Pidalion 1844, pag. 302

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/16/pidalion-1844-pag-301/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 302

la Biserica sa mai mult; ci în oraş petrecând, în trei zile de Duminici, şi în trei săptămâni nu s-ar împreună aduna. De va fi cleric să se caterisească, iar de va fi mirean să se îndepărteze de la împărtăşire.

TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, a nu lipsi de la Biserica sa, ci dacă vreun Episcop, sau prezbiter, sau de diacon, şi de obşte oricare cleric, sau mirean, fără de mare nevoie, şi grea silă, aflându-se în lăuntru în oraş, în trei Duminici nu va merge împreună cu ceilalţi credincioşi la Biserică. De va fi cleric să se cate-risească; iar de va fi mirean, să se afurisească. Că, din două una este, ori unul ca acesta nu este credincios, ori credincios fiind, defaimă obşteasca cântarea de laudă cea către Dumnezeu, şi rugăciunea.

CANONUL 81
Deoarece am aflat că în oarecare cetăţi, în TreSfinţita Cântare, împarte cu adăogire se glăsuieşte, după Sfinte fără de moarte, aceasta, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, miluieşte-ne pe noi. Şi aceasta de Sfinţii Părinţi cei vechi, ca o străină de Evsevie (buna cinstire), dintr-un imn [laudă] ca acesta s-au lepădat, împreună cu nelegiuitul eretic cel ce a aflat acest fel de glas. Şi noi întărind cele mai dinainte cu bună cinstire legiuite de către Sfinţii Părinţii noştri, anatematisim pe cei ce încă după hotărârea aceasta primesc acest fel de glas în Biserică, sau întru alt chip oarecum îl împreunează cu TreSfinţita Cântare. Şi de ar fi ieraticesc călcătorul celor hotărâte, poruncim să se dez-brace acesta de vrednicia ieraticească, iar de va fi mirean, să se afurisească.

TÂLCUIRE
Cel întâi Petru Cnafeul (adică nălbitorul), şi următorii lui care slăveau (că Mântuitorul Hristos cu Dumnezeirea a pătimit), au îndrăznit să adauge în TreSfinţitul Imn [Laudă], după, Sfinte fără de moarte, aceasta, Cel ce te-ai Răstig-nit pentru noi237. Deci ereticii aceştia împreună cu acest fel de adăogire, s-au

________

237 De la Dumnezeu a luat Biserica lauda cea întreit Sfântă. Că istoriceşte Sfinţitul Teofan, cum că, cutremure făcându-se în Constantinopol, şi înfricoşându-se cetăţenii, au ieşit la câmp, fă-când litanie (împreună cu Împăratul Teodosie cel mic, şi Proclu Patriarhul, desculţi, după Glica) deci întru o zi s-a răpit un copil în aer, şi a auzit Dumnezeiesc Glas care zicea, să spună Episco-pului, şi poporului, să litanisească cu aceste cuvinte: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi; zice însă Nichifor, că locul unde s-a înălţat copilul s-a numit înăl-ţare dumnezeiască, iar acum se numeşte
psomatia. Deci de atunci a poruncit împăratul pretutin-denea a se cânta imnul acesta în limba elinească. Pentru aceasta şi din vechi marele Savva a iertat armenilor creştinii să cânte slujba Bisericească a lor în limba armenească, iar cântarea cea

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/16/pidalion-1844-pag-303/