Pidalion 1844, pag. 319

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/19/pidalion-1844-pag-318/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 319

să le dea Canoane aspre, că nici pe unul vor îndrepta, nici pe altul, ci mai vâr-tos îi vor pierde. Pentru că atât de mult în felurit este păcatul, şi atât de tare creşte, încât stă împotrivă, adică biruieşte şi puterea, şi meşteşugul duhovni-cescului doftor (ori şi aşa mult înfelurit este păcatul, şi foarte creşte, până ce ajunge a veşteji şi pe meşteşugul duhovnicescului doftor). Deci pentru aceasta doftorul sufletelor mai întâi de toate trebuie să socotească aşezarea [dispozi-ţia] şi plecarea păcătosului, de îşi iubeşte sănătatea sufletului său cu fierbinte pocăinţă, sau dimpotrivă, de îşi creşte păcatul său asuprăşi. Şi cu ce chip se poartă cu păcatul. De nu se împotriveşte mântuitoarelor doftorii ce-i dă (pre-cum o fac aceasta cei stricaţi de minte, împotrivindu-se doftoriilor ce le dau doftorii cei trupeşti). Şi de nu creşte mai mult cu acestea rana păcatului. Acestea toate, zic, trebuie mai întâi duhovnicul a le socoti, şi aşa după analo-ghie [proporţie] să măsoare milostivirea. Uşurând certările la cel leneş, şi mic de suflet, îngreunându-le la cel osârdnic şi mare de suflet. Şi amândouă făcân-du-le pentru milostivire. Ca pe cel mare de suflet să-l curăţească de păcat, iar la cel mic de suflet să nu facă rana mai rea. Şi în scurt a zice, tot scopul, şi al lui Dumnezeu, şi al duhovnicului aceasta este, a întoarce oaia cea rătăcită, adică pe păcătosul (la pocăinţă), să-l vindece rănit fiind de şarpele cel gândit, şi nici să-l împingă în prăpastia dejnădăjduirii cu grelele canonisiri, nici iarăşi să slăbească frâul lui, cu uşoarele Canoane, şi cu aceasta să-l arunce în defăi-mare, şi în lenevire. Ci cu tot chipul, ori cu cele aspre şi iuţi leacuri, ori cu cele uşoare şi blânde, să se silească a-l face sănătos; cercând rodurile pocăinţei lui, şi cu înţelepciune iconomisindu-l către strălucirea cea de sus a Sfintei Treimi (care este împărăţia cerurilor, după Teologul Grigorie). Deci duhovnicul, pe amândouă trebuie a le şti (precum în Canonul al 3-lea al marelui Vasilie anume se zice aceasta) adică şi scumpătatea a o şti, şi obiceiul. Şi dacă păcătoşii nu vor a păzi scumpătatea, pentru care se face compogorământ, şi de ani, şi de canonisirea păcatelor lor, măcar să le poruncească să păzească obiceiul. Adică întregi anii cei rânduiţi de Canoane, şi certările.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/19/pidalion-1844-pag-320/