Pidalion 1844, pag. 127

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-126/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 127

CANONUL 76
Cum că nu se cuvine episcopul făcând har fratelui, sau fiului, sau rudeniei a hirotonisi în dregătoria Episcopiei pe cine voieşte, că moştenitori a face
Episcopiei, nu este drept, dăruind cele ale lui Dumnezeu pentru patima omenească. Că nu este dator a pune Biserica lui Dumnezeu sub moştenitori. Iar de va face cineva aceasta, fără tărie rămână hirotonia, şi el ceartă-se cu afurisirea. [Ant. 23; Cart 40]

TÂLCUIRE
Arhiereasca stăpânire cu adevărat este Har şi Dar a Sfântului Duh. Cum dar poate
cineva aceasta a o dărui altuia ca un drept clironomicesc? Pentru aceasta şi Apostolescul acesta Canon rânduieşte, că nu se cuvine Episcopul a face har, şi a
hirotonisi diadoh în dregătoria Episcopiei pe cine ar voi din fraţii, sau fiii, sau rudeniile lui. Pentru că nu este drept a face cineva moştenitori ai Episcopiei, şi ai arhieriei (precum face adică şi a celorlalte lucruri lumeşti), şi a dărui Darurile lui Dumnezeu, precum este Arhiereasca stăpânire, pentru patima omenească, adică pentru legătura şi iubirea rudească. Dar nici se cuvine a supune cineva sub moştenire pe Biserica lui Dumnezeu, făcând-o să se numească părintesc drept. Iar de o ar face aceasta vreunul din Episcopi, şi ar
______
alta oarecare nelegiuire au făcut, şi nu s-au dezvinovăţit după aceasta de osândă, sau că s-au pus în lanţ şi în închisoare pentru necuviinţele cele zise şi răutăţi. Cel ce ar fi mărturisit mai întâi spre prihănirea cuiva, nu mărturiseşte iarăşi spre ajutorul lui. La pricini de vinovăţii se cade a nu se crede numai glasurile martorilor, nefiind de faţă adică, ci să fie de faţă însuşi în persoană, şi să fie siliţi a descoperi, şi păcatul, şi anul, şi luna, şi locul, întru care s-a făcut păca-tul, şi să nu fie siliţi însă a mărturisi şi ziua şi ceasul. Iar de nu le vor putea dovedi acestea, să se izgonească din hotarul acela. Boierii şi preoţii fără voia lor nu se trag să mărturisească, ci cu voia. Iar Arhiereii şi de sine-şi de vor voi a mărturisi, să nu se cheme spre a mărturisi, ci să se întrebe numai în casă. Iar ereticul şi necredinciosul împotriva Dreptslăvitorului nu mărturi-sesc, după Armenopul cartea 1, titlul 6 şi după cartea 1 a codicii, titlul 5, aşezământ 21 a cărţii celei de lege a lui Fotie titlul 9, cap. 2. Iar credincioşii unul asupra altuia mărturisesc. Iar aşeză-mântul Apostolilor, cartea 2, cap. 8, zice să nu rămână nepedepsit martorul relelor; adică cel nedrept şi mincinos. Precum şi Parimiastul aceeaşi o zice, de la care şi Apostolii s-au împru-mutat. Iar Hrisostom (în cuvântul că trei robii au introdus păcatul) zice întru pâra celui ce a ocărât, sau a bătut pe tatăl său, că ajunge fără altă dovadă mărturia a singur tatălui său. Şi după dreptate, pentru că niciodată tatăl s-ar face pârâş fiului său, care şi banii şi averile, de multe ori şi însuşi viaţa voieşte a o da pentru fiul său, dacă ocara ce a făcut asupră-şi fiul nu ar fi fost adevărată şi covârşitoare. Iar neara 123 a lui Iustinian, şi cea 76 a înţeleptului Leon rân-duiesc, că prezbiterii şi diaconii de vor mărturisi minciună în pricină de bani şi din afară, fără a jura, să se argosască trei ani, şi să se închidă în mănăstire. Iar de vor şi jura, să se caterisească de preoţie. Iar în pricină de vinovăţie şi Bisericească de vor mărturisi minciună să se cateri-sească, şi să se închidă în mănăstire.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-128/