Pidalion 1844, pag. 354

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/06/pidalion-1844-pag-353/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 354

toarce la a loruşi mănăstire. Însă de va voi Arhiereul locului pentru folos a-i muta dintr-una într-alta, sau în case lumeşti pentru mântuirea celor ce locu-iesc, atunci nici monahii aceia, nici cei ce îi primesc sunt vinovaţi afurisirii.

CANONUL 5
Lepădările cele fără judecată şi fără ispitire, aflăm că mult strică mo-nahiceasca buna rânduială. Că cu semeţie aruncându-se oarecare pe sine-şi în monahiceasca viaţă, şi de către asprimea şi osteneala nevoinţei împuţi-nându-se, iarăşi ticăloşeşte se întorc la viaţa cea iubitoare de trup şi îndulci-toare. Pentru aceasta a hotărât Sfântul Sinod ca nici unul a se învrednici monahiceştii schime, mai înainte de a-i face pe ei ispitiţi şi vrednici ai acestui fel de viaţă, prin timpul cel de trei ani rânduit lor spre cercare, şi acesta a se ţine cu tot chipul au poruncit. Afară numai de cumva vreo grea boală căzând asupră-i va sili a împuţina timpul cercării sau de cumva ar fi vreun bărbat evlavist, care şi în lumescul chip a petrecut viaţă monahiceas-că. Că la un bărbat ca acesta spre deplinita ispitire, va fi destul şi timpul de şase luni. Iar de va face cineva afară de acestea, egumenul adică căzând din egumenie, să-şi afle pedeapsa nerânduielii prin petrecerea întru supunere, iar cel ce s-a făcut monah, să se dea întru altă mănăstire care păzeşte mona-hiceasca scumpătate.

TÂLCUIRE
Fiindcă unii fără a face vreo cercare, aşa fiecum, sau mai bine a zice cu obrăznicie şi neorânduială se fac călugări, apoi nesuferind ostenelile vieţii monahiceşti se întorc iarăşi la cea dintâi a lor iubire de trup şi viaţă mirenească, pentru aceasta Canonul acesta rânduieşte, ca nimeni să se facă călugăr (fără ca) negreşit mai întâi să se ispitească trei ani. Afară numai, atunci se scurtează vremea de trei ani, când acela de vreo grea boală ar ajunge în primejdie de moarte sau de va fi vreunul atât de evlavist, încât şi când se afla în lume petrecea viaţă monahicească. Că pentru acesta destulă este şi vremea de şase luni spre cercare. Iar de ar îndrăzni vreun egumen a face monah mai înainte de vremea rânduită, acela să fie scos din egumenie şi să se dea sub ascultarea altui egumen, iar monahul cel de el tuns să se dea într-o altă mănăstire care păzeşte monahiceasca scumpătate. Însemnează că, nici cel ce fără ispitire de trei ani a apucat a se face monah, nu poate a se dezbrăca de chipul monahi-cesc, ci numai se dă în altă mănăstire pentru deprinderea vieţii monahiceşti.

CANONUL 6
Monahii nimic al lor propriu sunt datori a avea, ci toate ale lor a le afie-

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/06/pidalion-1844-pag-355/