Pidalion 1844, pag. 152

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/10/pidalion-1844-pag-151/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 152

şi Mitropoliţi. Aşişderea încă şi patriarhul Antiohiei a avea stăpânirea peste Episcopii, şi Mitropoliţii Siriei, şi ai Chilisiriei (Covăţiteisiriei), ai amânduror Chilichiilor, ai Mesopotamiei, şi ai tuturor celorlalte
supuse lui ocârmuiri. Şi nu numai pronomiile patriarhilor acestora porunceşte Canonul acesta a se păzi. Ci încă şi pronomiile celorlalte eparhii, şi a Bisericilor celor supuse Mitro-poliţilor, atât celor ce sunt Patriarhi, cât şi celor ce nu sunt
supuse Patriarhi-lor, şi atuncea şi acum adică, celor neatârnaţi, precum al Asiei, al Pontului, al Trachiei, al Ciprului, al Africii, şi al celorlalte (măcar că alţii zic că alte eparhii numeşte Canonul aici, că cuprinzător numeşte pe ocârmuirile cele supuse celorlalţi doi patriarhi, al Constantinopolului, şi al Ierusalimului, şi că Mitro-poliţi numeşte numai pe Patriarhi. Dar tâlcuirea cea dintâi este mai bună, şi vezi la Dositei în Dodecavivlion, foaia 117 şi 123). Încât nici un lucru ce atârnă de Bisericeasca ocârmuire să nu se facă fără de socotinţa acestora. Şi fiindcă cea mai mare treabă şi mai de căpetenie din toate cele Bisericeşti sunt hiroto-niile, pentru aceasta prin urmare adaoge Canonul, că oricare s-ar face Episcop, fără de socotinţa Mitropolitului său, au hotărât marele Sinodul acesta, ca unul ca acesta să nu fie Episcop. (Căci deşi mulţimea Episcopilor ar fi ales pe Episcopul, întărirea însă a alegerii se cuvenea a se face de Mitropolitul, şi pe care acela l-ar fi ales, se cuvenea a se face Episcop; şi vezi subînsemnarea Cano-nului al 4-lea al acestui 1 Sinod). Însă dacă de obşte toţi vor alege pe cineva de Episcop după Canoanele Bisericeşti, iar doi, sau trei ar zice împotrivă, nu după dreptul cuvânt şi cu dreptate, ci cu prigonire, şi în pizmă, hotărârea celor mai mulţi să biruiască; precum şi Canonul al 19-lea al Sinodului din Antiohia rânduieşte. Iar Canonul al 13 al Sinodului din Cartagina zice, că dacă dintre alegătorii, care au şi iscălit, în urmă s-ar împotrivi vreunul însăşi mărturisirii sale şi iscăliturii, acela însuşi pe sine se va lipsi de cinstea Episcopului. Citeşte şi tâlcuirea la cel Apostolesc 34.

CANONUL 7
Fiindcă obicei, şi tradiţie (predanie) veche, s-a apucat a se ţinea, ca Episcopul Eliei să se cinstească, aibă-şi urmarea cinstei, păzindu-se dregă-toria sa cu Mitropolia. [Apostol 34; Sobor 2; 2, 3; Sobor 3, 8; Sobor 4, 28; Sobor 6, 36; Antiohia 19]

_______
vreun lucru nou, ci numai să întărească rânduielile şi obiceiurile, care din vechime se păstrau, nu numai la Patriarhi, ci şi la Mitropoliţi, şi nu numai întru hirotonii, pe care le abătea Meletie, ci şi întru toată altă dreptate, ce se cuvine Patriarhilor, şi Mitropoliţilor după Bisericile cele supuse lor. Adică a avea stăpânire fiecare Patriarh peste eparhiile cele supuse lui. Şi dar şi ocârmuirea Episcopului Romei este îngrădită, ca şi a celorlalţi Patriarhi.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/10/pidalion-1844-pag-153/