Pidalion 1844, pag. 121

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-120/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 121

torul de Dumnezeu Ignatie în epistolia sa cea către Filipeni: „Postul cel mare să nu-l defăimaţi, că cuprinde urmarea petrecerii Domnului.” După săptămâna Patimii, nu treceţi cu vederea miercurea şi vinerea postind, săracilor dând ce aveţi de prisos. Nu să amăgească dar unii zicând, că Postul miercurei şi al vinerei nu este legiuire Apostolească. Că iată Apostolii în Canoanele lor îl numără pe acesta cu postul marelui Post. Iar în aşezămintele lor cu postul Săptămânii celei Mari. Căci scris este într-însele „Se cade a posti Săptămâna cea Mare, şi miercurea şi vinerea”99. Dar ce am zis că-l legiuiesc pe el Aposto-lii? Însuşi Mântuitorul Hristos pe postul acestor două zile l-a fost legiuit. Şi cum că aceasta este adevărată, ascultă pe însuşi Sfinţii Apostoli, ce zic în aşezămintele lor (cartea 5, cap 14) că ne-au poruncit nouă însuşi să postim miercurea şi vinerea. Vezi, că Însuşi Domnul este puitor de lege al postului acestor două zile? Însă de vreme ce precum s-a dovedit, asemenea este Postul cel mare cu postul miercurei şi vinerei, prin urmare asemenea este şi dezle-gare acestor două posturi la cei bolnavi. „Drept aceea, precum Timotei în canonul 8 şi 10 al lui, iartă pe muierea cea lehuză, ca în Postul cel mare să bea vin, şi să mănânce îndestulă hrană, încât să se poată ţine, iară pe cel tare uscat de vreo covârşitoare boală îl iartă a mânca unt de lemn în Postul cel mare. În-tru asemenea chip se cade a se ierta să mănânce numai unt de lemn, şi să bea vin miercurea şi vinerea cel ce s-a uscat de o mare boală. Asemenea zice şi
_________
99 Iar de este întocmai Postul miercurei şi al vinerei cu Sfântul Postul cel mare, arătat este că precum întru acela nunţi nu se fac, după Canonul 52 al Soborului din Laodiceea, aşa nu se cade a se face nici miercurea nici vinerea. Şi de este aceasta, arătat că nici cei după lege căsăto-riţi nu se cade trupeşte a se împreuna nici întru o miercuri şi vineri pentru cucernicia şi cinstirea Postului, precum nici în Sfântul marele Post. Că necuviincios lucru este, despre o parte a nu strica Posturile acestea cu mâncări, iar despre alta a le strica, cu trupeasca împreunare. Pentru aceasta şi Proorocul Ioil însemnând, că în vremea postului se cade a se înfrâna despre împreu-nare cei căsătoriţi, zice: „Sfinţiţi Postul, propovăduiţi vindecarea„Iasă mirele din aşternutul său, şi mireasa din cămara sa” (cap. 2). Iar Dumnezeiescul Pavel arătat zice, că cei căsătoriţi după lege, întru o unire se cade a se depărta de trupeasca împreunare, pentru a se zăbovi în post, şi în rugăciuni (I Corinteni 7, 5), adică să se depărteze şi când este precum am zis post, şi când se roagă şi se gătesc a se cumineca cu Dumnezeieştile Taine. Şi sâmbăta şi duminica, după Cano-nul 13 al lui Timotei, şi în toate sărbătorile. După Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde aduce spre mărturie zicerea de mai sus a lui Ioil, şi zice: Că dacă cei de curând însoţiţi, care încă pofta le este înfocată, şi tinereţea zburdatică, nu se cade a se împreuna în vreme de Post şi de rugă, cu mult mai vârtos ceilalţi bărbaţi şi femei mai de mult însoţiţi, care nu au atâta silă trupească, se cuvine a nu se împreuna. Acelaşi Sfânt părinte povesteşte şi cum posteau creştinii cei vechi Sfântul marele Post, zicând: „Sunt unii întrecându-se între sine-şi, unii adică două zile întregi petrec fără mâncare; iar alţii nu numai de vin, şi de untdelemn, ci întrebuinţarea tuturor bucatelor o leapădă de la masa lor, mâncând numai pâine şi bând apă, petrec tot postul.”

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-122/