Pidalion 1844, pag. 398

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/09/24/pidalion-1844-pag-397/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE

edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 398

adică de ce al 2-lea al Sinodului al 6-lea. Iar nehotărâtor de cel 51 al Sinodului al 4-lea şi de cel 1 al Sinodului al 7-lea. Şi prin această întăritură iau oarecum putere de Ecumenic Sinod.

CELE 21 DE CANOANE
ALE LOCALNICULUI SINOD DIN
GANGRA TÂLCUITE

CANONUL 1
Dacă cineva prihăneşte nunta, şi pe ceea ce se culcă cu bărbatul său, credincioasă fiind şi evlavistă, o ar urî, sau o ar prihăni, ca şi cum n-ar putea intra întru împărăţie, anatema fie.
[Apostoleşti 5, 51; Sinod 6, 13; Gangra 1, 4, 9, 14]

_________

matisi cineva pe nimeni viu, sau mort (tom 5), zice: „Ce alta vrea să zică anatema ceea ce o zici omule, decât, că să se afierosească acela diavolului, şi mai mult să nu aibă loc de mântuire, să se facă înstrăinat de Hristos”. Şi iarăşi: „Anatema desăvârşit desparte şi rupe pe om de la Hristos”. Iar în tâlcuirea capului 23 al Faptelor, unde zice: Că s-au anatematisit pe sine-şi Iudeii cei patruzeci, de nu vor omorî pe Pavel, tâlcuind zice aşa: „Ce este s-a anatematisit”, au zis în loc „de a fi afară de credinţa cea întru Dumnezeu de nu vor face ceea ce au socotit împotriva lui Pavel.” Iar Tarasie în răspunderea ce dezvinovăţitoare a Sinodului 7 zice: „Greu lucru este anatema. Fiindcă face pe om departe de la Dumnezeu, întâi îl izgoneşte din Împărăţia cerurilor, şi al doilea îl trimite în întunericul cel mai dinafară. (foaia 724 tomul 2 a Sinodicalelor). Acestea aşa fiind cunoscute, fără vreme prihănesc oarecare (adică Vlastar şi Valsamon) pe Sinodul acesta, pentru anatema ce face. Aducând spre mărturie pe Dumnezeiescul Hrisostom. 1. Pentru că Hrisostomul în cuvântul mai de sus opreşte pe fiecare de a anatematisi pe cineva, viu sau mort, zicând: „Dar ce? Acea anatemă ce o au îndrăznit cineva a o zice, de la cei ce au luat stăpânire de aceasta, tu cutezi omule a o zice, făcând lucru împotriva morţii Domnului, şi apuci mai înainte judecata împăratului?” dar nu opreşte şi pe Sinod de aceasta. Că zice întru acelaşi cuvânt iarăşi el, „Dar ce, ai luat atâta stăpânire tu să anatematiseşti pe cineva? Pe care stăpânire de a anatematisi o au luat numai Apostolii, şi cei ce după toată scumpătatea s-au făcut diadohi ai Apostolilor? Cei ce sunt de dar şi de putere.” Arătat este dar că şi Părinţii Sinodului acestuia, ca diadohi ai Apostolilor aveau şi stăpânirea aceasta; precum şi ceilalţi Părinţi ai celorlalte Si-noade, mai ales ai celor ecumenice, au anatematisit faptele ereticilor, şi pe dânşii împreună, pre-cum se vede în practicalele Sinoadelor. 2. Pentru că la sfârşitul cuvântului mai de sus însuşi Hrisostom zice, că trebuie să anatematisim ereticeştile dogme, şi să le mustrăm, măcar că şi milă a ne fi de oamenii eretici. (Iar sfântul Varsanufie adaugă, că nu numai pe
eretici, ci nici pe însuşi diavolul trebuie a-l anatematisi cineva, pentru că pe sine însuşi se anatematiseşte, fiindcă face voile şi faptele diavolului.) Adevărul însă este acesta, că Sinodul acesta cu covârşire are a întrebuinţa pe anatema, nu numai împotriva ereticeştilor şi schismaticelor cugetări ale lui Eustatie, dar şi împotriva necuviinţelor acelora care cu singură aforisirea mirenilor, şi cu caterisirea celor preoţiţi, se vindecă de către celelalte Canoane.

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/09/24/pidalion-1844-pag-399/