Pidalion 1844, pag. 134

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-133/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 134

Cezarului şi ale împăratului, Cezarului se cuvine a se da. Adică, la oameni din afară şi împărăteşti. Iar lucrurile şi stăpânirile lui Dumnezeu, asemenea, lui Dumnezeu se cuvine a se da. Adică la oameni dumnezeieşti şi duhovni-ceşti, precum sunt Episcopii, şi prezbiterii, şi diaconii.

CANONUL 84
De va ocărî cineva pe împăratul, sau pe stăpânitorul, fără dreptate, să ia pedeapsă. Şi de va fi cleric, să se caterisească, iar de va fi mirean, să se afurisească.

TÂLCUIRE
Mosaiceasca Lege zice, „pe mai marele norodului tău nu-l vei grăi de rău” [Ieşirea 22, 28], iar corifeul (vârfelnicul) Petru cu deosebire cinsteşte pe împă-ratul
[I Petru 2, 17]. Iar Pavel porunceşte să ne rugăm pentru împăraţi şi pen-tru toţi cei
ce sunt cu covârşire, măcar şi necredincioşi de ar fi [I Timotei 2, 2]. Iar aici Apostolii de obşte zic: Iar ocară la împăraţi se socotesc mustrările cele mai aspre. Oprind însă Canonul pe cel ce ocăreşte pe împăratul fără dreptate, după ceea ce se tace a lăsat să înţelegem din deosebire că, de vor fi împăraţii sau stăpânitorii păgâni, sau vor păcătui, se iartă a-i mustra pe ei aceia, cărora li se cuvine a mustra şi nişte feţe ca acestea. Dar însă nici cel ce a ocărât, nu se cuvine a se pedepsi îndată110. (Vezi subînsemnarea Canonului 85 Apostolesc).

CANONUL 85
Fie vouă tuturor clericilor şi mirenilor cărţi vrednice de cinstire şi Sfinte: ale Testamentului celui Vechi adică, ale lui Moise cinci: Facerea, Ieşirea, cea Leviticească, Numeri, a doua Lege. A lui Isus Navi una, a Jude-cătorilor una. A lui Ruth una. A Împăraţilor patru. Paralipomena din cartea zilelor două. Esdra două. Estera una, a Macabeilor trei; a lui Iov una; Psalti-rea una. A lui Solomon trei: Pildele, Eclesiastul, şi Cântarea Cântărilor; a
______
110 Pentru a se îmblânzi împăraţii şi stăpânitorii, şi a fi iubitori de oameni către ocărâtorii lor, ieie pildă de la marele Constantin, şi de la marele Teodosie. Că Constantin, fiindcă oarecari au împroşcat chipul lui cu pietre, şi îl îndemnau prietenii să-i pedepsească, el pipăindu-şi faţa şi zâmbind a zis aceste vrednice de pomenire: „Nicăieri pe fruntea mea văz că s-au făcut rană, ci sănătos îmi este capul, şi toată faţa” (Hrisostom în cuvântul 20 la Andriante, tom al 6-lea). Iar Teodosie cu toate că Antiohienii i-au oborât Icoana, şi alte necuviinţe i-au făcut. După ce a mers însă Flavian al Antiohiei şi l-a rugat, atât s-a îmblânzit, încât a zis către dânsul: Şi ce lu-cru mare şi de mirarea este de vom ierta celor ce ne-au ocărât, oameni şi ei fiind, când Stăpânul lumii rugă pe Părintele Său pentru cei ce L-au răstignit pe El zicând, Iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. (Hrisostom întru acelaşi, foaia 602.)

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-135/