Pidalion 1844, pag. 350

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/06/pidalion-1844-pag-349/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 350

CELE 17 CANOANE ALE SINODULUI
CELUI ÎN BISERICA SFINŢILOR APOSTOLI ADUNAT,
CE SE ZICE 1 ŞI AL 2-LEA, TÂLCUITE

CANONUL 1
Zidirea mănăstirilor, lucru aşa de respectat şi cinstit şi de fericiţii şi cu-vioşii Părinţii noştri din vechi bine socotit, astăzi se vede rău făcându-se. Că oarecare punând nume de mănăstire averilor sale, şi făgăduindu-se că lui Dumnezeu afierosesc pe ele, domni pe sine-şi ale celor afierosite se în-scriu şi cu singură numirea socotesc meşteşugind a amăgi pe Dumnezeu. Că aceeaşi stăpânire şi după afierosire, nu se ruşinează a o răpi, pe care mai înainte nu se opreau a o avea. Şi atâta preocupare fac lucrului, încât multe din cele afierosite de însuşi cei ce le-au afierosit se văd vânzându-se, mirare şi urâciune pricinuind celor ce le văd. Şi nu numai căinţă nu le este lor pentru cele odată afierosite lui Dumnezeu, că îşi slobod loruşi stăpânire, ci şi alto-ra pe aceasta fără sfială o dau. Deci pentru acestea a hotărât Sfântul Sinod, nimănui a fi iertat să zidească mănăstire, fără de socotinţa şi sfatul Epis-copului. Acela însă stăruind şi dând voie, şi îndatorita rugăciune săvârşind precum de cei din vechi cu iubire de Dumnezeu s-a legiut, să zidească adică mănăstire, şi cu toate cele potrivite ei întru aceeaşi brevie [codică] să se scrie, şi în arhivele cele Episcopeşti să se păstreze, nicidecum având voie cel ce le-a afierosit, fără de socotinţa Episcopului a se aşeza pe sine-şi egumen, sau în locul său a pune pe altul. Că dacă cele ce cineva dăruieşte unui om, peste acestea nu poate a fi stăpân, cum se va lăsa să răpească stăpânirea acestora, care cineva lui Dumnezeu le consfinţeşte şi le afieroseşte?
[Sinod 4, 4, 24; Sinod 6, 49; Sinod 7, 12, 13, 17, 19; Chiril 2]

TÂLCUIRE
Fiindcă unii zidind mănstiri şi afierosind lucrurile lor la ele, iarăşi după afierosire nu numai le stăpâneau şi le vindeau, ci şi pe alţii puneau stăpânitori peste ele, pentru aceasta Canonul acesta rânduieşte ca fiecare mănăstire să se zidească cu voia şi ştirea Arhiereului celui localnic, care să săvârşească şi obişnuita rugăciune, când se pune temelia. Şi să se scrie în brebie [codică] atât mănăstirea cea din nou zidită, cât şi toate lucrurile şi averile cele afierosite ei, sau de cel ce o a zidit, sau de alţi creştini, şi această brevie să se păzească cu singuranţie în Episcopie sau Mitropolie. Pentru a nu putea de aici înainte cel

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/06/pidalion-1844-pag-351/