Pidalion 1844, pag. 311

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/17/pidalion-1844-pag-310/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 311

tul al vreunei muieri, şi multă vreme nu va veni, iar ea mai înainte de a auzi şi a se încredinţa că a murit bărbatul său, va lua pe altul său, preacurvă este244 (iar partea cea următoare este Canonul 36 al aceluia); aşişderea şi muierile ostaşi-lor, de se vor mărita a doua oară, ne auzind că vin bărbaţii lor, preacurve sunt. Însă acestea, a doua oară măritându-se, au oarecare iertare (mai multă adică decât ale celor ce nu sunt ostaşi şi în lipsa lor se mărită a doua oară). Căci bărbaţii acestora, ostaşi fiind, şi în războaie petrecând, mai mult se pre-pun că au murit, decât că sunt vii245. Iar muierea aceea, care (partea aceasta a Canonului este anume din cel 46 al aceluiaşi părinte) va lua de bărbat pe cel lăsat o vreme de muierea lui, neştiind că a fost însurat, apoi se va lăsa de dân-sul, pentru că s-a întors la dânsul muierea cea mai dinainte, a curvit cu adevă-rat, întru neştiinţă însă; dar nu se şi osândeşte ca o preacurvă. Drept aceea nu se va opri de a-şi lua legiuit bărbat, de va voi; mai bine însă este şi mai fără sminteală de nu se va mărita. Iar rămăşiţa de aici a Canonului, este însuşită rânduire a Sinodului acestuia; iar de se va întoarce ostaşul de la război după câţiva ani, a căruia muiere a doua oară s-a măritat pentru înstrăinarea lui cea de mulţi ani, acesta de va voi, îşi ia iarăşi pe muierea sa, iertându-se atât ei, cât şi bărbatului celui al doilea ce o luase. Pentru că neştiind că acela este viu, s-a fost căsătorit246.

CANONUL 94
Pe cei ce se jură cu jurământuri elineşti [păgâneşti] Canonul îi supune

______

244 Pentru aceasta şi Nichita al Iracliei zice, că de se va duce bărbatul femeii într-alt loc, şi acolo va lua ţiitoare, şi muierea lui va aştepta 3 ani, şi nu va veni, apoi bărbatul ei se va despărţi de ţiitoare, dar nu şi de muierea sa. Muierea lui însă nu poate lua alt bărbat, ci să rămână aşa. Că a se mărita a doua oară, este slobodă numai, când va muri bărbatul ei, după Apostolul (faţa 300 a lui Ghiur Grecorum). Dar nu şi când este viu. Iar Neraoa lui Leon rânduieşte că de se va robi o faţă din cei căsătoriţi, nu poate cea slobodă a se căsători cu altul. Căci slobozindu-se din robie, are voie a-şi lua pe soţia sa, măcar de va fi căsătorită cu alta.
245 Într-un glas cu Canonul acesta rânduieşte şi nearaoa 117 a lui Iusinian, titlul 7, cartea 28, din Vasilicale (la Fotie, tiltlu 13, cap. 3) care zice: de se va afla ostaşul sau alt oarecare în arma-tă la război ori în câţi ani, muierea lui este datoare a-l aştepta, măcar deşi nu ar lua scrisori de la el. Iar de va auzi că a murit, să nu se mărite, până nu se va încredinţa de la mai marii cetei în care a fost bărbatul ei, care înaintea Evangheliei în scris să adevereze, că bărbatul ei cu adevă-rat a murit, şi aşa încă un an să aştepte, şi apoi este slobodă; iar într-alt chip măritându-se, ca o preacurvă se ceartă şi ea, şi bărbatul ce o a luat, şi zece litre de aur să dea adevăratului bărbat, de s-ar întoarce de la război, care şi voie are de va vrea să-şi ia iarăşi muierea.
246 Zice însă Vlastar că Părinţii aceştia au hotărât să aibă iertare pentru a doua însoţire muierile acelea, care sunt gata a se lepăda bărbatul al doilea, şi nu stăruiesc întru păcătuirea cea din neştiinţă a nunţii a doua; nu să se ierte şi cele ce se împotrivesc, şi nu vor a se despărţi de bărbaţii cei al doilea ai lor (cap 5. stih 3).

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/17/pidalion-1844-pag-312/