Pidalion 1844, pag. 397

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/09/24/pidalion-1844-pag-396/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 397

PROLEGOMENA
DESPRE LOCALNICUL SINOD DIN GANGRA

Sfântul şi localnicul Sinod [sobor] cel adunat în Gangra Mitropolia Pafla-goniei, ce se află în Asia mică, după Plinie, Strabon, şi Ştefan, s-a făcut în anul 340284. Şi s-au adunat la dânsul 13 Episcopi ale căror nume sunt acestea, pre-cum se află în epistolia ce au trimis acestaşi Sinod la sinliturghisitorii cei din Armenia. Evsevie, Elian, Evghenie, Olimpie, Vitinic, Grigorie, Filit, Pappos, Evlalie, Ipatie, Proeresie, Vasilie, şi Vasos. Şi s-a adunat Sinodul împotriva oarecăruia Eustatie Episcopul Sevastiei celei din Armenia, şi a ucenicilor lui, care socoteau şi învăţau pe ceilalţi aceste ereticeşti socoteli, care se cuprind în fiecare Canon al Sinodului acestuia. Drept aceea Părinţii aceştia aforisind şi anatematisind pe ereticii aceia, precum se arată din pomenita lor epistolie cea către Armenia, au dat Canoanele acestea, cu care osebit pe fiecare ereticească socoteală a lor o anatematisesc285. Şi se întăresc Canoanele acestea, hotărâtor

________

284 Mulţămită multă fie fericitului întru pomenire şi mult învăţatului bărbat Dositei Patriarhul Ierusalimului, care singur scrie că întru acest an s-a adunat Sinodul acesta (foaia 976 a Dode-cavivlei) fiindcă ceilalţi nimic spun pentru vremea acestuia. Iar Spiridon Milie zice, în tomul 1 al Sinodicalelor, că s-a adunat Sinodul acesta sau în anul 325, sau 330. Iar întru al 2-lea tom ca şi cum surpând ceea ce a zis mai înainte, zice, că vremea Sinodului acesta este neştiută. Măcar şi Viniul zice, că s-au adunat cu 36 de ani după Sinodul 1 cel ecumenic, adică în anul 361.
285 Anatema se zice atât lucrul cel ce se despărţeşte de la oameni şi se afieroseşte lui Dumne-zeu, car şi anatima [afieromă, sau danie] se numeşte; cât şi acela ce se desparte de la Dumnezeu şi de la Biserica creştinilor, şi se afieroseşte diavolului, care şi s-a obişnuit mai mult a se zice anatema, şi nu anatima [afierosit]. Şi precum nu îndrăzneşte cineva a apuca cu mâna sa, ori a atinge lucrul ce l-a afierosit lui Dumnezeu, pentru cinstea şi, sevasul cel către Dumnezeu. (Că zice cea Leviticească 27, 28): „Toată afierosirea [anatima] ce o ar afierosi omul Domnului, Sfânta Sfintelor va fi Domnului”. Asemeni şi cu omul acela ce se va despărţi de la Dumnezeu, şi de Biserică, şi se va face afierosi [anatema] diavolului, nimeni cutează a se aduna şi a se împărtăşi împreună, ci toţi credincioşii se despart de dânsul. Drept aceea şi una şi alta anatema, fiindcă se desparte de oameni, nu se osebesc între ele, însă pentru că una se afieroseşte lui Dumnezeu, iar cealaltă se afieroseşte diavolului, sunt foarte potrivnice una alteia. Drept aceea Dumnezeiescul Hrisostom despre a doua anatemă vorbind în cuvântul ce face, cum că nu se cuvine a anate-

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/09/24/pidalion-1844-pag-398/