Pidalion 1844, pag. 147

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/09/pidalion-1844-pag-146/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 147

după ce se va boteza, iarăşi are trebuinţă de multă ispitire. Că zice Apostolul Pavel către Timotei, nu pe cel de curând sădit (să-l hirotoneşti) adică pe cel de curând catehizat, şi din nou sădit în via lui Hristos, ca nu înălţându-se, să cadă în însuşi păcatul, şi în cursa cea asemenea în care a căzut diavolul, adică în mândrie. Iar dacă trecând vreme s-ar afla la cel ce cu vreme îndestulă şi cu cercare, şi s-a catehizat, şi s-a botezat, şi s-a hirotonisit, s-ar afla zic vreun păcat sufletesc119 şi s-ar vădi pentru acela de doi, sau trei martori, unul ca acesta, să înceteze de a lucra cele ale Ieriei. Iar care va voi a face afară de acestea, acesta ca

_______

Samaritenii cei ce vin la credinţă. Şi din Canonul 25 al localnicului Sinod cel adunat în Ahati în anul 506, opt luni s-au rânduit pentru Iudeii cei ce se întorc la credinţă. Iar Canonul 8 al Sino-dului al 7-lea voieşte să nu primim pe evreii cei ce cu făţărnicie cred. Ci numai pe cei ce cu adevărat cred, şi mustră pe cele ale evreilor; unii socotesc că numai într-atâtea zile se face cate-hizare, câte are Postul cel mare; luându-o aceasta din Canonul 45 al Sinodului din Laodiceea şi din epistolia lui Ieronim cea către Pammahie, şi din întâia catehisire a lui Chiril Patriarhul Ierusalimului. Dar însă din acestea alta nu se încheie, fără numai că în Postul cel mare se face partea cea mai de pe urmă, şi mai cu de-amăruntul a catehizării, pentru că atuncea se botează catehumenii (adică cei ce se învăţau buna credinţă) în noaptea Sâmbetei celei Mari şi a zilei celei luminate. Uneori însă se scurta vremea catehizării pentru împrejurări de nevoie. Pentru aceasta, catehumenii cei ce se primejduiesc de moarte se botează mai-nainte de vremea hotă-râtă a catehizării, după Canonul 12 al celui din Neocezareea; după cel 47 din Laodiceea; după 52 din Cartagina. După al 5-lea al lui Vasile, şi după al 5-lea al lui Chiril. 119 Păcat sufletesc, Zonara zice pe tot păcatul cel ce se naşte din abaterea acelor trei puteri ale sufletului, din puterea cea cuvântătoare zic, din puterea mâniitoare şi poftitoare. Iar Valsamon zice: tot păcatul ce pricinuieşte vătămare sufletului, ori din trupească poftă are începutul, ori din sufletească. Iar alţii păcat sufletesc au zis, pe cel ce se face din sufleteştile patimi, adică din trufie, din neascultare, şi din altele. Însă chiar păcat sufletesc, despre care zice aicea Canonul, este trufia, şi înălţarea, şi mândria, că singură patima aceasta se potriveşte duhovniceştii, şi nematerialnicei firii sufletului. Şi aceasta este osânda şi cursa în care a căzut diavolul. După zicerea Apostolului pe care o aduce aicea Canonul, şi după tâlcuirea ce-i face Dumnezeiescul Ambrozie. Pentru aceea şi Sfinţitul Augustin (cartea 3, Despre Cetatea lui Dumnezeu) zice: nu este diavolul, nici beţiv, nici altceva de acest fel, dar este mândru şi zavistnic. Deci de va cădea Episcopul în patima mândriei şi o va arăta pe ea prin cuvinte şi fapte, şi se va vădi de doi, sau trei martori, să înceteze de la cliros. (Adică de lucrarea soartei sale.) Poate pentru ca să se sme-rească, şi să-şi măsoare cugetarea sa, şi aşa iarăşi să primească lucrarea ieriei. Iar dacă se va mândri şi mai mult, şi nu va voi a înceta, să se caterisească şi desăvârşit de treapta sa. Iar cum că arătata mândrie este caterisitoare, arătat este şi de la Navatiani, care pentru aceasta s-au lepădat de la Biserică, pentru că din mândria şi trufia lor se numeau pe sine-şi curaţi, şi pe cei ce în vremea goanei s-au lepădat şi în urmă s-au pocăit, nu-i primeau, şi cu cei căsătoriţi a doua oară nu se împărtăşeau; unii însă au zis că păcat sufletesc înţelege Canonul aici pe soco-teala cea rău slăvitoare şi păgânească. Dar de ar fi fost aceasta, s-ar fi cuvenit cel ce o are aceasta, nu numai să înceteze ci şi straşnic să se caterisească, şi de la Biserică să se lepede. Deci fiindcă păcat de moarte este mândria, iar cei ce fac păcatul cel de moarte, cad din treapta lor, după Canonul 32 al marelui Vasile; pentru aceasta şi Canonul acesta pe cei ce au căzut în acest fel de păcat, îi pedepseşte cu încetarea ieriei.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/09/pidalion-1844-pag-148/