenirea înainte de venirea Lui înfricoşătoare şi de sfârşitul acestui veac, a adăugat, zicând: Atunci mulți se vor sminti şi se vor vinde unii pe alții; şi se vor urî unii pe alții. Şi mulți prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulți (Mt. 24, 10-11). Prin acestea Stăpânul i-a arătat pe începătorii diferitelor erezii care au apărut în Biserica Lui şi care au fost: Simon vrăjitorul, Marchion, Manent, Origen, Arie, Macedonie, Nestorie, Serghie şi ticăloşii iconoclaşti; toți aceştia au pricinuit, prin diferite mijloace, necazuri şi suferințe Bisericii Soborniceşti a lui Hristos şi au atras o mulțime nenumărată de ortodocşi la ereziile lor. Apoi a adăugat, zicând: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (Mt. 24, 14). Pentru ce se va propovădui spre mărturie? 

Pentru ca cei ce aud şi cred să se mântuiască, iar cei ce nu cred să fie osândiți la dreapta judecată, neavând nici o îndreptățire pentru necredința lor.

Pag. 76:

„Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la mulțimea celorlalte porunci şi învățături mântuitoare ale Sale, prin care ne îndrumă pe noi, cei ce credem în El, pe calea cunoaşterii neclintite şi neîntinate a lui Dumnezeu, a adăugat şi aceasta, zicând: Feriți-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori (Mt. 7, 15). De aceea, Iubitorul de oameni, învățându-ne cum să îi recunoaştem şi să ne păzim nevătămați de ei, adaugă: După roadele lor îi veți cunoaşte. El îi numeşte prooroci mincinoşi pe învățătorii mincinoşi, adică pe ereticii care vorbesc din pântecele lor (din cuget trupesc), iar nu după Legea Evangheliei şi după teologie, şi care, prin propriile lor cuvinte şirete, amăgesc inimile oamenilor simpli. Roadele lor sunt nu numai faptele şi cuvintele lor, ci şi învățătura lor răstălmăcită, ascunsă în adâncul scrierilor lor. 

La fel ca şi Mântuitorul, vesteşte şi dumnezeiescul Apostol Pavel vorbind despre aceiaşi prooroci mincinoşi în a doua Epistolă către Corinteni. Iată ce zice Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos (2 Cor. 11, 13). Ca unii ca aceştia este şi linguşitorul Nicolae neamțul, care a trăit mulți ani în mijlocul bine-credinciosului popor rus şi s-a străduit prin toate mijloacele să-l abată de la credința cea ortodoxă primită de la strămoşii săi. În rândul celorlalte fapte viclene ale lui se numără şi faptul că a scris cuvântul despre unirea ruşilor cu latinii, silindu-se să arate că atât credința unora, cât şi a celorlalți este una şi aceeaşi.

Despre necomuniune cu “episcopul” ce nu condamnă ereziile

Sf Epifanie al Salaminei ANCORATUS,edit. POLIROM-2007, pag.24 : …a continuat prin a-l ataca iarași pe Origen și ai solicita episcopului Ioan condamnarea ereziilor acestuia. Neprimind nici un răspuns, Epifanie a răspândit copii ale scrisorii episcopilor și monahilor din Palestina, solicitându-le totodată printr-o epistolă ruperea comuniunii cu episcopul Ieruslimului (IERONIM, Împotriva lui Ioan 44).