Pidalion 1844, pag. 180

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/16/pidalion-1844-pag-179/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 180

TÂLCUIRE
Acestea zice Canonul acesta. De vreme ce mulţi, vrând a tulbura buna rânduială a Bisericii clevetesc vrăjmăşeşte pe dreptslăvitorii Episcopi, neisprăvind alta din aceasta, fără numai să întineze numele celor preoţiţi, şi să tulbure popoarele. Pentru aceasta au socotit de cuviinţă Sinodul acesta, ca nici toţi prihănitorii Episcopilor să se primească, nici iarăşi toţi să nu se primească. Ci dacă prihănirile vor fi particulare, numai pagubă de bani purtând, adică de va prihăni cineva pe Episcopul, că l-a nedreptăţit, sau că l-a asuprit, luându-i toate lucrurile mişcătoare, sau nemişcătoare, la acestea nu trebuie a se cerceta faţa pârâtorului, nici religia lui, ci ori de ce religie ar fi el, se cuvine a se primi şi a-şi lua dreptul său. Iar de vor fi pârile învinovăţitoare care pot adică să-l pogoare din treapta sa, în ce fel este furarea celor Sfinte, Sfinţita lucrare cea afară de hotare, şi altele, la acestea se cuvine a se cerceta pârâşii, mai întâi adică a nu fi eretici, greşind din dogme, atât cei ce din vechime s-au anatematisit de Biserică, cât şi cei din nou acum de către noi. Iar al 2-lea a nu fi schismatici152. Adică despărţiţi de Biserică, pentru oarecare obiceiuri vindecătoare, după Canonul 1 al marelui Vasilie, şi împotriva Canoanelor, adică a celor drepslă-vitori, şi după Canoane fiind Epsicopii Soborniceşti, ei împreună se adună îndeosebi. Al treilea, a nu fi ori desăvârşit rupţi de la Biserică pentru oarecare greşale ale lor, ori vremelniceşte despărţiţi de clerici, sau de mireni. Dar şi acei ce atunci au apucat a se pârî de către alţii, nu sunt primiţi la pâra Episco-pului, sau altor clerici, mai-nainte de a se dezvinovăţi pe sine-şi, de vinovăţiile cele ce s-au adus asupra lor. Însă dacă cei ce pârăsc pe Episcopul întru aceste Bisericeşti, şi învinovăţitoare prihăni, vor fi slobozi de toate metehnele cele mai sus înşirate, porunceşte Sfântul Sinod, că aceştia mai întâi să înfăţişeze vinovăţiile pârâtului Episcop înainte Sinodului a tuturor Episcopilor epar-hiei aceleia. Iar dacă Sinodul eparhiei nu poate îndrepta acest fel de pricină a vinovăţiilor, atunci pârâşii să apelarisească judecata la Sinodul cel mai mare al Episcopilor ocârmuirii153; şi acolo să ia sfârşit pricina. Însă fiindcă în cartea
______

152 Pentru aceasta şi marele Atanasie, în dezvinovăţitorul răspunsul său către monarhul zice acestea: Melitiani sunt pârâşii care cu totul nu se cuvine a se crede. Că schismatici, şi vrăjmaşi ai Bisericii s-au făcut, nu acum, ci de la fericitul Petru, cel ce şi mucenic s-a făcut. Iar pentru ce eretici pe schismatici, şi osebit adunaţi, i-a numit Canonul, vezi a doua subînsemnare a întâ-iului Canon al marelui Vasilie. 153 Numele ocârmuirii multe însemnări are, cât în lucrurile cele Bisericeşti. 1. Că însemnează pe Episcopia şi locuirea fiecărui Episcop, după Canonul 62 al Sinodului din Cartagina; 2. Pe eparhia Mitropolitului după Canonul 28 al Sinodului al 4-lea; 3. Eparhiile multor Mitropoliţi care se află întru o ocârmuire după Canonul acesta al 6-lea al Sinodului al 2-lea; 4. Enoria fiecărui Patriarh, precum se zice în multele locuri ale practicalelor Sinoadelor, precum în cele ale Sinodului din Efes. „Sfântul Sinod al răsăritenei ocârmuiri.” Şi 5. „Enoriile a doi sau a trei

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/16/pidalion-1844-pag-181/