Pidalion 1844, pag. 322

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/19/pidalion-1844-pag-321/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 322

şi Sfintelor Evanghelii, şi celorlalte Sfinţite lucruri.” Şi a le face proaducerea de tămâieri, şi de lumini, spre cinste acestora, precum cu bună cinstire se obişnuiau şi cei vechi. Că cinstea Icoanei trece la Chipul cel întâi257, şi cel ce se închină Icoanei, se închină întru ea Ipostasului celui scris în ea258. Că aşa se

_________

257 Zicerea aceasta este a marelui Vasilie, precum însuşi Sinodul acesta în a 6-a praxă a sa zice aceasta: Şi însuşi Vasilie în Canonul 18 pentru Sfântul Duh. Zice însă şi Atanasie „Deci cel ce se închină Icoanei, prin ea se închină Împăratului.” Asemenea însă şi Hrisostom: „Nu ştii, că de vei ocărî icoana împăratului în faţa dregătoriei lui aduci ocara?” (Foaia 859 al tomului al 2-lea al Sinodicalelor). Cinstea aceasta, însă, alt fel se face chipului celui întâi (adică însuşi persoanei) şi alt fel Icoanei (după Vlastar) că aceluia adică se face slujitoreşte, iar Icoanei, cu chip relativ.
259 Icoană se zice, (greceşte adică de la eikene) de la asemănarea ce are cu prototipul (întâiul chip). Şi alta se zice firească, precum este fiecare firesc fiu, către firescul său tată (pentru aceasta şi Dumnezeiescul Vasilie; pe zicerea cea mai de sus, adică, cinstea Icoanei (a chipului adică) o au luat la firescul chip al Fiului şi Cuvântului către Dumnezeu şi Tatăl). Iar alta urmă-torească şi meşteşugească, precum este ceea ce cu vopsele se face, şi cu altă materie lesnicioasă, despre care este cuvântul aici. Şi firescul chip adică se osebeşte cu adevărat după Ipostas de pricinuitorul său, fiindcă, Tatăl şi Fiul sunt două Ipostasuri. Nu se osebeşte după fire, fiindcă ei una sunt după firea omenirii. Iar cel meşteşugesc este dimpotrivă, după fiinţă adică se ose-beşte de întâiul chip, căci întâiul chip este însufleţit şi viu om, iar chipul lui este neînsufleţit şi materie moartă. Pentru care şi acest al 7-lea Sinod a zis în a 6-a praxă a sa: Că Icoana nu este după fiinţa întâiului chip, iar după Ipostas, adică după urmarea Ipostasului este una cu întâiul chip. Că un Ipostas este a închipui, şi al întâiului chip; fiindcă întâi chip se vede în Icoană, şi Icoana se înfiiţează întru întâiul chip, ca umbra de la trup, şi a se despărţi de el este cu nepu-tinţă. Fiindcă Ipostasul se închipuieşte, şi nu firea. Şi fiindcă la fiecare Icoană se scrie nu numele firii, adică acesta este chiar chip de om, ci numele Ipostasului, adică cum că este a lui Hristos; sau a lui Ioan, sau a altuia. Pentru aceasta şi Sinodul în praxa mai de sus zice, că Icoana se aseamănă cu întâiul chip numai cu numele, şi după aşezarea mădularelor celor ce-l caracteri-zează. Este însă şi al treilea chip, care se zice înţeles şi însemnător. Precum erau întâiele închipuiri ale Tainelor darului Evangheliei şi al adevărului. Iar închipuirile acestora erau semnele [simbolurile] Legii Vechi şi ale proorocilor; după care, şi la slava vecerniei a Dumi-nicii Ortodoxiei se zice (adică a întâiei duminici a marelui post), că darul Evangheliei, şi Biserica, mai înainte au însemnat pe chipul cortului mărturiei. Fiindcă acesta, ca un întâi chip şi nepricinuit, mai înainte era de chipul cortului; iar chipul acestuia, în urma darului a fost fă-cut, nu după vreme, ci după aceasta, că a fost chip şi pricinuit; şi iarăşi întâi chipuri sunt lucru-rile cele din viitorul veac, iar închipuirea ale acelora sunt Tainele darului Evangheliei. (Pentru aceea atât Dumnezeiescul Pavel a zis, că umbra având Legea, nu pe însuşi chipul lucrurilor. Unde chip adică înţelege pe darul, iar lucruri pe cele ale viitorului veac; cât şi marele Vasilie în canonul 91 chip al viitorului veac a numit pe duminică. Drept aceea şi unii Părinţi au zis antitipon (în loc de chip) al Trupului şi al Sângelui Domnului, pe Dumnezeiasca Euharistie după sfinţenie, către lucrurile cele ce se vor descoperi gol şi arătat în viitorul veac potrivindu-l pe el, acoperite fiind acum de întâmplările Pâinii şi a Vinului, precum tâlcuieşte Sfântul Maxim.) La sfintele Icoane una şi aceeaşi este şi închinăciunea şi sărutarea; Pentru aceasta şi Sfântul Sinod în a 7-a praxă a zis, după toate a se primi cinstitele Icoane, şi a ne închina lor, şi a le săruta; că amândouă aceeaşi însemnează; precum în hotărârea cea mai de sus zice: Şi a le da lor

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/19/pidalion-1844-pag-323/