Pidalion 1844, pag. 321

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/19/pidalion-1844-pag-320/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 321

şi nu li se închinau, ci şi idoli le numeau, şi le ardeau, şi le călcau, şi pe drumuri le târau, şi în tot chipul le batjocoreau. Acest Sinod stricând însă (în praxa a 6-a) şi hotărârea cea minciuno-numită şi dată de mincinosul Sinodul cel adunat în Vlaherna în timpul lui Constantin Copronim, Epifanie şi Ioan diaconii citindu-l. Şi pe Sfântul Ghermano, şi pe Ioan Damaschinul, şi pe Gheorghe Ciprianul din nou propovăduindu-i de dreptslăvitori şi Sfinţi, au dat hotărâre în a şaptea praxă a sa, aşa fiind anume: „Hotărâm împreună cu toată scumpă-tatea, şi stăruirea, ca întocmai după chipul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, să se înalţe şi cinstitele şi Sfintele Icoane, cele zugrăvite cu vopsele, sau cu mozaic, sau cu altă materie cu iscusinţă aşezată, în Sfintele lui Dumnezeu biserici, pe Sfintele vase, şi pe veşminte, pe pereţi, şi pe scânduri, în case şi în căi, atât Icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastre Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cât şi ale cinstiţilor Îngeri256, şi ale tuturor Sfinţilor. Că, cu cât mai adeseori prin iconicească însemnare se privesc, cu atâta mai mult şi cei ce le privesc pe acestea se deşteaptă către aducerea aminte, şi dorirea prototipilor celor întâi. Şi acestora a le da sărutare, şi cinstitoare închinăciune. Nu însă adevărata slujirea cea după credinţa noastră, care se cuvine singurei dumnezeieştii Firi. (Că slujirea se hotărăşte de către marele Vasilie, că este slujirea cea întinsă şi necurmată, şi nerăspândită către Dumnezeirea Căreia slujim; hotărârea cea în scurt 230) ci după chipul ce ne închinăm cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci,

_______

256 Deci în praxa a 5-a a acestui Sinod, citindu-se cuvântul lui Ioan al Tesalonicului, întru care dovedeşte, că se cuvine a se închipui îngerii precum s-au văzut de mulţi simţitoreşte de multe ori, cu chipul trupurilor lor. Au răspuns Tarasie, că a dovedit părintele acesta că se cuvine a se zugrăvi îngerii, pentru că sunt scrişi împrejur, şi pentru că s-au arătat la mulţi ca oameni. Iar cu socotinţa lui Tarasie s-a unit şi Sinodul. Însă trupuri însuşite ale îngerilor tâlcuiesc oarecare mai noi teologi, că sunt trupurile cele vremelnice, pe care le-au luat ca să se facă cu ele văzuţi ochilor, lipite către ei din fiinţa aerului. Iar numitul Ioan zice în praxa a 5-a, că pentru aceasta se închipuiesc Îngerii, pentru că au trupuri subţiri. Aducând şi martori la aceasta pe marele Vasilie, pe marele Atanasie, şi pe Dumnezeiescul Metodie. Că cu subţiri trupuri după aceştia sunt şi îngerii, dar nu cu totul desăvârşit fără trupuri ca Dumnezeu. Că zice marele Vasilie în capul 16 al cuvintelor celor pentru Sfântul Duh, despre Îngeri: „Pentru aceasta şi în loc sunt, şi văzuţi se fac, în felul trupurilor lor arătându-se celor vrednici.” Încă şi Dumnezeiescul Ilarie zice, că tot cel zidit, este şi trupesc. (cap. 2 la Matei) ci şi Origen cu trupuri subţiri a înţeles pe Îngeri (Despre începătorii, cartea 1, cap. 7, şi cartea 2) şi Tertulian în multe locuri, şi mai ales în Voroava cea pentru Trupul lui Hristos (cap. 6) şi Iustin, şi Clement Stromateul (cartea 3) şi Atinagora în Apologie (adică desvinovăţire); şi Ciprian (pentru haina feciorească), şi Ambro-sie (în cartea pentru Noe şi pentru corabie) şi Eusebie (în cartea 5 pentru evangheliceasca progătire), şi Sulpichie Sevirul (pentru Bisericeasca istorie), şi Lactantie (cartea 2 a introduceri-lor) şi Augustin. Iar pe lângă toţi aceştia şi marele Macarie Egipteanul. Şi vezi capul 67 al lui Simeon Metafrastului în Filocalie, faţa 270.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/19/pidalion-1844-pag-322/