Pidalion 1844, pag. 274

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/17/pidalion-1844-pag-273/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 274

zis: că „pe cel ce vine către Mine nu-l voi scoate afară”. Deci de vreme ce viaţa monahilor închipuieşte pe pocăinţă, precum şi stâlpul închipuieşte pe lucrul cel ce se scrie pe el, pentru aceasta şi noi ne mulţumim, şi împreună ne bucu-răm cu cei ce o procinstesc pe ea, şi nici o pricină (de păcat adică, nu şi de sub stăpânire) nu-i va opri pe unii ca aceştia de la împlinirea ţintirei lor. Zice însă şi Canonul 25 al lui Nichifor, că dacă fiind cineva bolnav, ar cere monahices-cul chip, se cade a i-l da fără întârziere de vreme, şi darul să nu i se oprească. Tot aceasta o zice şi Valsamon, şi Simeon al Tesalonicului; însă fără de bătrân, care urmează a-l primi pe el spre supunere, nici un monah să se facă, după

_____

tâlcuirea Canonului al 2-lea al Sinodului din Sfânta Sofia), chiar tunderea este îmbrăcarea cea în chipul cel mare şi Îngeresc. Trebuie însă a şti, că din început chipul monahicesc a fost unul şi singur, cel mare adică, precum scrie Sfântul Teodor Studitul în Testamentul său. Nu vei da cuiva chipul cel ce-i zic mic, apoi pe cel mare; pentru că chipul unul este, precum şi Botezul, în ce chip l-au întrebuinţat Sfinţii Părinţi. Şi Dumnezeiescul Grigorie Palama întru o epistolie că-tre Pavel Ieromonahul zice, acesta este marele şi monahicescul chip. Iar chip mic al monahilor Părinţii nu ştiu, ci oarecare dintre cei mai noi, s-a arătat, că l-au întrebuinţat în două, fiind însă că fac aceleaşi întrebări şi răspunsuri, şi făgăduinţe atât la cel mic, cât şi la cel mare, iarăşi un chip îl socotesc. Şi Simeon al Tesalonicului (Cap. 20) zice, că precum Botezul este unul şi sin-gur, aşa şi chipul monahilor. Că chipul cel mic este aravună şi început al celui mare, şi s-au izvodit de oarecare urmaşi Părinţi pentru neputinţa (sau şi lenevirea) oamenilor. Şi Molitfelni-cul, încă şi Valsamon, chipul cel mic îl;numesc arvună al celui mare. Iar Iov, cel ce se numeşte păcătos, în Cartea cea pentru Taine (la sintagmation a lui Hrisant al Ierusalimului) şi al 3-lea chip adaugă zicând, aşa: monahicescul chip de la cel mai mic spre cel mai deplin sporeşte, de la chipul cel mic purtător de rasă numit, la Sfântul chip cel al tunderii. Şi de la acesta iarăşi la cel mare Îngeresc numit; asemeni dar şi cartea rugăciunilor în trei împarte rânduielile chipu-lui, în rânduiala purtătorilor de rasă, a chipului celui mic, şi a chipului celui mare. Şi nu numeşte chip mic pe cel purtător de rasă ca Iov, ci pe cel ce se numeşte de către noi de obşte purtător de Cruce, pe care Iov mai sus l-a numit chip al tunderii. Acestea aşa fiind zise, câţi vor apuca a se face purtători de rase, nu mai pot a lepăda rasa şi a se însura (ferească Dumnezeu). Căci cum vor îndrăzni aceasta, de vreme ce şi perii capului l-au tuns, care însemnează că au lepădat toată cugetarea lumească şi au afierosit viaţa lor lui Dumnezeu. Cum, când şi rasă monahicească Blagoslovită a îmbrăcat, şi camilafcă, şi numele şi-au schimbat, şi două rugăciuni de preot li s-au citit, prin care mulţumeşte lui Dumnezeu, pentru că fu slobozit din viaţa cea deşartă şi lu-mească. Şi i-a chemat la cinstitul cin al monahilor şi roagă pe Dumnezeu să-i primească întru mântuitorul Său jug? Şi dacă cel ce făgăduieşte numai a se face monah, fără a îmbrăca rasă, nu trebuie a călca, ci a-şi împlini făgăduinţa sa; după ceea ce scrie: „Rugăciunile mele voi da Domnului.” Cu cât mai vârtos cel ce rasa o a îmbrăcat? Pentru aceasta şi Valsamon (tâlcuirea Canonului 5 al Sinodului 1 şi 2) zice: cel ce a îmbrăcat rasa nu are voie de aici a se face mirean, ci va fi silit a-şi împlini întâiul său scop. Adică, să ia chipul cel desăvârşit, iar de nu va voi, se va pedepsi, precum legea porunceşte la titlul 1 al cărţii a patra. Şi iarăşi, câţi purtători de Cruce se află (adică îmbrăcaţi în mantie) se îndoiesc că nu ar fi datori a păzi scumpătatea chi-pului celui mare (megaloshimos adică a schimnicilor), nu se amăgească, ci aducă-şi aminte că aceleaşi făgăduinţe au dat, şi pentru aceea sunt datori a păzi aceeaşi asprime de viaţă; şi sârguiască-se, dar, a lua chipul cel mare şi desăvârşit.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/18/pidalion-1844-pag-275/