Pidalion 1844, pag. 275

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/18/pidalion-1844-pag-274/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 275

Canonul al doilea al Sinodului întâi şi al doilea.

CANONUL 44
Monahul prinzându-se în curvie, sau luând femeie spre împărtăşirea nunţii, şi spre împreună petrecerea, certărilor celor ce curvesc după Canoa-ne se va supune. [Sinod 4, 16; Anghira 19; Vasilie 6, 18, 19, 20, 60]

TÂLCUIRE
Monahul de se va dovedi că a curvit, ori că s-a însurat, ca un curvar, şapte ani să se certe după Canoane, mai întâi desfăcându-se şi de nelegiuita nuntă, hotărăşte Canonul acesta215.

CANONUL 45
Fiindcă ne-am înştiinţat, că în oarecare femeieşti mănăstiri cele ce vo-iesc a se învrednici Sfinţitului chipului aceluia, cu haine de mătase, şi în tot felul de înveşmântări, încă şi cu podoabe cu aur, şi cu pietre scumpe împes-triţe, se împodobesc de către cei ce le aduc pe ele, şi aşa apropiindu-se la Jertfelnic, se dezbracă din îmbrăcămintea atâtei materii, şi că îndată se face asupra lor binecuvântarea chipului, şi se îmbracă ele cu îmbrăcămintea cea neagră. Hotărâm, ca de acum să nu se mai facă aceasta; că nici este lucru cuvios, ceea ce acum prin a sa voie a lepădat toată desfătarea vieţii, şi a îmbrăţişat petrecerea cea după Dumnezeu, şi o a adeverit aceasta cu cuge-tări neclintite, şi aşa a venit în mănăstire, ca iarăşi să-şi aducă aminte prin podoaba aceasta stricăcioasă şi trecătoare, de cele ce a uitat. Şi dintru aceasta să rămână cu îndoială, şi sufletul să se tulbure ca valurile cele ce se învă-luiesc, şi încoace şi încolo se întorc; încât nici lacrămă este cu putinţă a mai slobozi oarecând, nici a arăta cu trupul umilinţa cea din inimă. Ci deşi puţină oarece s-ar ivi lacrămă, precum se întâmplă, nu este mai mult pentru aşezarea nevoinţei celei monahiceşti, decât pentru că părăseşte lumea, şi cele din lume, să se socotească de către cei ce o văd pe aceasta că se apropie.

TÂLCUIRE
Opreşte Canonul acesta pe cele ce vin spre a se face monahii, de a veni cu haine de mătase şi cu podoabe scumpe, şi a se îmbrăca îndată în cele mo-nahiceşti. Că nu este de cuviinţă, cele ce de bună voie au lepădat dulceaţa vie-

______

215 Valsamon, văzând că curvarul monah însurându-se se canoniseşte de Canonul acesta ca şi un mirean, zice, că aceasta compogorâre se face pentru monahii aceia, care de sine-şi, şi de bună voie se despart de nelegiuita lor nuntă, şi care vor năzui la mărturisire, şi al pocăinţă, nu şi de cei ce în silă sunt trimişi la pocăinţă.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/18/pidalion-1844-pag-276/