Pidalion 1844, pag. 133

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-132/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 133

CANONUL 83
Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, la oaste zăbovindu-se şi vrând amândouă a le ţinea, şi romana, şi ieraticeasca ocârmuire, caterisească-se. Că
cele ale Cezarului, Cezarului, şi cele lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. [Apostol 6, 10; Sobor 7, 10; Sobor 1 şi 2, 11; Cartagina 18]

TÂLCUIRE
Şi între alte Canoane, Dumnezeieştii Apostoli opresc pe cei ierosiţi de a ocârmui lucruri mireneşti, şi de a primi lumeşti purtări de grijă, dar şi întru acesta asemenea o fac aceasta, zicând: oricare Episcop, sau prezbiter, sau diacon, se
îndeletniceşte la oaste, adică nu în întrebuinţarea armelor şi a războa-ielor, ci în ocârmuirea lucrurilor ostăşeşti, precum la împărţirea merinzilor ostaşilor, la primirea hranei lor, şi la alte chivernisiri ca acestea, deci cei care se îndeletnicesc la unele ca acestea şi va să le aibă amândouă, şi stăpânirea împărătească romană, şi
ocârmuirea Ieraticească şi Bisericească, precum am zice: şi stăpânirea din afară şi
stăpânirea din lăuntru109, unul ca acesta, de nu va înceta din acestea, să se caterisească. Pentru că lucrurile şi stăpânirile
________
acestea, că de două feluri sunt robii. Unii se nasc robi, câţi s-au născut din robi, iar alţii se fac, câţi se robesc de oştiri. Iar cei ce slujesc cu plată la stăpâni, nu sunt robi, ci slugi năimite.
109 În două se împarte stăpânirea şi începătoria. Alta este lumească, pe care o a încredinţat Dumnezeu împăraţilor şi stăpânitorilor, iar alta duhovnicească, care o a încredinţat Dum-nezeu Arhiereilor şi sufleteştilor iconomi. Însă una alteia este potrivnică. Că una este pămân-tească, iar alta cerească. Una poartă sabie şi omoară; iar cealaltă cu blândeţe iartă şi îmbie. Pen-tru aceasta şi Hrisostom zice: „Altele sunt hotarele împărăţiei, şi altele hotarele prezbiteriei, împăratul are încredinţate acestea de aici, iar eu cele Cereşti” (eu când zic, pe preotul zic). Împăratului trupul i s-a încredinţat, iar preotului sufletul. Împăratul rămăşiţe de bani iartă, iar prezbiterul datorii de păcate. Acela sileşte, acesta mângâie. Acela are arme simţitoare, acesta arme duhovniceşti (cuvânt 4 la Ozia, tom al 5-lea, foaia 149). Aceeaşi necuviinţă urmează dacă sau împăratul va îndrăzni a intra în Sfântul Altar, sau Arhiereul a împărăţi şi a încinge sabie. Precum o a păţit aceasta uriaşul cel cu două coarne al Romei – Papa, zic. Carele pe lângă aceasta că este dinlăuntru şi după Duh Arhiereu, va să fie din afară, şi după trup împărat. Să blagoslo-vească şi să omoare, să ţie cârja cea păstorească şi sabia cea ucigătoare. Amestecare neameste-cată şi grozăvie străină! Vadă dar însuşi că se află călcător al Apostolescului acestuia Canon, şi caterisirii se supune vrând a le avea pe amândouă; şi stăpânirea romanicească, şi ocârmuirea Ieraticească. Către aceasta preatrebnice sunt cele de cuviosul Episcop Cudruvis, către marele Constantin zice, (la Atanasie în epistolia cea către cei ce pretutindenea se nevoiesc la viaţa mo-nahicească): „Ţie Dumnezeu ţi-a încredinţat împărăţia, nouă ne-a încredinţat cele ale Bisericii. Şi precum cel ce ar răpi stăpânirea ta, se împotriveşte lui Dumnezeu, Cel ce o a rânduit; aşa teme-te şi tu ca nu cumva trăgând la sine-ţi cele ale Bisericii, să te faci vinovat unei mari vinovăţii. Că scris este: daţi înapoi cele ale Cezarului, Cezarului; şi cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Deci nici nouă nu ne este ierta a stăpâni pe pământ (ce ar avea a zice către acestea papa cel ce cu amândouă chipurile stăpâneşte?), Nici tu, o, împărate, nu ai stăpânire a tămâia.”

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-134/