Pidalion 1844, pag. 270

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/17/pidalion-1844-pag-269/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 270

TÂLCUIRE
În timpul Împăratului Iustinian al doilea, Ioan Arhiepiscopul Ciprului ducându-se din eparhia sa împreună cu norodul său, a venit în eparhia Eles-pontului (iar Elespontul este, după Valsamon, răsăriteneştile hotare, cele de la Avid, adică cetatea cea răsăritenească din afară, ce se întind până la Tracia; iar după Hrisant, gâtul mării cel ce se întinde de la Tenedo până la Caliupoli) atât pentru năvălirile barbarilor, cât şi pentru că slobozindu-se din robia lor, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi cu silinţa împăratului s-au supus împărăţiei greceşti. Pentru aceasta Canonul acesta porunceşte să se păzească întregi pronomiile cele hărăzite scaunului Ciprului, de către Canonul al 8-lea al Sinodului al treilea, şi noul Iustinianupol acesta să aibă dreptul Constanti-nopolului (adică să fie şi acesta neatârnat ca şi acela sau, precum cea asienească, ponticească, şi trachicească s-au supus scaunului Constantinopolului, precum am zis la Canonul 28 al Sinodului al 4-lea, aşa şi eparhia Elespontului să se supună scaunului Ciprului) şi să se hirotonisească Arhiepiscopul acesteia de către Episcopii săi, după vechiul obicei. Deci, Mitropoitul Cetăţii Chizicului să se supună celui al Ciprului, precum şi toţi Episcopii cei din Cipru, şi trebuinţa cerând, de dânsul să se hirotonisească.

CANONUL 40
Fiindcă a se lipi de Dumnezeu, prin depărtarea din tulburările vieţii, este faptă foarte mântuitoare, trebuieşte noi nu necercetat a primi afară de vreme pe cei ce aleg viaţa monahicească. Ci a păzi hotarul cel predat nouă de către Părinţii şi întru aceştia, încât atunci se cuvine a se primi dând mărtu-ria vieţii celei după Dumnezeu, ca adevărată, şi din cunoştinţă, şi cu judeca-tă făcută, după împlinirea cuvântului. Deci să fie cel ce va a se supune sub jugul monahicesc, numai puţin decât de zece ani, supus această vreme întâiului şezător şi cercării celei de dânsul, de va socoti că este mai de folos a-i prelungi vremea, spre introducere în monahiceasca viaţă, şi aşezare. Că deşi marele Vasilie în Sfinţitele sale Canoane, pe ceea ce de voie se aduce pe sine lui Dumnezeu, şi îmbrăţişează fecioria, de şaptesprezece ani fiind, legiuieşte a o numără în ceata fecioarelor, Deci dar noi urmând pildei celei pentru văduve, şi diaconiţe, analoghiceşte (şi proporţionat) am îngrădit a fi în numita vârsta şi cei ce aleg monahiceasca viaţă. Că la Dumnezeiescul Apostol este scris: Văduva de şaizeci de ani cu vârsta a se număra în Biserică. Iar Sfinţitele Canoane au predat: diaconiţa a se hirotonisi la vârsta de patru-zeci de ani, Biserica cu Dumnezeiescul Dar mai întărită fiind, şi văzând că sporeşte înainte, şi întărirea şi asigurarea credincioşilor întru păzirea Dum-nezeieştilor porunci, care şi noi prea bine înţelegându-o, aceasta, desăvârşit

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/17/pidalion-1844-pag-271/