Pidalion 1844, pag. 325

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/19/pidalion-1844-pag-324/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 325

________
100 de ani nu se află.
3. Se face cunoscut că Sfintele Icoane de rugăciune şi de miruire nu au trebuinţă. Pentru că şi pe pereţii Bisericii se zugrăvesc, şi în nartice, şi în curţile lor, şi de obşte pe căi, şi pe uşi, şi pe Sfintele Vase; şi nici nu se miruiesc cândva, nici rugăciuni nu li se citesc, şi cu toate acestea se cinstesc şi se închină. Pentru asemănarea ce au cu aceia ale cărora sunt. Se cuvine să însem-năm, că şi Părintele cel fără de început se cuvine a se zugrăvi precum S-a arătat lui Daniil Proorocului ca un vechi de zile. Iar deşi papa Grigorie în epistolia cea către Leon Isavrul (foaia 712 a tomului al 2-lea din Sinodicale) zice că nu închipuim pe Tatăl Domnului Iisus Hristos; dar aceasta nu prost a zice, ci că nu-l zugrăvim după dumnezeiască fire; că aceasta cu nepu-tinţă zice, este a se zugrăvi, şi a se închipui Firea lui Dumnezeu. Care şi Sinodul acesta face, şi toată soborniceasca Biserică, şi nu că nu-L zugrăvea pe El precum S-a arătat proorocului; că de nu L-am zugrăvi pe El nicidecum, pentru ce să zugrăvim atât pe Tatăl, cât şi pe Duhul Sfânt, în chip de Îngeri, de Bărbaţi tineri, precum s-au arătat lui Avraam? Apoi deşi, să zicem, că Grigorie zice aceasta, dar socoteala unui Sinod de mulţi oameni şi ecumenic mai mult se pro-timiseşte decât socoteala unuia. Iar deşi Sfântul Duh se cuvine a se zugrăvi în chip de porumb, precum s-a arătat, zicem: Că, de vreme ce un persan cu numele Xenaias, zicea pe lângă altele, că este de minte copilărească a se zugrăvi Sfântul Duh precum s-a arătat în chip de Porumb. Iar acest al 7-lea Sfânt Sinod l-au anatematisit pe el împreună cu ceilalţi luptători de Icoane; din aceasta se socoteşte că după Sinodul acesta trebuie a se zugrăvi în chip de Porumb precum s-a arătat. Aceasta adeverează şi însuşi Dositei (faţa 655 din Dodecavivlion). Că prea înţeleptul Platon arhiEpiscopul Moscovei însemnează la a 2-a din cele 10 Porunci în drepslăvitorul său Catehisis, că nu se cuvine cineva a socoti pe o Icoană mai Sfântă decât alta, nici să nădăjdu-iască întru una mai mult decât întru alta. Iar Dositei al Ierusalimului zice, că Sfintele Icoane fac minuni, ori pentru că s-au zugrăvit de vreun Sfânt (însă aceasta mulţi nu o primesc), sau pen-tru altă pricină (poate pentru evlavia închinătorilor), şi pentru Dumnezeiasca iconomie; şi că a scobi drepslăvitorii scândurile Sfintelor Icoane, şi a pune în lăuntru părţi din cinstitul Lemn, şi din Sfinte moaşte, şi a se închina lor împreună şi Icoanelor, aceasta nu se opreşte. Deci cu cutremur se cuvine a ne închina Sfintelor Icoane, şi să credem că darul Dumnezeiesc vine asupra lor, care ne împarte sfinţenie nouă, după Vlastar; şi se cuvine să ne facem vrednici de închinarea Sfintelor Icoane, păzind noi curate cele cinci simţiri, şi aşa să ne închinăm lor. După praxa a 6-a a acestui al 7-lea Sinod. Iar câţi au Sfintele Icoane numai spre aducerea aminte, şi nu şi spre a le să-ruta, sunt jumătate răi şi minciuno-adevăraţi, după aceeaşi a 6-a praxă a Sinodului. Pentru şase oarecare pricini se închipuiesc şi se închină Sfintele Icoane: 1. Că împodobesc Bisericile; 2. Că învaţă, pe cei ce nu ştiu carte, proorociile proorocilor, nevoinţele cuvioşilor, chinurile muceni-cilor, şi patimile şi minunile lui Hristos, după Sfântul Nil, în a patra praxă a acestui Sinod; 3. Că aduc aminte celor ştiutori de carte cele ce poate le-au uitat. De unde şi cărţi se zic Icoanele, ale înţelepţilor şi ale neînvăţaţilor, precum zice Sfântul Dialog în cartea cea către Secund.
4. Că cresc dorul creştinilor celor ce le privesc. Pentru aceasta a zis Sinodul, că cei ce le privesc pe ele se deşteaptă spre pomenirea şi dorirea celor scrişi pe ele. 5. Că îndeamnă pe cei ce le văd spre urmarea faptelor Sfinţilor, după Sfântul Nil, şi după marele Vasilie în oraţia cea către Gordie, şi după acesta al 7-lea Sinod. 6. Pentru că îndeamnă pe cei ce le văd a chema cu cre-dinţă şi cu nădejde pe Dumnezeu ca Mântuitor, iar pe Sfinţi ca mijlocitori către Dumnezeu, ca prin solia lor să li se dea toate cererile cele către mântuire. Şi luptători de Icoane [iconomahi] au stătut nu numai cei ce au fost în vremea împăraţilor celor luptători de Icoane, ci şi arienii mai înainte, şi în urmă toţi cei ce slăveau o fire în Hristos, şi acum toţi lutero-calvinii. Din

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/19/pidalion-1844-pag-326/