Pidalion 1844, pag. 353

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/06/pidalion-1844-pag-352/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 353

după ce-i va găsi, de nu se va nevoi a-i întoarce înapoi şi a vindeca pe fiecare, după sufleteasca boală ce are. Căci, dacă cel ce naşte şi păzeşte necuvântătoa-rele dobitoace, se pedepseşte de se va lenevi şi nu va purta grijă de ele, cu mult mai vârtos se va pedepsi păscătorul oilor lui Hristos, cel ce din lenevire vinde mântuirea lor, pe care Hristos i-a răscumpărat cu Sângele Său. Iar dacă căutat fiind monahul şi rugat de a se întoarce s-ar arăta nesupus, se afuriseşte de Arhiereu.

CANONUL 4
În multe chipuri vicleanul s-a nevoit cu ocară a bate cinstea monahi-ceştii schime, şi a aflat ajutor spre aceasta în timpul eresului celui mai dina-inte. Că monahii lăsându-şi mănăstirile lor de sila eresului, unii adică la altele (la alte mănăstiri), iar alţii în casele bărbaţilor celor lumeşti cădeau. Dar însă, ceea ce de dânşii pentru buna cinstire de Dumnezeu atunci se fă-cea îi arăta fericiţi, iar în nărav dobitocesc căzând îi făcea de râs. Că acum pretutindeni buna cinstire întinzându-se, şi de sminteli Biserica izbăvin-du-se, încă oarecare din mănăstire ducându-se şi ca un râu cu anevoie oprit, încoace şi încolo învârtindu-se şi strămutându-se, de multă nepodoabă umplu mănăstirile, şi întru sine-şi multă neorânduială îşi adună, şi cinstea supunerii o rup şi o strică, şi pe nestatornicia pornirii acestora şi pe nesu-punere Sfântul Sinod curmându-o, au hotărât. Că dacă vreun monah fugând din mănăstirea sa, s-ar pleca altei mănăstiri sau va intra în lumeasca locu-inţă, şi el şi cel ce l-a primit, afurisit să fie până ce fugarul s-ar întoarce din mănăstirea aceea din care rău a ieşit. Însă dacă Episcopul pe oarecare din monahii cei mărturisiţi în evlavie şi în cinstea vieţii, va voi a-i muta întru altă mănăstire pentru buna statornicie a mănăstirii, sau şi în casă lumească va socoti a-i aşeza pentru mântuirea celor ce locuiesc într-însa, sau aiurea va binevoi a-i pune să epistatisească, aceasta nici pe cei ce-i primesc nici pe monahi îi face vinovaţi. [Sinod 4, 4; Sinod 7, 13, 19, 21; Cart. 88]

TÂLCUIRE
Fiindcă în vremea luptării Sfintelor icoane se izgoneau de eretici, şi mo-nahii îşi lăsau mănăstirile, ori se duceau întru altele sau năzuiau în casele mireneşti. Şi de atunci obişnuindu-se, şi în vremea dreptei cinstiri de Dumne-zeu şi a păcii o făceau aceasta, încât cu nestatornicia lăsându-şi mănăstirile lor le despodobeau (că podoaba mănăstirii este a rămânea totdeauna monahii într-însa cu linişte, şi a nu ieşi adeseori), ci şi multe nerânduieli şi năravuri stricate şi osebite cu dulceaţă le aduceau într-însele. Acest rău oprindu-l Sino-dul, afuriseşte şi pe monahii fugari şi pe cei ce i-ar primi, până ce se vor în-

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/06/pidalion-1844-pag-354/