https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/17/pidalion-1844-pag-307/
PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007
pag. 308
nopţii celei după Sâmbăta cea mare a se desposti, dumnezeiştii Evanghe-lişti, Matei, şi Luca, cel dintâi adică, prin zicerea dimineaţa sâmbetelor, iar cel de pe urmă, prin (zicerea) dimineaţă adâncă, arătându-ne nouă adânci-mea nopţii. [Dionisie 1]
TÂLCUIRE
Canonul acesta hotărăşte, ca credincioşii să petreacă toată săptămâna mare a Sfintelor patimi cu post şi rugăciune, şi cu umilinţa inimii, adevărată adică, şi nu făţărnicită (iar mai ales Vinerea mare, şi Sâmbăta mare, în care zile trebuie a se sili spre a petrece fără mâncare) iar după miezul nopţii a Sâmbetei mari trecute, şi a Duminicii mari celei viitoare, să înceteze postul241 fiindcă acum au înviat Domnul, precum se arată de Dumnezeieştii Evanghe-lişti. Că Matei, zicând: că dimineaţa Sâmbetelor au venit femeile să cerceteze Mormântul, au arătat cu aceasta că trecuse Sâmbăta, şi multă parte din noap-tea cea după Sâmbătă. Iar Luca zicând iarăşi: Că venind ele în dimineaţă adâncă, au arătat că rămăsese multă parte din noapte, până a se face ziua Duminică; încât din amândouă acestea se încheie, că, pe la miezul nopţii a Înviat Domnul, trecând ceasul al şaselea, şi începându-se al şaptelea242.
_______
241 Încetarea postului ce o zice Canonul a se face după miezul nopţii, Valsamon zice, că în vre-mea de atunci într-alt chip se obişnuia a se face de creştinii cei vechi, care chip în vremile de acum cu totul este netrebnic. Alţii însă pe încetarea postului, o zic; că este mâncare de brânză şi de ouă, adică a Paştilor. Luându-o aceasta din capul 19 al cărţii 5 a Apostoleştilor aşezământuri. Însă, ori aceasta de este, ori aceea, creştinii se cade după miezul nopţii, mai întâi să asculte toată slujba de dimineaţă a Învierii, şi aşteptând până se va săvârşi Dumnezeiasca Liturghie, apoi să înceteze postul, şi să mănânce Paştile cu veselie şi bucurie. Că zic Apostoleştile aşeză-mânturi (la acelaşi loc) „Pentru aceasta şi voi, Înviind Domnul, aduceţi jertfa voastră, pentru care a poruncit vouă prin noi zicând, aceasta faceţi-o întru pomenirea Mea, şi de aici lăsaţi postul veselindu-vă.”Vezi că zic întâi să se facă Liturghia, şi apoi să mâncăm Paşti? Drept aceea să nu cuteze a strica postul, până a nu se săvârşi Dumnezeiasca Liturghie; nici Părinţii să nu lase pe copii ca să facă o necuviinţă ca aceasta.
242 Că pentru aceasta şi zicem că Domnul a Înviat în ziua de duminică, fiindcă după Vlastar (la litera 8, cap. 3) şi după Hrisant al Ierusalimului (în gheografie) ziua la cei Bisericeşti se începe de la al 7-lea ceas al nopţii, şi se sfârşeşte la al 6-lea ceas al următoarei nopţi, şi orice lucru se face în aceste 24 de ceasuri ale acestei zile şi nopţi, se vede că se face întru o zi. Însemnează însă aici, că întru aceasta zi a Învierii, de două ori se făcea sărutare: una de dimineaţă, în împă-rătescul palat, şi osebit în biserici, cântându-se: „Ziua Învierii” la sfârşitul slujbei de dimineaţă. Şi alta, seara la slujba vecerniei mari în biserica cea mare a Sfintei Sofiei, când se făcea săruta-rea Împăratului cu toţi boierii lui, precum povesteşte curopalatul (majordomul) zicând: „Şade împăratul în tron, domesticul cel mare ţinând sabia, şi toţi boierii, intrând fiecare până la cel mai de pe urmă, mai întâi sărută piciorul lui cel drept (pentru autocratoria împărăţiei) apoi mâna cea dreaptă (pentru că este unsul Domnului împăratul şi apărătorul Bisericii, precum tâlcuieşte Simeon al Tesalonicului) şi cu dreapta sa aceasta (pentru că este împărat şi ostaş,
https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/17/pidalion-1844-pag-309/