Pidalion 1844, pag. 329

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/23/pidalion-1844-pag-328/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 329

„Tu cunoştinţa o ai depărtat; şi Eu te voi depărta pe tine a nu ieratevsi Mie” [Osea 4, 6]. [Cartagina 24]

TÂLCUIRE
Şi toţi creştinii mireni trebuie a cugeta, şi a se îndeletnici de dreptăţile lui Dumnezeu, şi a nu uita cuvintele Lui, precum cântă ei şi se făgăduiesc împre-ună cu proorocul în toate zilele, iar mai ales şi mai cu deosebire cei ierosiţi. Pentru aceasta hotărăşte Canonul acesta, ca negreşit, să ştie noimele Psaltirii, cel ce urmează a se face Episcop, pentru ca să înveţe din ele pe norodul său, ca şi ei să se înveţe. Aşişderea să se cerceteze unul ca acela cu încredinţare de Mitropolitul, de are dorinţă a citi, nu pe deasupra şi numai zicerile, ci după adâncime, şi cu înţelegerea noimelor, Sfinţitele Canoane, ce mai sus le-am po-menit, Sfânta Evanghelie, Apostolul, şi toată dumnezeiasca Scriptură, şi nu numai a le citi, ci şi a petrece precum acestea poruncesc, şi a învăţa pe turma sa după acestea. Fiindcă, precum hotărâtor zice Dionisie Areopagitul260, Fiinţă şi întărire a Bisericeştii ierarhii sunt cuvintele cele de Dumnezeu predanisite, adică adevărata înţelegere, şi scumpătăţita cunoştinţă a dumnezeieştilor Scrip-turi. Iar de se îndoieşte, şi nu are dorinţă a le face acestea el, şi a învăţa şi pe ceilalţi, să nu se facă Episcop. Că zice Dumnezeu prin proorocul Osie: „Tu cunoş-tinţa legilor Mele o ai gonit de la tine, şi Eu pe tine te voi goni de a nu fi preot al Meu”.

______

260 Însemnează că de acest ecumenic Sinod se întăresc Scripturile Areopagitului Dionisie de adevărate, şi se astupă gurile celor ce zic să sunt străine, sau cu îndoială. Că zicerea aceasta este luată din capul 1 al Bisericeştii ierarhii, precum şi aceea ce o arată următorul al 4-lea Ca-non acestuiaşi, pentru Petru care zice: „Petru vârfelnicul, şi căpetenia Apostolilor,” zicerea este a acestuiaşi Dionisie, care se ia din capul al 3-lea al dumnezeieştilor numiri. Sunt cărţi adică amândouă, din care mai ales iau materie de împotrivă zicere cei ce nu drept clevetesc pe ale lui Dionisie. Şi nu numai acest de faţă Sinod, dar încă şi cel al 6-lea ecumenic conscriptele lui Dionisie le întăreşte, în praxa a 6-a întru care pomeneşte despre lucrarea cea dumnezeiască bărbătească, luând Sinodul zicerea aceasta din a 4-a epistolie a Sfântului către Gaie. Încă şi Sinodul cel în Roma adunat în vremea lui Martin asupra celor ce slăveau o voie întru Hristos. Şi Sofronie în Sinodul cel în Ierusalim adunat. Şi Andrei al Critului tâlcuieşte cele în capul al 3-lea din cele despre dumnezeieştile numiri, unde se zice despre Adormirea Născătoarei de Dumnezeu. Şi Dumnezeiescul Maxim îl tâlcuieşte, şi Damaschin de el pomeneşte în cartea 1, cap. 12 din cele dogmaticeşti. Şi papa Agaton în epistolia 15 cea către împăratul Constantin. Iar de nu pomenesc Sfinţii cei vechi de conscriptele lui Dionisie, aceasta o fac după Coresie, fiindcă voia să dovedească cuvintele lor din singure mărturiile Scripturii. Şi măcar că şi Petru Lanseliul, şi Corderiul Iezuitul dovedesc, că ceea ce zice Teologul Grigorie în cuvântul cel la Naşterea lui Hristos: „care şi de altul oarecare din cei mai înainte de noi prea bine şi preaînalt s-a filosofit”, o zice pentru Dionisie unde tâlcuia lauda Serafimilor, care a fost mai înainte de Grigorie. Şi nu pentru Atanasie, precum zice Nichita. Că Atanasie trăia, când trăia şi Grigorie, şi nu mai înainte de el. Şi dar două ecumenice Sinoade, şi două localnice, şi atâţia alţi Sfinţi, sunt mai de crezut decât mulţi nenumăraţi împotrivă grăitori.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/06/23/pidalion-1844-pag-330/