pacatul…este o despartire libera de Dumnezeu

VLADIMIR LOSSKY
TEOLOGIA MISTICA
A BISERICII DE RĂSĂRIT

HUMANITAS

pag.213:

păcatul…la rândul lui, este o desparțire liberă de Dumnezeu

inima, dupa Sfântul Macarie Egipteanul, este ,,locul unde se lucreaza dreptatea și nelegiuirea“(324 Omilii duhov., XV, 32, P.G., vol. 34, col. 597 B.)

pag.214:

sunt biruiți, este limpede … că s-au despuiat
de Dumnezeu prin voința lor nesocotită(328 Ed. Wensinck, om. LXXIII, p.340 și om. XXXVI, p. 187; ed.
Théotoki, om. L și LIV; trad. rusă, ed. a III-a, 1911, pp. 204 și 331.). Cand râvna scade,
hotărârea slăbește, harul rămâne nelucrător.

pag. 216:

Sfântul Isaac Sirul distinge trei stadii în calea unirii: pocința, curățirea și desăvârșirea, adică schimbarea voinței, eliberarea de patimi și dobândirea iubirii desăvârșite, care este deplinitatea harului.

….Cuvântul ,,pocăință“ nu este potrivit pentru a reda semnificația acestei
atitudini, absolut necesare oricirui suflet creștin care se întoarce la Dumnezeu. Cuvântul ,,căință“ ar fi poate mai puțin inexact,
deși este mărginit la o noțiune pur negativă. Cuvântul grecesc μετάνοια
înseamnă literalmente ,,schimbare de cuget“, ,,prefacere a mintii“, și aceasta este o ,,a doua naștere“ dăruită de Dumnezeu după botez, o posibilitate de întoarcere la Tatăl,
lepădarea neâncetată de sine, o virtute care realizează schimbarea firii noastre. Este o stare de suflet potrivnică suficienței, ,,îmburghezirii duhovnicești“ a unui fariseu, a unui ,,drept“ care se
socotește ,,în stare de har“ pentru că nu se cunoaște pe sine. Ca și calea înălțării spre Dumnezeu, căința nu are sfârșit. ,,Căința“ –
spune Sfântul Isaac Sirul -,,se potrivește totdeauna și tuturor, păcătoșilor, ca și celor drepti care-și caută mântuirea. Pentru desăvârșire nu există margini; așa că desăvârșirea, chiar a celor mai desăvârșiți, nu este decât o nedesăvârșire. Pentru aceasta, până în clipa morții, căința nu se va putea încheia, nici în durată, nici în lucrările sale.“(334. Ed. Théotoki, LV, p.325.)

—-

pag.217

după Sfântul Ioan Damaschin, care dă următoarea definiție căinței: ,,Pocăința este întoarcerea de la ceea ce este potrivnic firii către ceea ce este propriu firii,
întoarcerea de la robia diavolului la Dumnezeu, săvârșindu-se prin osteneli și trudă.“ 338.De fide orthodoxa, I, 30, P.G., vol.94, col. 976 A.)

Advertisements