Pidalion 1844, pag. 281

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/18/pidalion-1844-pag-280/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 281

proaducere, adică prosfora. Iar sâmbetele, şi duminicile, ca în nişte zile mai line, şi nu de Post, aşijderea şi în ziua Buneivestiri, ca una ce este început şi cap al mântuirii noastre, şi prin urmare şi sărbătoare, şi praznic, iartă a se săvârşi Jertfa, şi Liturghie deplinită.

CANONUL 53
Fiindcă mai mare este rudenia cea după Hristos decât legătura cea a trupurilor, ne-am înştiinţat însă că în oarecare locuri, unii primind copiii din Sfântul şi mântuitorul Botez, şi după aceasta, văduvind maicile acelora, se învoiesc de fac împreună locuinţă prin nuntă; hotărâm ca de acum nimic de acest fel să se facă. Iar dacă oarecare după Canonul acesta s-ar vădi fă-când-o aceasta, mai întâi unii ca aceştia să se despartă de această nelegiuită însoţire. Iar apoi, şi certărilor curvarilor să se supună.

TÂLCUIRE
Canonul acesta opreşte de a lua cineva femeie pe cumătra sa văduvind, ai cărei fii i-a primit din Sfântul Botez. Fiindcă rudenia cea după Hristos, după care se fac
duhovniceşti fraţi, nănaşul, şi cumătra sa, este mai mare de-cât cea trupească (mai mare însă, nu după câtime, şi după trepte, că până la a

_______
părtaş cereştii vieţi şi a darului celui din Sfintele Taine şi în zilele cele de post. Că şi Vlastar în capul al 5-lea al literei T zice: „Precum ostaşii cei ce se luptă, după ce încetează bătălia, seara se împărtăşesc din hrana cea pregătită, pentru a se întări cu ea,
şi a doua zi iarăşi să bată pe vrăşmaşi, aşa şi noi creştinii, luptându-ne împotriva patimilor şi a diavolului în zilele marelui Post, ne împărtăşim în de seară (cei vrednici adică şi pregătiţi) cu Trupul şi Sângele Domnului, cele mai înainte Sfinţite de sâmbătă, şi de duminică, ca să ne întărim cu ele, şi mai cu vitejie iarăşi să batem pe gândiţii vrăşmaşi. (aceasta însă nu de la sine o zice Vlastar, ci de la altă sholie mai veche o a tălmăcit, care noi o am aflat) însăşi aceasta o pomenesc şi mai înainte Sfinţitele rugă-ciuni ale însuşi acesteia. Vezi însă că în de seară se cuvine a se săvârşi cea mai înainte Sfinţită după tipice, şi după apusenescul Sinod cel în Cabilon. Drept aceea cei ce împreună dimineaţa o săvârşesc, greşesc, şi
îndreptează-se. Căci cum pot a zice într-însa, „Să plinim rugăciunea noastră cea de seară Domnului” care nu este, nici de amiază zi? Şi nu numai miercurea şi vinerea, ci şi lunea, şi marţea, şi joia neoprit după
Canonul acesta de către cei ce voiesc se face mai înainte Sfinţita Liturghie. Iar cei ce nu adapă pe Sfânta Pâine cu Preacuratul Sânge, precum în Liturghii se rânduieşte, şi nici adăpată păzesc spre a se face cu ea cea mai înainte Sfinţită, ară-tat este că sunt de o cugetarea cu latinii. Că a relei cinstiri a latinilor este şi aceasta, a împărtăşi pe mireni numai din pâine, cu Taine Euharistiei, precum apusenescul Sinod cel adunat în Constantia Ghermaniei la anul 1414 fără de lege a legiuit. Iar pentru câte pricini se păstra ProSfinţita Pâine, vezi pe Evstratie Arghentul la foaia 284 şi subînsemnare Canon 14 al Sinodului Laodichiei. Din vechime însă se păstra şi vin ProSfinţit în Biserici, precum mărturi-seşte şi Hrisostom în epistolia 1 către Inochentie, şi Ieronim epistolia 4 către Rufin, şi Grigorie Teologul în cuvântul cel asupra îngropării către
Gorgonia, şi localnicul Sinod cel în Tolit, şi alţii.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/05/18/pidalion-1844-pag-282/