Pidalion 1844, pag. 140

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-139/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 140

Biserici, sau prin însăşi înfăţişarea lor, sau prin ai lor locţiitori, sau şi aceştia nefiind, prin scriso-rile lor. Această conglăsuire a Patriarhilor şi a Arhiereilor lumeni, este
precum am zis, întăritorul, şi desluşitorul caracter al Sinoadelor celor ecumenice. Întăritor adică, pentru că le întăreşte pe ele, şi le face a fi, după numele ce poartă, Sinoade ecumenice, iar desluşitori, pentru că nici la un alt localnic Sinod socotindu-se, deosebeşte pe singure cele ecumenice, despre cele localnice. Drept aceea pe Sinodul cel ce s-a făcut în Vlaherna în vremea lui Copronim, numit de către luptătorii de Icoane Sinod ecumenic, atât Sfântul Ghermano, şi Damaschin şi noul Ştefan, şi alţii mulţi, cât şi cel al 7-lea ecumenic Sinod, în a şasea practică a lui, l-a mustrat zicând: că fără de conglăsui-rea tuturor celorlalţi Patriarhi, Sinod ecumenic nici nu se face, nici nu se zice. Că Epifanie din partea Sinodului al 7-lea a zis: cum
dar mare şi ecumenic ar putea fi acela pe care nici nu l-au primit, şi la care nici nu s-au conglăsuit întâi şezătorii celorlalte biserici, ci anatemei pe acestea l-au dat? (Dositei 634, a Dodecabiblion). Mai cu aceste mustrări a mustrat şi Sfântul Maxim, pe minciuno-Sinodul lui Pir Monotelitul (adică al celui ce dogma-tisea o singură voie întru Hristos Domnul), pentru că pe acesta îl numea Pir, Sinod ecumenic. Am zis că conglăsuirea, şi primirea tuturor Patriarhilor, întăreşte pe Sinoadele cele ecumenice, şi nu numai singură fiinţa lor de faţă, sau cea prin ai loruşi locţiitori. Pentru că întru toate cele 7 ecumenice Sinoade, nici un papă nu a fost de faţă în persoană. Iar întru cel al doilea, sau şi în cel al 5-lea ecumenic Sinod, nici în persoană, nici prin locţiitori, nu au fost de faţă Damas, şi Vighilie Papii, dar aceste ecumenice Sinoade iarăşi au rămas ecumenice, pentru că aceiaşi papi s-au unit la cele hotărâte de către acelea, şi prin scrisorile lor şi prin iscălituri le-au primit pe ele, şi cum că singură înfăţişarea sa cea în persoană, sau cea prin ai loruşi locţiitori nu întăreşte pe Sinoadele cele ecumenice, ci mai vârtos unirea şi conglăsuirea. Au arătat cele două Sinoade: cel din Sardica, şi cel din Florenţa, că cel din Sardica, cu toate că s-a numit la începutul său ecumenic Sinod (vezi la 1-a cuvântare a lui), şi au fost de faţă la acesta toţi Patriarhii, unii în persoană, iar alţii prin locţiitori, însă fiindcă s-au despărţit şi nu s-au unit la cele de acesta hotărâte Patriarhii şi Arhiereii răsăritului, acest la început numit ecumenic Sinod s-a făcut localnic la isprava şi sfârşitul lui. Asemenea şi cel din Florenţa, deşi ecumenic s-a numit, fiind însă că locţiitorii Patriarhului Antiohiei, şi Episcopilor răsăritului şi, mai întâi, şi al însuşi Patriarhului Alexandriei, Marcu, zic, prea Sfântul acel al Efesului, nu s-au unit cu dânsul, cel ecumenic dar s-a schimbat în localnic. Şi ce zic localnic? Şi în minciuno-numit s-a schimbat după dreptate, pentru că nu avea nici pe a treia însuşire a Sinoadelor celor ecumenice. Că hotărârea cea de dânşii aşezată nu a fost unită cu Dumnezeiasca Scriptură, şi cu celelalte Sinoade. Vezi că neunirea oarecărora Patriarhi, şi pe cele ecumenice le face localnice? Şi dimpotrivă unirea tuturor Patriarhilor lumii, şi pe cele localnice le face ecumenice, şi le schimbă în soborniceşti. Fiindcă localnicele Sinoade şi cele ale lor Canoane de ecumenicele Sinoade şi mai ales de cel al 6-lea
ecumenic, fiind primite, ecumenică stăpânire şi axioma (vrednicie) peste tot cuprinzătoare iau. Deci din aceste zise, cu lesnire poate a se închipui orismosul (definiţia) Sinodului celui ecumenic întru acest chip: „Ecumenic Sinod este cel adunat prin împărătească poruncă, cel ce aşează hotărâre dogmaticească despre credinţă, cel binecinstitor, şi dreptslăvitor, şi unit cu Sfintele Scripturi, sau cu Sinoadele cele ecumenice de mai-nainte, pe care Sinod unirea tuturor Patriarhilor şi Arhiereilor soborniceştii Biserici l-au primit, sau prin înfăţişarea a însuşi persoa-nelor, sau prin locţiitori, sau şi aceştia nefiind, prin scrisorile şi iscăliturile lor. Deci tot Sinodul ecumenic care are aceste caracteristice însuşiri, acesta este Sfânta şi soborniceasca Biserică, întru care în simbolul credinţei mărturisim că credem.” De aici cu alte patru însuşiri după Teologi se înavuţeşte aceasta (Soborniceasca Biserică):

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-141/