Pidalion 1844, pag. 114

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/20/pidalion-1844-pag-113/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 114

CANONUL 63
Dacă vreun Episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau oricine din catalo-gul clericesc, va mânca carne întru sângele sufletului său, sau de fiară prins, sau mortăciune, să se caterisească. Că aceasta legea o a oprit. Iar de ar fi mirean, să se afurisească. [Sobor 6, 67; Gang: 2; Faptele Apostolilor 20; 18, 19]

TÂLCUIRE
Fiindcă Dumnezeu dând legea cea pentru mâncăruri lui Noe, i-a zis, ca nişte buruieni şi ierburi le-am dat vouă pe toate. Fără numai carne cu sângele sufletului
nu veţi mânca (Fac. 9; 3, 4). Pentru aceasta în Canonul acesta Dum-nezeieştii Apostoli rânduiesc, că oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau măcar oricine ar fi din catalogul iereilor şi al clericilor, ar mânca carne cu sânge, care este sufletul dobitocului, adică sugrumat, după Hrisostom, sau ar mânca prins de fiară, adică dobitoc prins şi omorât de lup, să zicem, sau de urs, sau de altceva de acest fel, sau şi de pasăre, sau ar mânca mortăciune, adică mort de sine-şi, clericul cel ce va mânca zic cele de acest fel, să se cateri-sească. Fiindcă şi legea le-a oprit a nu se mânca; atât cea dată lui Noe, precum am zis, cât şi cea dată lui Moise în capul 17 a celei leviticeşti. Iar de va fi mirean cel ce le-ar mânca să se afurisească95.
________
risesc că Îl ştiu, iar cu faptele Îl tăgăduiesc” (Tit 1,16) şi iarăşi, ,,dacă cineva de ai săi, şi mai ales de casnici nu poartă grijă, de credinţă s-a lepădat, şi este mai rău decât un necredincios” (I Timotei 5, 8), şi iarăşi, ,,fugiţi de lăcomia de averi, care este slujire de idoli.” Pentru că aceasta şi Canonul 45 al marelui Vasile zice, că, ,,oricare creştin cu faptele sale ocărăşte pe Hristos, nimic se foloseşte din singur numele creştinismului.” Vezi şi Canonul 11 al Soborului 1, însă înfricoşată cu ade-vărat este Istoria, care se pomeneşte în viaţa marelui Paisie: Că acesta avea un ucenic, către care un evreu oarecând a zis acestea: Hristos, Căruia voi vă închinaţi, nu este Acela care are să vie, ci altul. Către care cuvinte, a răspuns acela cu prostime numai
aceasta, poate aşa este adevă-rul. Şi îndată, o minune! A pierdut Darul Sfântului Botez. Drept aceea pentru înfricoşata Isto-ria aceasta, oprească-şi creştinii limba lor şi să nu zică glasurile acestea lepădătoare: de nu voi veni de hac cutăruia să nu mor creştin, şi altele asemenea. Pentru că mă tem, ca nu dintru aceasta să-şi piardă şi ei Darul Sfântului Botez. Şi să nu poată a-l mai dobândi ca cel zis mai sus, fără de mare pocăinţă şi îndreptare. Că atât de delicat lucru este credinţa, încât poate a se lepăda de dânsa şi cel ce ar călca o singură silabă, sau ar face o singură ameninţare împotriva credinţei. Pentru aceasta şi Teologul Grigorie zice: Nevoitorii bunei cinstiri de Dumnezeu cu osârdie alegeau mai bine a pătimi, care pătimiri înduplecă şi pe cel prea viteaz, şi acestea poate pentru o silabă, sau pentru ameninţare, decât rău a se mântui prin lepădare. Că numele Dumnezeu în scurt este scris. Pe care îl vând, şi pe altul nu este cu putinţă a-l lua (la Voroava capului 10 de la Matei). Iar Dumnezeiescul Hrisostom zice: ,,Mai rău păcat decât lepădarea de credinţă nu este.” (cuvântul pentru pocăinţă).
95 Pentru aceasta cei ce ucid cu puşca, şi îndată nu le taie grumazul, pentru a se scurge tot sân-gele, tare păcătuiesc, ca unii ce mănâncă carne cu sângele sufletului, şi calcă Canonul acesta Apostolesc. Că ce se osebesc, rogu-vă, dobitoacele cele prinse de fiară, sau păsările cele lovite

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/20/pidalion-1844-pag-115/