Pidalion 1844, pag. 120

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/20/pidalion-1844-pag-119/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 120

nului nostru, iar vinerea, căci întru această zi a pătimit cu Trupul moartea cea pentru mântuirea noastră, precum Iromartirul Petru zice în al 15-lea Canon al său. Şi Dumnezeiescul Ieronim98, „Fiindcă însă Canonul 50 al celui din Laodiceea porunceşte ca bucate uscate să mâncăm în tot Sfântul marele Post precum şi Dumnezeiescul Epifanie la eresul 75 zice în postul cel de patruzeci de zile, (fie) mâncare uscată şi curăţie. Iar Apostolescul acesta Canon, în cuvântul postului împreună a numărat miercurea şi vinerea cu postul ce de patruzeci de zile. Deci şi postul fiecărei miercuri şi vineri cu mâncare uscată se cade a se face asemenea cu postul cel de patruzeci de zile.” Iar mâncarea uscată este, a mânca cineva o dată în zi după al nouălea ceas (15:00) fără untde-lemn şi vin, precum am mai zis în tâlcuirea celui 64 Apostolesc. Pentru aceasta şi Valsamon opreşte nici raci, nici cele de acest fel a se mânca miercurea şi vinerea şi în Postul cel mare. Împreună mărturiseşte cu adevărul acesta şi Dumnezeiescul Epifanie zicând: „Postul
miercurea şi vinerea, până în ceasul al nouălea fie”. Ci şi Filostorgul (cartea 10 a Bisericeştii istorii) zice: „Postul miercurei şi al vinerei nu se îngrădeşte numai în nemâncare de carne, ci se canoniseşte acesta întru a nu gusta cineva hrană până seara. Pentru aceasta şi fericitul Benedict în Canonul său 41 rânduieşte monahilor celor supuşi lui să postească miercurea şi vinerea până în ceasul al nouălea.” Zice încă şi purtă-
______
98 Se osebesc miercurile şi vinerile Luminatei săptămâni, şi a săptămânii celei după Cincizecime, întru care stricăm cele ale săptămânii celei Luminate pentru bucuria Învierii Fiului şi Cuvântu-lui lui
Dumnezeu, iar cele ale săptămânii celei după Cincizecime, pentru bucuria Pogorârii Sfântului Duh, ca şi după aceasta să se arate că Sfântul Duh este de o fiinţă cu Fiul, şi cu nimic este mai jos decât acela, precum zice Chitrul în Canonul 25 al său. Iar stricarea postului miercurilor sau a vinerilor ce o facem, când se întâmplă Praznicele Naşterii lui Hristos şi ale Dumnezeieştilor Arătări, se vede că o vindecă postul cel ce a apucat mai-nainte al ajunului, care este rânduit în Tipic a se face totdeauna la praznicele acestea, pentru această pricină socotesc, iar stricarea postului ce se face miercurile şi vinerile în cele douăsprezece zile după Naşterea Domnului, şi înainte de lăsatul de carne, şi în săptămâna mâncării de brânză, nici de o parte nu poate a se vindeca. Iar pricina ce o aduc oarecare la aceasta că adică armenii postesc în acele 12 zile pentru câinele Arţivurie, iar în săptămâna cea înainte de lăsatul de carne, ninivitenii, iar în săptămâna brânzei tetradiţii. Pricina aceasta, zic, este cu totul neputincioasă şi rece. Fiindcă noi, dreptslăvitorii, nu ne osebim de cei răi slăvitori şi de eretici cu mâncările, ci cu dogmele credinţei. Pentru aceasta şi Pavel zicea, Legea poruncilor, cu dogmele stricându-o. Pentru aceas-ta, atât Valsamon, cât şi Ioan al Chitrului care zic că să dezlegăm miercurile şi vinerile acestea, pentru că postesc întru ele ereticii cei mai sus arătaţi, nu zic ne hotărât ca toţi dreptslăvitorii să dezlege, ci numai aceea ce împreună locuiesc şi împreună petrec cu pomeniţii eretici. Că Valsa-mon în al 52-lea răspuns ce face către Marcu al Alexandriei zice acestea: „Însă şi aceasta se va face când cineva petrece împreună cu tetradiţii sau cu armenii. Iar Ioan, în răspunsul 27 ce face către Cabasila al Dirahiei, asemenea zice; şi mai ales de ne-am întâmpla a petrece împreună (cu nişte eretici ca aceştia adică), nu însă cu pricinuirea aceasta să facem bucurie pântecelui.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-121/