Pidalion 1844, pag. 129

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-128/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 129

ză însă că cel ce a asurzit după preoţie, sau a orbit, nu se cade a se caterisi de dânsa. Că faptă nemilostivă este una ca aceasta. Că politiceasca lege în cartea 8, titlul 1 cap 1, tema 4, zice: că cel orb şi a judeca poate, şi nu se scoate din singlit (divan, sfat – n.ed.). Altă stăpânire însă nu ia, ci rămâne în ceea ce a avut mai-nainte de patimă104.

CANONUL 79
De are cineva demon, cleric să nu se facă. Dar nici împreună cu cei credincioşi să nu se roage. Iar curăţindu-se să se primească. Şi de va fi vrednic, să se facă. [Sobor 6, 60; Tim. 2, 3, 15]

TÂLCUIRE
Fiecare îndrăcit ca un necurat se judecă. Fiindcă dă presupus că pentru mârşăvia vieţii sale s-a dat slobozenie diavolului şi a intrat într-însul. „Cum dar unul ca acesta se va înainta în cler?” De vreme ce vasul lui e putred, mir nu i se încredinţează, după Teologul Grigorie105.
_______
104 Pentru aceasta şi Valsamon la întrebarea şi răspunsul 23 către Marcu al Alexandriei, îm-preunând aceste două Canoane Apostoleşti, cel 77 şi acest 78, zice: Neoprit să ierurghisească cel ce are oarecare neputinţă şi meteahnă trupească. Iar dacă din pricina neputinţei se opresc lucrările preoţiei, încetez neputinciosul de Sfinţita lucrare; nu se înstrăinează însă şi de dregă-torie, ci mai vârtos unul ca acesta va
afla milostivire, şi va dobândi cinstea cea mai dinainte, va avea însă şi cele spre îndestularea vieţii şi celelalte, după obiceiul de mai-nainte.
105 Însemnează însă că cei ce se îndrăcesc ori totdeauna ori în vremi, de se primejduiesc spre moarte, neapărat trebuie a se împărtăşi cu chipul ce va socoti preotul. Căci, dacă cei ce se află în păcate de moarte şi se pocăiesc, în vremea morţii se iartă de către milostivirea Bisericii, după Canonul al 5-lea al Sfântului Grigorie Nissis, şi după ale altora, a se împărtăşi cu Sfintele Taine, pentru a nu se lipsi de un acest fel de ajutor în călătoria lor, cu cât mai vârtos cei ce se îndră-cesc se cade a se împărtăşi, care de multe ori şi fără a cădea în păcate de moarte, pentru necu-prinse judecăţile lui Dumnezeu, se slobod a se munci de diavolul? Aşişderea şi dacă cei îndrăciţi, în vremea când pătimesc, se vor arunca în prăpăstii, sau cu alt chin se vor omorî, se cade a li se cânta şi a se pomeni şi de preoţi a se îngropa, pentru că nu au fost în mintea lor, ci afară de minte şi de diavolul purtaţi; (după Canonul 14 al lui Timotei). „Pe lângă acestea, dacă cel îndrăcit nu se va curăţi de demon (nebotezat fiind) nu poate a se boteza; iar în primejdie de moartea fiind,
după Canonul al 2-lea al lui Timotei să se boteze. Şi dacă în vremea morţii se bo-tează, iată dar că în vremea morţii se şi iartă a se împărtăşi. Şi de se îndrăceşte muierea atâta, încât şi cu lanţuri a se lega, nu poate bărbatul a o despărţi; preacurvie mijlocind la aceasta după Canonul 15 al lui Timotei. Se cuvine însă să ştim că, după marele Grigorie al Tesalonicului (Duminica a 4-a a Sfântului mare Post) în două chipuri demonii ispitesc pe oameni:
1. „ori după lucrare, nevăzut adică şi dinafară; după care chipuri pe toţi oamenii îi supără cu năvălirile gândurilor şi ale patimilor,”
2. „ori după fiinţă, adică arătat şi din lăuntru, precum la cei ce se îndrăcesc. Că după fiinţă în oarecare chip intrând într-înşii demonii şi alcătuirea trupului prefăcându-o, şi mai ales creierii,

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-130/