Pidalion 1844, pag. 138

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-137/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 138

întrebuinţat ziceri dintr-însele. Şi Teologul adică în cuvântul cel despre Paşti: „Asupra străjei mele voi sta, cu oaie aligoriceşte pe Hristos pentru îmbrăcă-mintea nestricăciunii.” Care zicere o a luat din aşezământurile acestea, după Nichita. Iar Dumnezeiescul Maxim perioade (adică cuprinderi) întregi între-buinţează din aşezământurile acestea la scoliile lui Dionisie. Şi ce zic pe unii? Însuşi cel a toată
lumea Sinod al 5-lea aduce mărturie din aceste aşezământuri în epistolia lui
Iustinian; că se cuvine pentru cei ce s-au săvârşit a se da mi-lostenie. Foaia 392 a tomului al 2-lea al adunării Sinoadelor. Dar şi după cel al şaselea a toată lumea Sinod din aşezământuri a întrebuinţat mărturie Sinodul cel din Sfânta Sofia. Şi Mihail încă Chirulariul şi Patriarhul Constantinopo-lului, cu Sinodul cel împreună cu el, care se afla în viaţă în anul 1053 a adus mărturie împotriva tunderii bărbilor, care se află în cartea întâia a Apostoli-ceştilor aşezământuri în capul al 3-lea zicând aşa: „Nu vă veţi smulge bărbile voastre; că frumseţea Ziditorul Dumnezeu o a făcut să fie pentru femei, iar pentru bărbaţi cu dreptul a judecat a fi nepotrivită.” Şi vezi la foaia 978 în tomul al 2-lea al Sinodicalilor. Şi acum precum se află tipărite, mi se pare că nu au nici un neadevăr şi necuviinţă. Iar „Pimen” (adică păstorul) de care carte pomeneşte marele Atanasie în epistolia cea de multe ori zisă, este o carte care nu se află în vremile noastre. Poate să fi fost însă una ca aceasta, precum este şi cuvântul ce face Ioan al scării către „Păstorul”. Şi în scurt a zice, era cartea aceasta, învăţând pe păstorul oilor celor cuvântătoare, cu ce chip să păstorească pe acestea spre păşunea cea mântuitoare, şi cum să le păzească nevătămate de unghiile lupilor celor gândiţi, a demonilor – zic, şi a oamenilor celor rău slăvitori. Ne-au vestit însă unii că „Păstorul” acesta se află o carte prea veche întru mănăstirea Eladei, facere a lui Cuart, unuia din Apostolii cei şaptezeci. Pe „Păstorul” îl pomeneşte şi Sfântul Maxim în scoliile Dumne-zeiescului Dionisie. Şi este mărimea ei pe cât este a Psaltirii. Însemnează că Canonul 54 al Cartaginei pe lângă Cărţile Scripturii celei vechi şi a celei nouă, porunceşte a se citi şi vieţile mucenicilor, care cuprind muceniciile lor, în zilele praznicelor lor.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-139/