https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-379/
PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE
edit. “Credința strămoşească”, 2007
pag. 380
întru al treilea să stea împreună cu cei credincioşi, fără însă a se împărtăşi, şi după al patrulea an să se împărtăşească. Acestea adică sunt canonisirile cele din partea Sinodului. Arhiereii însă au stăpânire a lua aminte chipul pocăinţei lor, şi de este adevărat şi cu căldură, pot să împuţineze vremea canonisirii; iar dacă dimpotrivă va fi cu lenevire şi cu nebăgare de seamă, pot să o adaoge. Însă datori sunt Arhiereii a cerceta şi viaţa acestora cea mai înainte de mânca-rea celor spurcate, şi cea după aceea, şi aşa să împuţineze, sau să prelungească canonisirea lor. Vezi şi pe cel 11 şi 12 al Sinodului 1 şi cel al 4-lea al acestuia.
CANONUL 6
Despre cei ce s-au învins numai de ameninţare muncii şi a luării averi-lor, sau de a strămutării, şi au jertfit, şi până în vremea aceasta nu s-au pocăit, nici s-au întors. Acum însă în vremea Sinodului apropiindu-se şi venind întru gândirea întoarcerii, a socotit Sinodul ca până la ziua cea mare să se primească spre ascultare, şi după ziua cea mare trei ani să cadă, şi după alţi doi ani, să se împărtăşească fără proaducere [prosfora]. Şi aşa să vină la de-plinătate, încât toată exaetia [şesime de ani] să o plinească. Iar dacă oarecare mai înainte de Sinodul acesta s-au primit la pocăinţă, să se socotească lor din anul acela începutul exaetiei [şesimea anilor]. Dacă însă s-ar întâmpla primejdie şi aşteptare de moarte din boală, sau din altă oarecare pricină, aceştia cu hotărâre să se primească.
TÂLCUIRE
Iar câţi creştini s-au biruit de singure îngrozirile ce le făceau tiranii, că o să-i muncească, şi că le vor lua averile, şi-i vor izgoni, şi au jertfit idolilor, şi după aceea nu s-au pocăit până acum, şi abia în vremea acestui Sinod au venit întru gândire de pocăinţă şi de întoarcere, pe aceşti, zic, rânduieşte prin acest Canon Sinodul a se canonisi şi a fi în locul ascultătorilor din săptămâna a patra după Paşti (când se adunase Sinodul) până la viitoarea zi cea mare şi strălucită a Paştilor, adică un an fără de o lună, apoi trei ani să cadă, şi doi să stea cu cei credincioşi; şi după plinirea acestor şase ani să se împărtăşească. Iar câţi mai înainte de Sinodul acesta, dintre unii ca aceştia, au fost primiţi la pocăinţă, să li se numere acei şase ani de la vremea când s-au primit. Dacă însă li s-ar întâmpla primejdii de moarte din boală, sau din altă pricină, atunci de nevoie să se împărtăşească. Cu hotărâre însă, cu această rânduială, că de nu vor muri, să nu se împărtăşească iarăşi, până se vor împlini acei şase ani, precum însăşi aceasta o rânduieşte şi Canonul 13 al Sinodului 1. Citeşte şi cel 62 Apostolesc; şi pe 11 al celui 1. Vezi şi desenul [Ihnografia] (sau planul) Bisericii la sfârşitul cărţii.
https://ayeaye20.wordpress.com/2021/07/22/pidalion-1844-pag-381/