Pidalion 1844, pag. 143

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-142/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 143

Iulie; Alexandru patriarh al Alexandriei, împreună luptători având pe marele Atanasie, aflându-se atunci diacon. Eustatie al Antiohiei, Macarie al Ierusali-mului, Pafnutie şi Spiridon, Iacov şi Maxim, bărbaţi împodobiţi cu Apostoleşti daruri, şi cu
muceniceşti pătimiri, şi alţii mulţi, fiind la număr după tradiţia cea de obşte şi de
toţi mărturisită a Bisericii: 318, pe lângă care însă, a fost şi altă mulţime de clerici, de prezbiteri, şi de diaconi, şi s-a adunat acest Sinod împotriva lui Arie, care hulea că Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, nu este de o fiinţă cu Tatăl, şi prin urmare nu este Dumnezeu adevărat, ci zidire, şi făptu-ră114, şi trei ani şi jumătate ţinând acest Sinod (măcar deşi Ghelasie la Fotie, citirea 256, în şase ani şi jumătate zice) a predat Dumnezeiescul şi Sfinţitul Simbolul dreptslăvitoarei noastre Credinţe, cel de obşte cunoscut de către toţi. Întru care pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, L-au propovăduit Dumnezeu adevărat, de o Fiinţă cu Tatăl, adică având aceeaşi fiinţă şi fire întocmai cu Tatăl, şi prin urmare aceeaşi Slavă, şi Stăpânire, şi Domnie, şi pururea vecuire, şi toate celelalte lui Dumnezeu cuviincioase însuşiri ale Dumnezeieştii Firi. Care Simbol este anume aşa: „Credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul tuturor celor văzute, şi al celor nevăzute. Şi întru Unul Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cel născut din Tatăl, Unul-Născut, adică, din fiinţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumne-zeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, de o Fiinţă115 cu
______
114 Că Arie, prezbiter fiind al Alexandriei, şi vrând să scape de urâciunea aceea ce se ridicase de către Dreptslăvitorii creştini asupra lui Pavel Samosateul, care dogmatisea, că Fiul şi Cuvân-tul lui Dumnezeu om gol s-a născut din Fecioară, zicea el (Arie, n.ed.), cum că a fost acesta mai înainte de naşterea cea după trup, nu însă ca Dumnezeu, ci ca una din zidiri şi din făpturi în vreme făcut de la Tatăl. Iar în câte părţi s-a despărţit eresul lui Arie, vezi la subînsemnarea Canonului întâi al Sinodului al 2-lea ecumenic.
115 Însemnează că cuvântul: de o Fiinţă, şi mai înainte de 1(întâiul) Sinod se întrebuinţa între cei binecinstitori; iar fiindcă după Dumnezeiescul Ilarie, savelianii şi cei de pe lângă Pavel Samo-satul, l-au întrebuinţat pe acesta ca să surpe Treimea Ipostasurilor celor Dumnezeieşte începă-toare, pentru aceasta Părinţii cei 180 adunaţi în Antiohia în anul 272 împotriva lui Pavel Samosatul, pe acest cuvânt l-au lepădat; după nume numai (măcar că după înţelegere şi după însemnare îl mărturisea) pentru ca să nu dea apucare ereticilor, şi mai ales pentru că Pavel cu vicleşug meşteşugind, trei fiinţe din glasul OMOUSIULUI (de o fiinţă) zicea că sunt. Una adică cea mai întâi era a Tatălui, iar a 2-a a Fiului, şi a 3-a a Sfântului Duh, şi că din aceea aceste se propun ca nişte părţi, precum zice Atanasie, (împotriva eresului Arienesc), iar Sinodul din Niceea, ecumenic fiind, pentru vrednicia sa, nu numai după înţelegere, ci şi după nume au po-runcit a se propovădui (vezi la Dodecabiblion a lui Dositei, foaia 1031). DE O FIINŢĂ (OMOUSION) iar nu de asemenea fiinţă (OMIUSION) precum ziceau vicleneşte Arienii cei pe jumătate (Imiarianişti), pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Sinodul acesta L-a propovăduit. Că de ÎMPREUNĂ sau pe de ACEEAŞI, despre O FIINŢĂ se zice, după Aristotel şi în logică. Iar de Asemenea se zice la felurime, şi de obşte la cele
întâmplătoare fiinţe, şi nu la fiinţei, ci la fire.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/31/pidalion-1844-pag-144/